Moșii de vară cu babe tomnatice

Clasa muncitoare socialistă se bate pe strane la biserică, în capitalism. Lumânăreasa ține pariurile.

Azi au fost moșii de vară, adică o ocazie de pomenire a morților pe care mama nu o ratează în niciun an, din mai multe motive. Unul ar fi că așa a făcut dintotdeauna, iar atunci când nu a reușit, din cine știe ce motiv grav, și-a visat diverși morți înainte sau după data cu pricina, vise ciudate sau încrâncenate, în care ăia îi cereau câte ceva, de regulă de mâncare, deci se simțea vinovată că nu a îndeplinit datoria de a le da de pomană. Alt motiv de care eu o bănuiesc, dar pe care ea nu l-ar recunoaște nici picată cu ceară, este plăcerea vinovată de a se speti muncind la n feluri de mâncare, pe care apoi să le împartă vecinilor – de regulă nerecunoscători – care o copleșesc cu laude și mirări. Vai, doamna B. ca de obicei ați făcut o mulțime de bunătăți, bogdaproste, alea alea!

Anul ăsta, ca în fiecare an de când o știu, m-a anunțat cu câteva săptămâni înainte că se gândește să nu mai facă pregătirile obișnuite, că e obosită, că nu are cine s-o ajute, că… Tot ca în fiecare an eu i-am zis că știu că mă aburește, că doar pescuiește după niște ajutor, dar că nu am timp s-o ajut la gătit efectiv, dar îi fac piața și o ajut în ziua cu pricina, dacă vrea, ceea ce oricum fac de regulă. Ca în fiecare an am încercat s-o determin să renunțe la unele planuri exagerate și, spre mirarea mea am și reușit să o fac să nu mai cumpere vase noi, ci să se limiteze la a împărți doar câteva porții cu mâncare prin vecini.

Fiește că azi când m-am dus la ea făcuse cozonaci – cozonaci! – două feluri de mâncare și nelipsita colivă. Era ruptă de oboseală pentru că se trezise de la 5 dimineața ca să se ducă cu coliva la biserică, iar peste noapte nu prea putuse să doarmă.

– Dar de ce te-ai dus de la ora aia?

– Păi și așa a fost târziu, că abia am găsit strană. Femeia aia de la lumânări a deschis biserica de la 4. Și a naibii ținea niște locuri ocupate pentru pilele ei. Mi-a zis că degeaba mă așez pe strana aia că acolo vine altcineva. Și i-am zis și eu: numa’ să îndrăznească!

– Și ea ce a zis?

– Ce să zică? N-a mai zis nimic. Dar se uita urât. Ținuse și o masă întreagă pentru femeile care trebuia să vină mai târziu cu colivile lor. Și-i tot ziceau femeile care veniseră deja că să pună mușama pe masă, să întindă colivile, că deja nu mai aveau loc. Și ea le amenința că la anul o să deschidă biserica la 7, ca să nu îi mai ocupăm mesele. Și până la urmă s-au descurcat singure, au mai tras de o mușama de la altă masă și au ocupat-o și pe aia. Când au venit pilele ei era masa ocupată.

– Și pilele la ce oră s-au trezit?

– E, au venit și alea pe la șase jumate.

– Și slujba când a început?

– Pe la șapte.

– Și voi astea care v-ați dus de la 4 sau 5 ce ați făcut în toate orele astea?

– Am stat de vorbă, ce să facem? Ne-am mai închinat, am mai aprins lumânări, ce să facem, nu suntem toate pilele lumânăresei! Să vezi ce tupeistă e, odată mi-a zis, când am cumpărat lumânări, că să-i dau și un pachet.

– Adică să-i împarți?

– Da.

– Și i-ai dat?

– E i-am dat, ce eu duc pachete la biserică?! Acolo își dau doar ele între ele femeile alea, se cunosc își împart între ele.

– Vezi, are dreptate Preafericitul să facă atâtea biserici, dacă nu vă mai ajung stranele… 😉

– Da, sigur! Dar să vezi ce chestie, cine crezi că era pila lumânăresei care a venit la șase jumate? M-am uitat așa la ea, una mai tânără ca mine. Și mi se părea cunoscută. Până la urmă ce crezi, era o fostă colegă de la IOR. Ce bucurie pe ea că ne-am revăzut.

– Ca să vezi, clasa muncitoare din socialism se bate pe stranele bisericii în capitalism.

– E, până la urmă am lăsat-o și pe ea să mai stea în strană, am făcut cu rândul, deși fata a stat pe un scăunel, că sub toate stranele mai sunt scăunele aduse de femei de acasă.

– Și ea mai lucrează la IOR?

– A lucrat până s-a pensionat la 61 de ani. Am întrebat-o și eu cum a reușit, da’ mi-a zis să n-o întreb…

– O fi avut și acolo vreo lumânăreasă 😉

– Da, o fi avut. Oricum, n-am vorbit prea mult că făcea și asta pe călugărița, tot zicea șșșt, să ascultăm slujba! Da’ ascult-o, dragă, ce nu te las io?! Cică are 1500 de lei pensie. Mare! Eu i-am zis că abia mi-a făcut 1100, dar văd că zice Dragnea că ne mai mărește. Dar ce nu înțeleg eu e ce e cu pilonul ăsta doi, ne ia și nouă din pensii cu ăsta sau cum?

*poza e cu titlu de prezentare, de la niște moși de vară mai bogați pe care i-a făcut în anii trecuți

Etichete: , , , , , ,

3 comentarii la “Moșii de vară cu babe tomnatice” Subscribe

  1. gheo 26/05/2018 at 21:48 #

    Am fost și eu cu soața cu de-împărțeală azi! Dar pe la nouă jumătate! Biserica plină, stătea lumea și pe afară! Am parcat lîngă un colț de masă și am așteptat să se citească toate pomelnicele, asta s-a întîmplat pe la unsprezece! Între timp, soția îmi povestea că o colegă, care merge la bisericaMihai Vodă, ea strînd în Berceni, pe la Piața Reșița, se duce de la patru, că mama dumneavoastră! Credeam că e o glumă, dar văd că asta a devenit o cutumă! Om fi devenit noi mai credincioși sau este o manevră bine gîndită de marketing prin care să nu se arate că totuși sunt puține biserici!

  2. Marius Georgescu 27/05/2018 at 08:58 #

    Dollo,te-ai întrecut pe tine ! Iar mama ta e un personaj de serial !…
    P.S.Realitatea bate orice ficțiune,așa-i ?

    • Dollo 27/05/2018 at 18:39 #

      M-a întrecut mama, eu n-am făcut decât să consemnez în cazul ăsta.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…