Se împlinește în curând un an de când mi-am dat jos aparatul de îndreptat dinții, despre care vă spusesem anul trecut că l-am purtat trei ani și m-a costat mai mult decât vacanța de două luni în America Latină.
Revin cu informații de pe frontul post-îndreptarea dinților pentru că am văzut că nu prea există informații pe Internet despre asta și zic că merită să fie spuse, pentru cei care se gândesc de acum înainte să se înhame la niște sârme cu brecheti pe dinți.
Pentru cine nu știe (și nici nu are răbdare să citească primul episod) am purtat un aparat de îndreptat dinții din 2014 până în 2017, după ce mi-au fost extrași 8 dinți sănătoși ca să facă mai mult loc pe arcade pentru cei rămași. În iulie 2017, după lupte seculare, sâcâieli, dureri, și în jur de 12.000 de lei, am scăpat de aparat și am început să port numai noaptea niște gutiere dintr-un plastic dur, care să prevină tendința dinților de a migra la loc după ce au scăpat din sârmele aparatului.
Teoretic gutierele astea trebuiau purtate un an de zile, eu am avut ghinionul să rămân fără ele mai devreme, în vacanța din Chile, când hoții mi-au furat toate bagajele din mașină, inclusiv cele două gutiere. Cum am mai stat încă trei săptămâni în America de Sud și după această întâmplare, deci nu am mai purtat gutierele noaptea, am început să îmi observ mai bine dantura după această dată. După trei ani strânși în aparat și alte opt-nouă luni de purtat gutierele alea noaptea, dinții mei continuă să aibă o voință proprie și să se deplaseze câte puțin. De când nu am mai purtat gutierele a apărut o distanță mică între un incisiv și un canin și una undeva între ultimele măsele, care nu se vede, dar se simte. Practic în fiecare dimineață am senzația că mă trezesc cu altă conformație a danturii decât aveam cu o zi înainte. Deși a devenit obsesivă urmărirea lor în oglindă, nu remarc totuși o alterare a rezultatului îndreptării.
Cum îți moare un dinte fără să știi
În ultimele luni de purtat aparatul, de fapt cam de la finele lui 2016, începusem să simt ceva dubios în dreptul rădăcinii caninului superior stânga, ca și când ar fi fost acolo o gâlmă moale cu lichid care la apăsare îmi trimitea niște senzații ciudate în dinte. I-am spus ortodontei care s-a uitat, a pipăit, a zis că nu e nimic și că se mai întâmplă ca în timpul mutării dinților să mai simți tot felul de chestii dubioase. Dar nu durea, așa că ea mi-a zis că trece, eu am crezut-o. A trecut doar timpul, dar senzația aia nu a trecut niciodată. La radiografia făcută la final, înainte de scoaterea aparatului, am crezut că o să se vadă ceva acolo, dar nu s-a văzut, așa că a mai trecut timpul. Gâlma tot acolo.
Acum după ce dinții au fost eliberați definitiv, prin grija hoților din Chile, senzația de amorțeală ciudată de deasupra caninului parcă se accentua. La controlul de zilele trecute, dentista mi-a spus, cu cel mai firesc aer din lume, că e posibil ca dintele să fi murit în timpul mutării lui cu aparatul. Că se mai întâmplă (!), nu numai din cauza aparatului, ci și din cauze necunoscute, că uite sora ei avea un dinte mort și nici nu știa, noroc că i-a spus ea, dentista, că a văzut că începe să i se schimbe culoarea etc.
Rămăsesem cu gura căscată, și nu pentru că eram la dentist, în fața acestei explicații. Ba mai mult, îmi spune că și ortodonta mea, care purtase și ea aparat (vă spusesem că asta a fost una din chestiile care m-a convins că e bine să-mi pun, când am văzut că și ea poartă) a pățit asta, că i-a murit unul dintre dinți. Curios, dar ea nu-mi spusese nici despre asta, ca de multe alte neajunsuri, deși cu siguranță și-ar fi putut dat seama când i-am zis de senzația mea ciudată de la rădăcina dintelui, că probabil urma să-mi moară un dinte.
Pe scurt, stomatoloaga mi-a explicat că dintele ar fi murit pentru că la vârful lui canalul care conține nervul este foarte subțire, iar în momentul mutării lui din vechea poziție spre asta nouă și dreaptă, este posibil ca acel canal fragil să se fi rupt în os. Ca să testăm dacă dintele e mort sau mai mișcă mi-a făcut un test cu un tampon mic înmuiat într-un lichid foarte rece (dintr-un spray în care lichidul respectiv e ținut la -50 de grade). În mod normal când apropia acel tampon de alți dinți, sănătoși și vii, simțeam rece. Când l-a lipit de canin nu am simțit nimic. O dată, de două ori, de trei ori, nimic.
Eram consternată. Nu numai că pierdusem de bună voie 8 dinți sănătoși înainte de aparat. Dar aparatul îmi mai omorâse și pe un al nouălea. Am întrebat ce urmează?
– Facem o găurică mică prin spatele dintelui, scoatem nervul și astupăm canalul, zice stomatoloaga la fel de firesc.
– Nu putem să-l lăsăm acolo, dacă tot nu doare și nu e cariat?
– Nu, că nu e bine să stați cu ceva mort în organism, că se poate suprainfecta și să afecteze osul.
Când am mai auzit și asta mi-am amintit de un fost prieten care din cauza unui dinte netratat a căpătat ditamai gaura în os, de a trebuit să îi pună transplant de os și să mănânce supă cu paiul vreo lună de zile.
– Dar suntem siguri că e mort? Poate e doar nesimțit, poate… ce știu eu? Să facem o gaură în dinte degeaba? Și dacă după ce facem gaura constatăm că mă doare, deci nu era mort?
– Facem o anestezie, zice stomatoloaga.
– Păi dacă facem anestezie nu vom ști niciodată dacă era mort sau nu, nu?
– Așa e. Suportați să facem gaura fără anestezie?
– Suport.
Nu numai că a făcut gaura, dar a ajuns cu burghiul ăla până la nerv și eu n-am simțit nicio durere. A scos nervul și mi l-a arătat, negru, dar întreg, cică nu murise demult că nu apucase să se împută. Mi-a pus un pansament cu un medicament care să asigure neinfectarea locului până data viitoare. De acum va trebui să observ tendința dintelui de a-și schimba culoarea, ca să putem să-i facem eventuale tratamente de albire din interior. Stomatologia seamănă tot mai mult cu traficul de droguri. Cu cât îți face mai multe intervenții, cu atât vei avea nevoie de și mai multe, permanent.
Așadar, la prețul plătit de mine pentru un zâmbet mai frumos și sănătos tocmai s-a adăugat încă un dinte sănătos sacrificat pe lângă ceilalți opt scoși înainte. Nu mi-a spus nimeni asta, deși de vreme ce li s-a întâmplat și altora e clar că probabilitatea e mare. Dar e un hazard de care nu vrea nimeni să amintească pentru că diminuează avantajele ortodonției. Înainte de a decide să vă puneți aparat dentar e bine să știți și asta. Că e posibil ca la final să zâmbiți frumos și drept, dar să nu fie zâmbetul vostru.
Citește și episodul 1: Despre dinți și sacrificiile pe care unii le facem pentru ei
Multumim pentru detalii. Eu am inteles ca pentru adulti este mai mult o loterie si ca oricum purtarea aparatului de indreptat dintii trebuie facuta pe o perioada mai mare decat mentioneaza medicii stomatologi.
Ce aș mai putea să spun? Este inimaginabil la ce chinuri sunt dispuse să se supună doamnele pentru un zâmbet mai frumos! Și domnii pentru zâmbetele doamnelor…
Io astept cuminte si posac (ca nu pot sa rad prea mult) sa mi se carieze toti dintii… si apoi sa-mi iau dantura frumoasa din aia de inoata noaptea.
Am noroc ca-s deja insurat, nu se mai uita nici dracu’ la mine iar durerile de dinti le-am experimentat numai de vreo 4 ori in viata.
Mda.
Pe la sfârșit de decembrie mă duc la clinica la care aveam abonament plătit de firmă pentru controlul anual gratuit. Toate bune și frumoase, am primit la loteria genetică o configurație care îmi permite ca la 39 de ani să am încă toți cei 32 de dinți din prospect. Nu toți întregi, e drept, dar niciunul tratat mai agresiv decât cu plombe. Am doar 1 sau 2 obturații de canal, maxim.
Se uită medicul, nu vede nicio problemă, îmi propune să-mi facă si o radiografie panoramică (pe bani) ca să fim siguri și de ce-i dedesubt, radiografia iese și ea fără probleme. Totuși, se pare că există un oarecare risc ca într-un viitor neprecizat ceva-ceva să se întâmple între dinții cutare și cutare, care au o poziție mai ciudată, așa. Prin urmare, omul îmi recomandă să îmi fac o lucrare trainică, să prevenim problemele. Nu mai rețin dacă voia doar să-mi pună niște coroane peste măselele plombate, sau vreun pivot la aia obturată, sau whatever. A rămas că „nu acuma că sunt sărbători, dar pe la sfârșit de ianuarie vă aștept”.
Stomatologia din ziua de azi. 🙁
….si te mai asteapta? 🙂
„A spus LUNI, dar ce scofala
daca n-a spus si-n ce an!?”
Dentista mea s-a suparat nitelus pe mine pentru ca nu am vrut si nu vreau sa-mi pun aparat dentar.
Prin prisma experientei unui coleg, care a purtat asa ceva doi ani de zile, si care, desi a avut rezultate bune, mi-a zis ca n-ar mai purta daca ar fi sa decida din nou, am zis pas.
Bună. Sunt socată de experienţa dvs. Port şi eu aparat dentar de 2 luni, iar mâine urmează să fac 2 extracţii (a doua pereche de premolari de pe arcada superioară) şi deja sunt îngrozită. Ideea este că ani de zile am fost la numeroşi ortodonţi, care mi au spus că fără extracţii nu se pot îndrepta dinţii pentru că nu am spaţiu. Am găsit la un moment dat unul care, prin metoda Sure Smile, a spus că îmi face tratamentul fără extracţii, însă mă costa 5.000 euro, adică dublu faţă de un tratament convenţional. Prin urmare, după îndelungi cugetări, nu am ales această variantă pentru că totusi mi s a părut foarte scumpă în condiţiile în care nimeni nu ti garantează un rezultat excelent. La final, când nu iese ceva bine, îţi spune că nu a fost bun materialul clientului şi că ei au lucrat ca la carte. Nu pot decât să sper că totul va ieşi bine şi că nu voi avea te miri ce alte probleme Oricum aveţi dreptate în tot ce aţi spus legat de ortodonţie.
Selena, baftă și nervi tari! Dacă ești abia la început ai multe de dus în următorii ani. După al doilea an fără aparat, deja începe să nu mai conteze tot ce a fost 😉