decembrie | 2017 | Dollo zice Bine

Archive | decembrie, 2017

Pisica Toshiba 29/12/2017

Jurnalul unei pisici de garsonieră

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Cum îți schimbi pașaportul în 2017 (actualizat în 2022)

Răpește-i românului bucuria de a sta la coadă și de a se plânge că lucrurile nu sunt bine organizate – azi programările online la serviciul pașapoarte

Ce am făcut în 2017

Bilanțul unei bloggerizde cu celebritate sporadică, de la naștere până în zilele noastre. Mai celebră ca anul ăsta și ca de când mă știu n-am fost niciodată 😛

Mesajul de Crăciun

de la mine mai mult, de la Toshiba mai puțin, dar pe medie suntem p-acolo 😉

Regele moare, dar nici poporul nu e mai breaz

Spectatorul român, regele, întârzie pentru că îi este permis accesul în sală chiar și după stingerea luminilor, stă pe Facebook în timpul piesei și parchează cu nesimțire în ușa teatrului, că așa vrea mușchiul lui. La final aplaudă frenetic în picioare, ca un fin cunoscător de teatru absurd.

Ce cărți citim în 2018

Cum a fost la prima noastră întâlnire cu un autor contemporan – Anamaria Bancea: s-au dat autografe, a fost unul dintre rarele cluburi în care nimeni n-a avut nimic rău de zis despre carte… Din ianuarie ne revenim cu criticile la cărțile pe care noi le-am votat și tot noi ne minunăm că au ieșit 😉

Cine n-are bani de bilet unic RATB-metrou, să circule cu taxi-ul

Revoluția în traficul bucureștean continuă!

Ce cărți propuneți să citim la anul?

Aștept propuneri de cărți minunate până duminică, 10 decembrie. Pentru la fel de minunatul club de carte 😉

Două filme bune de văzut în vacanță

„Profesoara”, film slovac despre educația dreaptă din comunism, și „Despre trup și suflet”, film unguresc, o poveste sensibilă de dragoste într-un abator.

România mea

Dacă ar fi să defilăm cu vecinii de la bloc, cam așa ar fi contingentul de la mine de acasă. La voi cum e?

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Blasfemii 11/04/2016

Dumnezeu preferă proștii

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Portrete 12/07/2015

De ce ea?

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Românisme 02/11/2015

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

La moșie 28/12/2021

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Reportaje 28/11/2012

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Reportaje 24/05/2010

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Dollo zice Bine