Primul an fără aparat de îndreptat dinții

Efectele ascunse ale îndreptatului forțat al dinților, de care niciun dentist nu-ți spune înainte: moartea tăcută a dinților.

Se împlinește în curând un an de când mi-am dat jos aparatul de îndreptat dinții, despre care vă spusesem anul trecut că l-am purtat trei ani și m-a costat mai mult decât vacanța de două luni în America Latină.

Revin cu informații de pe frontul post-îndreptarea dinților pentru că am văzut că nu prea există informații pe Internet despre asta și zic că merită să fie spuse, pentru cei care se gândesc de acum înainte să se înhame la niște sârme cu brecheti pe dinți.

Pentru cine nu știe (și nici nu are răbdare să citească primul episod) am purtat un aparat de îndreptat dinții din 2014 până în 2017, după ce mi-au fost extrași 8 dinți sănătoși ca să facă mai mult loc pe arcade pentru cei rămași. În iulie 2017, după lupte seculare, sâcâieli, dureri, și în jur de 12.000 de lei, am scăpat de aparat și am început să port numai noaptea niște gutiere dintr-un plastic dur, care să prevină tendința dinților de a migra la loc după ce au scăpat din sârmele aparatului. 

Teoretic gutierele astea trebuiau purtate un an de zile, eu am avut ghinionul să rămân fără ele mai devreme, în vacanța din Chile, când hoții mi-au furat toate bagajele din mașină, inclusiv cele două gutiere. Cum am mai stat încă trei săptămâni în America de Sud și după această întâmplare, deci nu am mai purtat gutierele noaptea, am început să îmi observ mai bine dantura după această dată. După trei ani strânși în aparat și alte opt-nouă luni de purtat gutierele alea noaptea, dinții mei continuă să aibă o voință proprie și să se deplaseze câte puțin. De când nu am mai purtat gutierele a apărut o distanță mică între un incisiv și un canin și una undeva între ultimele măsele, care nu se vede, dar se simte. Practic în fiecare dimineață am senzația că mă trezesc cu altă conformație a danturii decât aveam cu o zi înainte. Deși a devenit obsesivă urmărirea lor în oglindă, nu remarc totuși o alterare a rezultatului îndreptării.

Cum îți moare un dinte fără să știi

În ultimele luni de purtat aparatul, de fapt cam de la finele lui 2016, începusem să simt ceva dubios în dreptul rădăcinii caninului superior stânga, ca și când ar fi fost acolo o gâlmă moale cu lichid care la apăsare îmi trimitea niște senzații ciudate în dinte. I-am spus ortodontei care s-a uitat, a pipăit, a zis că nu e nimic și că se mai întâmplă ca în timpul mutării dinților să mai simți tot felul de chestii dubioase. Dar nu durea, așa că ea mi-a zis că trece, eu am crezut-o. A trecut doar timpul, dar senzația aia nu a trecut niciodată. La radiografia făcută la final, înainte de scoaterea aparatului, am crezut că o să se vadă ceva acolo, dar nu s-a văzut, așa că a mai trecut timpul. Gâlma tot acolo.

Acum după ce dinții au fost eliberați definitiv, prin grija hoților din Chile, senzația de amorțeală ciudată de deasupra caninului parcă se accentua. La controlul de zilele trecute, dentista mi-a spus, cu cel mai firesc aer din lume, că e posibil ca dintele să fi murit în timpul mutării lui cu aparatul. Că se mai întâmplă (!), nu numai din cauza aparatului, ci și din cauze necunoscute, că uite sora ei avea un dinte mort și nici nu știa, noroc că i-a spus ea, dentista, că a văzut că începe să i se schimbe culoarea etc.

Rămăsesem cu gura căscată, și nu pentru că eram la dentist, în fața acestei explicații. Ba mai mult, îmi spune că și ortodonta mea, care purtase și ea aparat (vă spusesem că asta a fost una din chestiile care m-a convins că e bine să-mi pun, când am văzut că și ea poartă) a pățit asta, că i-a murit unul dintre dinți. Curios, dar ea nu-mi spusese nici despre asta, ca de multe alte neajunsuri, deși cu siguranță și-ar fi putut dat seama când i-am zis de senzația mea ciudată de la rădăcina dintelui, că probabil urma să-mi moară un dinte.

Pe scurt, stomatoloaga mi-a explicat că dintele ar fi murit pentru că la vârful lui canalul care conține nervul este foarte subțire, iar în momentul mutării lui din vechea poziție spre asta nouă și dreaptă, este posibil ca acel canal fragil să se fi rupt în os. Ca să testăm dacă dintele e mort sau mai mișcă mi-a făcut un test cu un tampon mic înmuiat într-un lichid foarte rece (dintr-un spray în care lichidul respectiv e ținut la -50 de grade). În mod normal când apropia acel tampon de alți dinți, sănătoși și vii, simțeam rece. Când l-a lipit de canin nu am simțit nimic. O dată, de două ori, de trei ori, nimic.

Eram consternată. Nu numai că pierdusem de bună voie 8 dinți sănătoși înainte de aparat. Dar aparatul îmi mai omorâse și pe un al nouălea. Am întrebat ce urmează?

– Facem o găurică mică prin spatele dintelui, scoatem nervul și astupăm canalul, zice stomatoloaga la fel de firesc.

– Nu putem să-l lăsăm acolo, dacă tot nu doare și nu e cariat?

– Nu, că nu e bine să stați cu ceva mort în organism, că se poate suprainfecta și să afecteze osul.

Când am mai auzit și asta mi-am amintit de un fost prieten care din cauza unui dinte netratat a căpătat ditamai gaura în os, de a trebuit să îi pună transplant de os și să mănânce supă cu paiul vreo lună de zile.

– Dar suntem siguri că e mort? Poate e doar nesimțit, poate… ce știu eu? Să facem o gaură în dinte degeaba? Și dacă după ce facem gaura constatăm că mă doare, deci nu era mort?

– Facem o anestezie, zice stomatoloaga.

– Păi dacă facem anestezie nu vom ști niciodată dacă era mort sau nu, nu?

– Așa e. Suportați să facem gaura fără anestezie?

– Suport.

Nu numai că a făcut gaura, dar a ajuns cu burghiul ăla până la nerv și eu n-am simțit nicio durere. A scos nervul și mi l-a arătat, negru, dar întreg, cică nu murise demult că nu apucase să se împută. Mi-a pus un pansament cu un medicament care să asigure neinfectarea locului până data viitoare. De acum va trebui să observ tendința dintelui de a-și schimba culoarea, ca să putem să-i facem eventuale tratamente de albire din interior. Stomatologia seamănă tot mai mult cu traficul de droguri. Cu cât îți face mai multe intervenții, cu atât vei avea nevoie de și mai multe, permanent.

Așadar, la prețul plătit de mine pentru un zâmbet mai frumos și sănătos tocmai s-a adăugat încă un dinte sănătos sacrificat pe lângă ceilalți opt scoși înainte. Nu mi-a spus nimeni asta, deși de vreme ce li s-a întâmplat și altora e clar că probabilitatea e mare. Dar e un hazard de care nu vrea nimeni să amintească pentru că diminuează avantajele ortodonției.  Înainte de a decide să vă puneți aparat dentar e bine să știți și asta. Că e posibil ca la final să zâmbiți frumos și drept, dar să nu fie zâmbetul vostru.

Citește și episodul 1: Despre dinți și sacrificiile pe care unii le facem pentru ei

Etichete: , , , , , , , , ,

6 comentarii la “Primul an fără aparat de îndreptat dinții” Subscribe

  1. Sorin 30/04/2018 at 18:08 #

    Multumim pentru detalii. Eu am inteles ca pentru adulti este mai mult o loterie si ca oricum purtarea aparatului de indreptat dintii trebuie facuta pe o perioada mai mare decat mentioneaza medicii stomatologi.

  2. Stefan Bragarea 01/05/2018 at 12:19 #

    Ce aș mai putea să spun? Este inimaginabil la ce chinuri sunt dispuse să se supună doamnele pentru un zâmbet mai frumos! Și domnii pentru zâmbetele doamnelor…

  3. Andor 04/05/2018 at 08:54 #

    Io astept cuminte si posac (ca nu pot sa rad prea mult) sa mi se carieze toti dintii… si apoi sa-mi iau dantura frumoasa din aia de inoata noaptea.
    Am noroc ca-s deja insurat, nu se mai uita nici dracu’ la mine iar durerile de dinti le-am experimentat numai de vreo 4 ori in viata.

  4. mihai 04/05/2018 at 10:11 #

    Mda.

    Pe la sfârșit de decembrie mă duc la clinica la care aveam abonament plătit de firmă pentru controlul anual gratuit. Toate bune și frumoase, am primit la loteria genetică o configurație care îmi permite ca la 39 de ani să am încă toți cei 32 de dinți din prospect. Nu toți întregi, e drept, dar niciunul tratat mai agresiv decât cu plombe. Am doar 1 sau 2 obturații de canal, maxim.

    Se uită medicul, nu vede nicio problemă, îmi propune să-mi facă si o radiografie panoramică (pe bani) ca să fim siguri și de ce-i dedesubt, radiografia iese și ea fără probleme. Totuși, se pare că există un oarecare risc ca într-un viitor neprecizat ceva-ceva să se întâmple între dinții cutare și cutare, care au o poziție mai ciudată, așa. Prin urmare, omul îmi recomandă să îmi fac o lucrare trainică, să prevenim problemele. Nu mai rețin dacă voia doar să-mi pună niște coroane peste măselele plombate, sau vreun pivot la aia obturată, sau whatever. A rămas că „nu acuma că sunt sărbători, dar pe la sfârșit de ianuarie vă aștept”.

    Stomatologia din ziua de azi. 🙁

    • Andor 04/05/2018 at 12:11 #

      ….si te mai asteapta? 🙂
      „A spus LUNI, dar ce scofala
      daca n-a spus si-n ce an!?”

  5. outlaw 04/05/2018 at 13:39 #

    Dentista mea s-a suparat nitelus pe mine pentru ca nu am vrut si nu vreau sa-mi pun aparat dentar.
    Prin prisma experientei unui coleg, care a purtat asa ceva doi ani de zile, si care, desi a avut rezultate bune, mi-a zis ca n-ar mai purta daca ar fi sa decida din nou, am zis pas.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.