Am descoperit întâmplător, când documentam un subiect, cum arată o lege proaspăt ieșită din Congresul american. Arată așa. Dincolo de formă, însă, altceva mi s-a părut interesant și mai ales util. Se pare că la americani fiecare lege se încheie cu un articol, mai lung sau mai scurt, după specificul fiecărei legi, care pune în sarcina câte unei instituții a statului urmărirea rezultatelor implementării acelei legi în următorii ani.
Concret, în cazul legii din link, care se referă la ceva retrocedări de bunuri confiscate în perioada Holocaustului, articolul spune că nu mai târziu de 18 luni după intrarea în vigoare a respectivei legi, Secretariatul de Stat va prezenta Congresului un raport complet ce va cuprinde: câte bunuri au fost retrocedate, la câte nu s-au putut retroceda ce remedii financiare au existat, ce au primit moștenitorii supraviețuitorilor etc. Iar ultimul paragraf spune că și după împlinirea acestei date (18 luni), Secretariatul de Stat va continua să raporteze implementarea legii.
În cazul altei legi, despre care v-am mai povestit, este responsabilizată o altă instituție americană – Government Accountability Office, pe scurt GAO – să monitorizeze implementarea legii și să vină la Congres cu un raport „On the date that is 3 years after the date of the enactment of this Act”. Deci la data la care se vor împlini 3 ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, GAO trebuie să afle și să spună Congresului:
- câți cetățeni au făcut plângeri în virtutea legii, pentru a primi despăgubiri,
- care a fost natura pagubei suferite,
- dacă au primit sau nu despăgubiri,
- cât,
- dacă nu, de ce,
- dacă reclamanții au fost persoane fizice sau juridice,
- dacă cei vinovați au fost pedepsiți,
- dacă da cum,
- câți ani de pușcărie,
- ce amenzi etc.
Curioasă să văd ce e cu GAO ăsta am găsit că este una dintre cele mai apreciate instituții americane, responsabilă cu controlul cheltuirii banilor publici, care funcționează din 1921. Are un site foarte interesant și publică tot felul de informații cum ar fi asta. Americanii se pregătesc de recensământ în 2020, iar Biroul lor de recensământ a anunțat în octombrie 2017 că mai are nevoie de încă 3 miliarde de dolari pe lângă cei deja alocați, adică vreo 15 miliarde în total. GAO le-a făcut 84 de recomandări cum să eficientizeze sistemul de IT astfel încât să mai scadă prețul și a publicat chestia asta, ca să știe tot americanul că GAO e cu ochii pe ei.
În fine, dacă vreți să aprofundați subiectul mai explorați și voi site-urile astea. Nu discut aici dacă legile alea sunt bune sau rele și nici că America e raiul pe pământ, mi se pare doar că articolele astea de final sunt cu adevărat utile.
Mă întrebam ce instituție ar fi corespondentul lui GAO ăsta la noi? Cred că Curtea de Conturi și chiar ANAF, nu? Și mă mai gândeam cum ar fi arătat un asemenea raport de implementare a legilor de retrocedare a terenurilor și caselor naționalizate…. În fine, asta dacă cineva cu adevărat interesat de utilitatea și implementarea legilor pe care le emite ar pune astfel de articole la finalul legilor noastre. Din păcate toate legile noastre se încheie doar așa:
Apoi nimeni nu-și mai bate capul cu ele.
* Imaginea este doar cu titlu de prezentare, dacă intrați pe site-ul Camerei Deputaților și verificați legi mai vechi veți găsi desigur alte semnături, dar finalul este același. Legile la noi se dau și gata. Până nu demult era contra cost și accesul la ele (la Monitorul oficial), deși orice cetățean e obligat să cunoască și să respecte legile țării.
Dnă Benezic
Fără să fiu partizanul sistemului american, era cu mult mai eficient și mai practic decât cel din Europa de Vest (despre cea de Est nu merită discutat). Acum, nu mai sunt la fel de sigur.
Și nu trebuie uitat – un sistem complicat favorizează infracționalitatea.
Gândiți-vă numai cum ar primi parlamentarii români ideea răspunderii materiale pentru inițiativele legislative eșuate. Vade retro Satanas!
Dollo,
Ăsta e cel mai debil exemplu pe care l-ai fi putut da. Să vedem de ce.
1. Nu, nu așa se încheie legea. Asta e toată legea! Și legea are ca obiect exact stabilirea inventarului bunurilor confiscate abuziv și neretrocedate.
2. Legea este vagă, nemenționând exact nici măcar lista de țări! «The term “covered countries” means participants in the 2009 Holocaust Era Assets Conference that are determined by the Secretary of State, or the Secretary’s designee, in consultation with expert nongovernmental organizations, to be countries of particular concern relative to the issues listed in subsection.» Adică lasă că determină Secretarul de Stat. Cândva în ăștia 3 ani, căci nu are termen limită.
3. Punctul 2 (b) Report este exact legea propriu-zisă, odată ce am rezolvat definițiile. Deci NU, nu orice lege cere să se raporteze „realizărili” după 3 ani. Asta e o lege specifică.
4. Structural, avem „SECTION 1” și „SEC. 2”. Nu aveau loc de scris „SECTION 2”, nu? Incosistență demnă de Turkmenistan, nu de Congresul SUA.
5. Să mai spun câte legi există pe tema compensării deținuților care sunt dovediți nevinovați după ani de pușcărie, iar cum District Attorney din diverse state fac orice pentru a nu îi compensa? Și nimeni nu-i apără pe bieții condamnați pe nedrept. Da, și în America legea poate fi ca în România, recte doar pe hârtie. În măreața Americă_care nu e atât un stat de drept, cât o birocrație nemaiîntâlnită în privința chestiunilor juridice. Doar health care depășește costurile pe care le poți avea cu justiția.
Citește și tu mai atent. Am dat două exemple de legi. A doua (link-uită în text) e aia privind incriminarea site-urilor care publică anunțuri de sex pe bani. Și aia se încheie cu prevederea că în următorii 3 ani GAO trebuie să informeze Congresul despre cum a fost aplicată legea. Nu neg că nu s-or încheia toate legile așa. La o minimă documentare am găsit că sunt mai multe decât asta cu anunțurile de la care pornisem și mi s-au părut fantastice aceste prevederi, ca exemplu de bună practică. Măcar în teorie 🙂 Cum sunt implementate și dacă sunt… e altă poveste. Sunt conștientă că nu e atât de măreață pe cât o cred unii nici America asta.
A, tu zici de “Allow States and Victims to Fight Online Sex Trafficking Act of 2017”!
Dar problema este că aceste „each civil action brought pursuant to section 2421A(c) of title 18, United States Code, that resulted in an award of damages” nu au nici o treabă cu banii publici! De ce vrea legiutorul să știe câți bani au câștigat în instanță persoanele care se consideră victime ale traficului sexual online? CE DRACU are asta în comun cu controlul cheltuirii banilor publici???
Mie mi se pare mai degrabă o acțiune de tip Gestapo sau Stasi: „whether the case was dismissed, and if the case was dismissed, information describing the reason for the dismissal”.
Asta este exact o RISIPIRE a banilor publici! Adică statul își pierde faptul să colecteze aceste date. Așa, ca să vedem pe câți a ajutat legea.
E ridicol. E penibil. E pur american. Iar voi, românii, nu ați înțeles nimic nici din această lege cretină din cauza căreia Craigslist a închis secțiunea de Personals.
Bre, relax! Tocmai, că am scris despre această lege cretină. Cu ocazia aia am citit și legea și am văzut această prevedere de final. Care la început mi s-a părut dubioasă în contextul legii – mă gândeam că vrea să-i sperie și mai mult pe ăștia și să se dea Trump mare – apoi am căutat și alte legi pe site și am văzut că mai sunt și altele. Deci e o practică, eu am pus-o pe seama faptului că vor să vadă dacă legile alea chiar funcționează.
Da, perfect, hai să cheltuim și mai mult ținând socoteala rezultatelor proceselor cauzate de o lege. Și după aia cică ăia birocrații erau comuniștii.
Iar situl/blogul tău, în secolul 21, nu are o temă care să se adapteze la mobil. Responsive, cum se zice.
… și nu am nici șapcă 😉 Dar uite de asta o să mă ocup. Avea la un moment dat varianta de mobil, nu știam că nu mai merge. Mersi de avertizare.