decembrie 2017 Archives

Archive | decembrie, 2017

Pisica Toshiba 29/12/2017

Jurnalul unei pisici de garsonieră

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Cum îți schimbi pașaportul în 2017 (actualizat în 2022)

Răpește-i românului bucuria de a sta la coadă și de a se plânge că lucrurile nu sunt bine organizate – azi programările online la serviciul pașapoarte

Ce am făcut în 2017

Bilanțul unei bloggerizde cu celebritate sporadică, de la naștere până în zilele noastre. Mai celebră ca anul ăsta și ca de când mă știu n-am fost niciodată 😛

Mesajul de Crăciun

de la mine mai mult, de la Toshiba mai puțin, dar pe medie suntem p-acolo 😉

Regele moare, dar nici poporul nu e mai breaz

Spectatorul român, regele, întârzie pentru că îi este permis accesul în sală chiar și după stingerea luminilor, stă pe Facebook în timpul piesei și parchează cu nesimțire în ușa teatrului, că așa vrea mușchiul lui. La final aplaudă frenetic în picioare, ca un fin cunoscător de teatru absurd.

Ce cărți citim în 2018

Cum a fost la prima noastră întâlnire cu un autor contemporan – Anamaria Bancea: s-au dat autografe, a fost unul dintre rarele cluburi în care nimeni n-a avut nimic rău de zis despre carte… Din ianuarie ne revenim cu criticile la cărțile pe care noi le-am votat și tot noi ne minunăm că au ieșit 😉

Cine n-are bani de bilet unic RATB-metrou, să circule cu taxi-ul

Revoluția în traficul bucureștean continuă!

Ce cărți propuneți să citim la anul?

Aștept propuneri de cărți minunate până duminică, 10 decembrie. Pentru la fel de minunatul club de carte 😉

Două filme bune de văzut în vacanță

„Profesoara”, film slovac despre educația dreaptă din comunism, și „Despre trup și suflet”, film unguresc, o poveste sensibilă de dragoste într-un abator.

România mea

Dacă ar fi să defilăm cu vecinii de la bloc, cam așa ar fi contingentul de la mine de acasă. La voi cum e?

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Blasfemii 25/01/2013

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Românisme 13/12/2016

Restul de 60% e tăcere

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Reportaje 26/05/2010

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Românisme 28/03/2012

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Tzepe 03/11/2013

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Portrete 22/02/2016

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Dollo zice Bine