Românisme

Amintiri din București - un stand trist cu magneți de frigider și dansul polițiștilor locali cu segway, pe dalele clămpănitoare din Centrul istoric

Am petrecut vreo jumătate de oră azi în Pasajul Universității, așteptând pe cineva, și de curiozitate am intrat în magazinul de suveniruri de acolo. Nimicuri pe care le găsești în toate magazinele de profil ale lumii, dar cu fainoșag. Un cetățean cumpăra o mică statuetă kitch cu Avram Iancu, nu știu de ce, n-am fost atentă la conversația lui cu vânzătoarea. Tricolorul în diverse dimensiuni, șepci, lingurițe, suporturi de pahare cu motive tradițional românești – astea nu arătau rău – și nelipsiții magneți.

Țărăncuță în port popular, poartă maramureșeană, conturul României umplut cu motive populare, ciobanul sprijinit în ghioagă, Dracula în diverse ipostaze și Casa Poporului. Astea sunt singurele simboluri pe care România le propune turiștilor străini să și le lipească pe frigiderele de acasă, ca amintire. Nimic amuzant sau măcar vesel, nimic care să vorbească despre România de azi. O țară încremenită în tradiția porturilor populare de acum o sută de ani, un personaj livresc răsuflat și o clădire mamut, amintire a gusturilor îndoielnice în materie de arhitectură ale unui dictator mort.

În fiecare țară în care am fost am stat minute bune în fața peretelui cu magneți ca să mă decid pe care să-l aleg, pentru că mă atrăgeau mai multe, dar la fiecare găseai între ele istorie, modernitate, umor. Londonezii își vând „mind the gap”-ul de la metrou, berlinezii – semafoarele alea cu omulețul verde/roșu, italienii – vespele roșii, grecii… oo, vând orice, până și în Cuba am avut dificultăți să aleg cel mai mișto magnet, pentru că erau prea multe atractive. De aia am luat două. În fața standului nostru m-am simțit ca în magazinele comuniste cu rafturile pline de cutii cu creveți vietnamezi.

***

Ceva mai pe seară în Centrul istoric, lume puțină și zgribulită pe la terase și pe străzi. Pe Lipscani trec în viteză doi polițiști comunitari, dolofani, cocoțați pe câte un segway. Câteva minute mai târziu trec înapoi spre calea Victoriei, umăr la umăr, bombănind nemulțumiți: … că tre să ne ducem noi până acolo, că ei n-au chef să-și miște fundurile, stau corcoliți în mașină! 

Imaginea polițiștilor locali, cocoțați pe segway, îmbrăcați gros și cu niște apărători de urechi ieșindu-le de sub șepci, traversând Lipscanii prin fața clădirii impozante a Băncii Naționale, spre Calea Victoriei. În urma lor se auzeau icnind, poc-poc, dalele puse prost de firmele angajate de primărie ca să reabiliteze Centrul istoric și să-l facă pietonal. România 2017, s-o lipești de frigider.

 

Etichete: , , , , , , ,

8 comentarii la “Românisme” Subscribe

  1. Stelian 17/11/2017 at 01:45 #

    Da, la pasajul de la Universitate experienta si a mea a fost neplacuta. A sta de vorba la telefon si nu s-a deranjat sa ma intrebe ce vreau. De salut nici atit. De fapt de salutat n-a facut-o acum citiva ani nici cel de la intrarea in tara la Otopeni.
    Insa nitel mai sus spre cinema Patria, pe dreapta un magazinas super dragut cu cadouri interesante: ceva clopuri osenesti de diverse marimi, farfurioare de Horezu facute magneti sau nu, oua incondeiate… Si de o amabilitate si solicitutdine si rabdare ce au sters imaginea de la Universitate.
    Culmea stupiditatii am intilnit-o in 2016 cind undeva am vrut sa iau niste imitatii de plosca din portelan, dar erau Made in China…
    Am gasit insa niste sticle de vin interesante, dar nu mai stiu in ce lant de magazine, frumos ambalate cu sigiliu, iar continutul chiar destul de bun. Un vin ordinar, dar bun…
    Din pacate au cam disparut mesterii populari. Eu am cautat niste masti frumoase si nu foarte mari si accesibile. N-am gasit. M-am uitat de niste strachine sau chiar un ulcior. Fara sanse. Sau n-am fost eu unde trebuie,. In magazinele astea de suveniruri nu gasesti.

    • Dollo 17/11/2017 at 01:51 #

      Da, ouă încondeiate sau similare aveau și ăștia, parcă și niște ii, nu m-am uitat chiar prin toate rafturile lor, ce m-a atras a fost peretele cu magneți că ăștia sunt de regulă cele mai ieftine chestii de care se leagă turistul. Știu că mulți îi urăsc, dar mie îmi plac 🙂

      • Ronnie 17/11/2017 at 10:11 #

        @Stelian: am luat din Roma un desfacator de bere cu simboluri ale orasului stantate in metal, ghici unde era fabricat? nu mai zic de breloace, insigne si statuete pt ca m-am uitat special dupa ce am descoperit originea desfacatorului 😀 dar asta nu oprea lumea sa le cumpere

        @Dollo: e adevarat ce spui legat de magneti insa asta e o treaba pe care am gasit-o si in alte orase straineze (la urma am cumparat unul oarecare numai ca sa am ceva de pus la colectia de pe frigider). si vezi ca ce e kitsch pt noi, romanii, nu e pt altii

    • mihai 17/11/2017 at 11:11 #

      Oho. Ia să vezi chinezării la Horezu! Am fost astă vară. Olarii sunt asediați. S-au retras „în munți”, adică la magazinele lor din fostul sat Olari, că la tarabele cu suveniruri de pe DN67 nu mai au loc.

      Altfel, am putut să vizităm un atelier familial și ne-am uitat cum el retușa bazele vaselor, iar ea le încondeia. Iar la final am cumpărat de la fi-su, din magazinul de la poartă 😉

      • Stefan Bragarea 17/11/2017 at 11:53 #

        @ Mihai
        Sincer, chiar îmi place ideea. Asta da, afacere de familie!

  2. aasas 17/11/2017 at 14:09 #

    coaja de samanta, una dintre „specificitati”

  3. Bubu 19/11/2017 at 12:41 #

    Am intrebat o data de un magnet cu siebenburger. Se uitau la mine ca vaca la tambal.

  4. w41ru5 22/11/2017 at 14:29 #

    la diverta (mall baneasa) aveau parca ceva mai multe „romanisme” d’astea, era ceva mai divers kitch-ul – asta prin aprilie-mai, cand am trecut pe-acolo.

    ps: trec rar prin librarii pentru ca vin o data la juma’ de an prin tara, nu prentru ca nu-mi place sa citesc… 🙂

    @dollo – saru’mana pentru articole, ma simt bine cand citesc aici – si salutari din sud, de la malul mediteranei

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.