Moșii de vară cu babe tomnatice

Clasa muncitoare socialistă se bate pe strane la biserică, în capitalism. Lumânăreasa ține pariurile.

Azi au fost moșii de vară, adică o ocazie de pomenire a morților pe care mama nu o ratează în niciun an, din mai multe motive. Unul ar fi că așa a făcut dintotdeauna, iar atunci când nu a reușit, din cine știe ce motiv grav, și-a visat diverși morți înainte sau după data cu pricina, vise ciudate sau încrâncenate, în care ăia îi cereau câte ceva, de regulă de mâncare, deci se simțea vinovată că nu a îndeplinit datoria de a le da de pomană. Alt motiv de care eu o bănuiesc, dar pe care ea nu l-ar recunoaște nici picată cu ceară, este plăcerea vinovată de a se speti muncind la n feluri de mâncare, pe care apoi să le împartă vecinilor – de regulă nerecunoscători – care o copleșesc cu laude și mirări. Vai, doamna B. ca de obicei ați făcut o mulțime de bunătăți, bogdaproste, alea alea!

Anul ăsta, ca în fiecare an de când o știu, m-a anunțat cu câteva săptămâni înainte că se gândește să nu mai facă pregătirile obișnuite, că e obosită, că nu are cine s-o ajute, că… Tot ca în fiecare an eu i-am zis că știu că mă aburește, că doar pescuiește după niște ajutor, dar că nu am timp s-o ajut la gătit efectiv, dar îi fac piața și o ajut în ziua cu pricina, dacă vrea, ceea ce oricum fac de regulă. Ca în fiecare an am încercat s-o determin să renunțe la unele planuri exagerate și, spre mirarea mea am și reușit să o fac să nu mai cumpere vase noi, ci să se limiteze la a împărți doar câteva porții cu mâncare prin vecini.

Fiește că azi când m-am dus la ea făcuse cozonaci – cozonaci! – două feluri de mâncare și nelipsita colivă. Era ruptă de oboseală pentru că se trezise de la 5 dimineața ca să se ducă cu coliva la biserică, iar peste noapte nu prea putuse să doarmă.

– Dar de ce te-ai dus de la ora aia?

– Păi și așa a fost târziu, că abia am găsit strană. Femeia aia de la lumânări a deschis biserica de la 4. Și a naibii ținea niște locuri ocupate pentru pilele ei. Mi-a zis că degeaba mă așez pe strana aia că acolo vine altcineva. Și i-am zis și eu: numa’ să îndrăznească!

– Și ea ce a zis?

– Ce să zică? N-a mai zis nimic. Dar se uita urât. Ținuse și o masă întreagă pentru femeile care trebuia să vină mai târziu cu colivile lor. Și-i tot ziceau femeile care veniseră deja că să pună mușama pe masă, să întindă colivile, că deja nu mai aveau loc. Și ea le amenința că la anul o să deschidă biserica la 7, ca să nu îi mai ocupăm mesele. Și până la urmă s-au descurcat singure, au mai tras de o mușama de la altă masă și au ocupat-o și pe aia. Când au venit pilele ei era masa ocupată.

– Și pilele la ce oră s-au trezit?

– E, au venit și alea pe la șase jumate.

– Și slujba când a început?

– Pe la șapte.

– Și voi astea care v-ați dus de la 4 sau 5 ce ați făcut în toate orele astea?

– Am stat de vorbă, ce să facem? Ne-am mai închinat, am mai aprins lumânări, ce să facem, nu suntem toate pilele lumânăresei! Să vezi ce tupeistă e, odată mi-a zis, când am cumpărat lumânări, că să-i dau și un pachet.

– Adică să-i împarți?

– Da.

– Și i-ai dat?

– E i-am dat, ce eu duc pachete la biserică?! Acolo își dau doar ele între ele femeile alea, se cunosc își împart între ele.

– Vezi, are dreptate Preafericitul să facă atâtea biserici, dacă nu vă mai ajung stranele… 😉

– Da, sigur! Dar să vezi ce chestie, cine crezi că era pila lumânăresei care a venit la șase jumate? M-am uitat așa la ea, una mai tânără ca mine. Și mi se părea cunoscută. Până la urmă ce crezi, era o fostă colegă de la IOR. Ce bucurie pe ea că ne-am revăzut.

– Ca să vezi, clasa muncitoare din socialism se bate pe stranele bisericii în capitalism.

– E, până la urmă am lăsat-o și pe ea să mai stea în strană, am făcut cu rândul, deși fata a stat pe un scăunel, că sub toate stranele mai sunt scăunele aduse de femei de acasă.

– Și ea mai lucrează la IOR?

– A lucrat până s-a pensionat la 61 de ani. Am întrebat-o și eu cum a reușit, da’ mi-a zis să n-o întreb…

– O fi avut și acolo vreo lumânăreasă 😉

– Da, o fi avut. Oricum, n-am vorbit prea mult că făcea și asta pe călugărița, tot zicea șșșt, să ascultăm slujba! Da’ ascult-o, dragă, ce nu te las io?! Cică are 1500 de lei pensie. Mare! Eu i-am zis că abia mi-a făcut 1100, dar văd că zice Dragnea că ne mai mărește. Dar ce nu înțeleg eu e ce e cu pilonul ăsta doi, ne ia și nouă din pensii cu ăsta sau cum?

*poza e cu titlu de prezentare, de la niște moși de vară mai bogați pe care i-a făcut în anii trecuți

Etichete: , , , , , ,

3 comentarii la “Moșii de vară cu babe tomnatice” Subscribe

  1. gheo 26/05/2018 at 21:48 #

    Am fost și eu cu soața cu de-împărțeală azi! Dar pe la nouă jumătate! Biserica plină, stătea lumea și pe afară! Am parcat lîngă un colț de masă și am așteptat să se citească toate pomelnicele, asta s-a întîmplat pe la unsprezece! Între timp, soția îmi povestea că o colegă, care merge la bisericaMihai Vodă, ea strînd în Berceni, pe la Piața Reșița, se duce de la patru, că mama dumneavoastră! Credeam că e o glumă, dar văd că asta a devenit o cutumă! Om fi devenit noi mai credincioși sau este o manevră bine gîndită de marketing prin care să nu se arate că totuși sunt puține biserici!

  2. Marius Georgescu 27/05/2018 at 08:58 #

    Dollo,te-ai întrecut pe tine ! Iar mama ta e un personaj de serial !…
    P.S.Realitatea bate orice ficțiune,așa-i ?

    • Dollo 27/05/2018 at 18:39 #

      M-a întrecut mama, eu n-am făcut decât să consemnez în cazul ăsta.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…