E joi dimineața devreme și vestea e dată de domnul Bebe de la firma venită în bloc ca să facă verificarea bianuală la țevi și racorduri de aragaz. Îl bănuiesc de oarecare satisfacție perversă când îmi spune asta, având în același timp, totuși, cea mai serioasă față, dominată de câteva coșuri adolescentine, în ciuda părului cărunt. Eu sunt în pijamale, cu laptopul și cafeaua pe blatul de la bucătărie. Auzisem înainte de asta tot felul de troncăneli în spatele peretelui, la vecini, cam în dreptul aragazului lor care produce toate mirosurile alea scandaloase în miez de noapte: pește prăjit sau la grătar, fripturi, gogoși, tot felul de chestii sfârâinde.
Când a intrat în bucătăria mea, domnul Bebe a zis că nu contează că sunt debranșată de la gaze, el trebuie să-mi verifice țeava. Avea un aparat ca un walkie-talkie cu o antenă lungă în capăt. A pus antena în dreptul dopului care astupă de doi ani țeava mea de gaze, și nu s-a întâmplat nimic. A mutat-o mai la dreapta, dincolo de robinet, spre racord, apoi și mai la dreapta, lângă țeava verticală care alimentează toți vecinii. A butonat ceva la walkie-talkie ăla și a început să piuie și să aprindă niște raze roșii de parcă urma să sară în aer.
– Aveți scurgeri de gaze, doamnă!
– Cum așa?
– Aici la T-ul ăsta care vine din țeava verticală și merge la vecinul. E vechi, trebuie schimbat. Dar trebuie să fie și vecinul acasă, că altfel nu putem să o schimbăm.
Domnul Bebe emană un miros plăcut dar puternic de aftershave, care ar declanșa probabil un detector de gaze din ăla ieftin despre care zice lumea că sună când îți dai cu parfum. Noroc că noi nu avem detectoare de gaze de niciun fel. Doar scurgeri. Că oricum de la ședința de comitet de data trecută nu s-au concretizat nici alea decise, darmite alea indecise.
Indecis și domnul Bebe în privința scurgerilor mele, îl sună pe administrator. Din difuzorul telefonului se aude o aprinsă discuție despre T-uri și racorduri, domnul Bebe întreabă insistent cine plătește și în final rămâne ca în tramvai. O să vedem.
– A mai fost și anul trecut situația asta și a plătit administrația. Nu știți că a fost ditamai scandalul și nu ați avut gaze două săptămâni, că le oprisem?
– Nu știu, că eu sunt debranșată, nu le-am simțit lipsa și nici mirosul, deși ziceți că sunt scăpări…
– Da, așa a fost, scandal mare!
– Și cât ar costa înlocuirea acestui T? întreb doar așa ca să văd la cât se aruncă domnul Bebe.
– Păi depinde, dacă vreți să vă facem noi așa, vă costă un milion. Dacă se face pe firmă… nu știu, trebuie să vorbească administratorul cu patronul…
– Așa scurt, un milion!
– Da. Durează jumătate de oră să o schimbăm, dar trebuie să fie și vecinul acasă.
Mă apuc să-l sun pe administrator, care mă ia direct cu nu e treaba mea, plătește, alea, alea. Îi zic și eu că nici treaba mea nu e, că eu n-am nevoie de gaze, deși le plătesc în continuare la întreținere, și dacă nu vrea să stea cu ele oprite în bloc ca data trecută să facă bine să plătească din ditamai fondul ăla de reparații care și așa e pe excedent. Mă ia indignat că de unde știu eu cum a plătit data trecută, îi zic că de la domnul Bebe, se enervează că îl cred pe omul de la gaze. Păi îl cred, cum să nu-l cred, pe el și pe aparatul lui care face ca o bombă, dacă îmi cere un milion la negru, mai degrabă de frică decât de necesitate. Administratorul îmi promite că negociază el cu patronul și să nu plătesc nimic până nu află el prețul pe firmă, ca să știe dacă merită sau nu să dau un milion la băieți. Revine bine dispus câteva minute mai târziu, că patronul i-a zis că dacă nu sunt decât 5 T-uri de schimbat în tot blocul o să fie din partea firmei.
Până ne-am câcâit noi cu cine, cât plătește am rămas fără vecinul. Omul plecase de acasă după vizita domnului Bebe. „Sunt la Craiova, nu mă întorc decât luni”, zice la telefon, nedumerit de ce nu i s-a spus și lui că erau scurgeri. „Mie mi-a schimbat o garnitură și după aia mi-a zis că gata, nu e nicio scurgere, totul e în regulă. Eu de unde să știu?”.
Mai spre prânz s-a întors și domnul Bebe la ușa mea ca să mă întrebe dacă m-am hotărât ce fac cu T-ul ăla. Îi zic că nu avem și cealaltă jumătate a problemei acasă și îl întreb ce e de făcut. Deja mă simțeam un pic vinovată că din cauza mea o să stea blocul fără gaze până luni. Și era abia joi.
– Nu știu ce program o să am luni așa că notați-vă numărul meu și mai vedem. Scrieți acolo: 07… Bebe
– Domnule Bebe?
– Bebe, că domnul sunt doar la birou!
Vineri domnul Bebe și ai lui au continuat să viziteze apartamentele din bloc. Către seară am auzit zgomote mari din apartamentul de sus. Părea că-i schimbă și polițistului de deasupra T-ul și m-am îngrijorat ca nu cumva până luni când vine tovarășul meu de T să nu se fi epuizat deja cele 5 T-uri gratis în bloc, la alte apartamente, și să rămânem noi în afara promoției. Curios lucru, totuși, gazele nu erau oprite în bloc, ceea ce făcea ca scurgerea mea de gaze să pară dubioasă. Este sau nu este?
Peste week-end am ținut geamul deschis la bucătărie, de grijă să nu cumva să mor pe neștiute de la scurgerile ipotetice de gaze și să nu apuc lunea, când avea să vină și vecinul acasă, iar domnul Bebe să ne schimbe într-un final fericit T-ul. Luni dimineață la prima oră, vecinul mă sună să-mi spună că el a venit acasă, dar că n-ar prea vrea ca muncitorii să-i spargă pardoseala, gresia și faianța când schimbă țeava, și ar vrea să vină la mine să vadă cum am eu țeava. Cum s-o am, ca toată lumea, nu?! Din discuție reiese că omul credea că eu sunt vecina de sub el, nu aia de lângă, așa că i-am mai explicat o dată cine sunt și cum va decurge operațiunea – că practic vor scoate țeava veche din perete și vor băga alta nouă. „Aha, că gaura e gata făcută, cum s-ar zice”, conchide el și începe să râdă cu subînțeles.
Așteptăm așadar ora două să vină domnul Bebe ca să vedem când are timp de noi. Așteptăm, așteptăm, se face 3, vecinul bate la ușă și zice că el are o treabă și pleacă, dar dacă e ceva să-l sun că vine repede. Pe la 4 duc gunoiul și dau peste domnul Bebe care suna la uși închise încercând să-și bifeze toate liniile în tabel. Tot indecis era, că să vedem, să vină și colegul, nu știu, o să vorbim… de parcă nu el îmi spusese joi că am scurgeri de gaze și că trebuie să schimbăm țeava. Brusc nu mai era nicio urgență.
Către seară se întoarce și vecinul acasă și iar mă sună, ce se întâmplă? Îl sun din nou pe domnul Bebe, care se plânge că nu reușește să-i găsească acasă pe toți din bloc, deci nu poate să bifeze verificarea întregii instalații. Zic, bine, dacă tot nu-i găsiți și aveți timp haideți pe la noi, eu și vecinul suntem acasă, schimbați un teu, alea, alea. Zice, las că vă sun mai târziu, să-l întreb pe șefu’.
Între timp dezvolt o conversație dubioasă cu vecinul, care-mi descoperise contul de whatsapp și implicit poza (sexy) și statusul, și-mi scria acolo. Că ce părere am eu despre treaba asta, că oamenii de la gaze par neserioși, că dacă totuși nu e scurgere de gaze, ci doar au vrut să ne ia banii, că de ce dacă e scurgere de gaze nu au oprit gazele etc. În final, cădem de acord că ceva nu miroase bine în chestiune. Dar ce statut haios aveți!, ha, ha, se amuză vecinul, numai bun în contextul cu gazele. Statusul meu e „sunt în stare de orice!”.
Într-un final revine domnul Bebe și zice că patronul nu-l lasă să schimbe niciun T până nu reușește să finalizeze revizia în tot blocul, ca să știe câte T-uri sunt de schimbat și ce ofertă să-i facă administratorului.
– Bine, atunci să știți că eu voi fi disponibilă din nou abia la finele săptămânii.
– Lăsați, doamnă, că nici noi nu știm când o să terminăm, că merge greu. Nu-i găsim acasă…
– Da, dar dacă e o scurgere de gaze nu ar trebui oprite gazele? Nu e periculos?
– Nu e, doamnă. Dar e bine să schimbăm țevile că sunt vechi.
– Păi ați mai găsit scurgeri din astea ca la mine?
– Da, mai sunt câteva în bloc.
– N-aș fi vrut să rămână blocul fără gaze din cauza mea și să mă înjure lumea.
– Păi ce, nu v-a mai înjurat?
– Nu știu, eu n-am auzit, ați auzit dumneavoastră?
– Ha, ha, nu doamnă, zic și eu așa…
Dacă n-o fi o scurgere de gaze pe bune, probabil povestea asta va urma…
UPDATE, 19 februarie 2018: Dimineață la prima oră a venit domnul Bebe&colegu’ și au schimbat renumitul T. În cursul operațiunii care a durat cam un sfert de oră am făcut o conversație de complezență care s-a dovedit a fi plăcută. Domnul Bebe înșuruba de zor la țevi, colegul mă întreba prin ricoșeu dacă sunt măritată. Fiind în bucătărie mi-a văzut celebrele cuțite de la Mega, așa că s-a simțit stimulat să constate interogativ afirmativ:
– Cu așa iatagan în casă soțul se simte confortabil, doamnă?
– Depinde cum se poartă, domnule!, i-am răspuns eu.
– Aha, deci e clar, e pisicuță! conchide el.
Apoi i-am întrebat și eu dacă au reușit să verifice instalațiile din toate cele 98 de apartamente ale blocului și au zis că nu, că oamenii nu sunt acasă, și că aparent nici nu-i prea interesează siguranța asta. Că avem noroc că ei sunt o firmă înțelegătoare, care nu a oprit gazele ca să ne constrângă să montăm detectori de senzori, cum fac altele, deși asta e obligatoriu conform legii și că de fapt și ei speră că prin această modalitate înțelegătoare de lucru vor motiva administrația să fie de acord cu montarea detectoarelor, „că doar și firma vrea să câștige”.
– Păi știți câte blocuri sărite în aer avem noi la activ, doamnă? mă întreabă glumeț colegul, punând subiectul pe seama presei care dezinformează.
– Nu știu, câte?
– Păi ia imaginați-vă, de 20 de ani de când existăm…
– Cam zece pe an, completează domnul Bebe de sub blatul unde înfileta țeava.
– Cam zece pe an, confirmă și colegul.
– Aoleu, așa multe? Și anul ăsta cam cum stați, blocul nostru ce șanse are?
– Păi abia am început, doamnă!, râd la unison domnul Bebe&colegu’
– Păi și firma dumneavoastră nu pățește nimic dacă sare blocul în aer?
– Păi știți cum e, se cam dă cu suspendare!, îmi face cu ochiul domnul Bebe.
– Glumim, doamnă, vă dați seama că dacă era așa eram falimentați demult!, zice colegul. Și oricum dacă chiar sare în aer nu e din vina noastră.
Acestea fiind zise, să știți că avem un T nou la țeava de gaz, între mine și vecinul. Fie ca să nu auziți de mine pe la știri în perioada următoare.
Adorabilă caricatura!
Altfel, de pseudo-meșteri s-a săturat tot bucureșteanul. Până și eu am luat o plasă (sunt inginer) în probleme de IT.
Vestea bună e că, din fericire, piața e mare și clientul își poate alege prestatorul serviciului de verificare.
Vestea și mai bună e că verificarea este doar binenală, nu bianuală.
Vestea bună e că, din fericire, piața e mare și clientul își poate alege prestatorul serviciului de verificare.
Vestea și mai bună e că verificarea este doar bienală, nu bianuală.
„…just hanging around”
O rugăminte; când aveți timp și chef, mai deschideți odată contact @