Moșii de vară cu babe tomnatice

Clasa muncitoare socialistă se bate pe strane la biserică, în capitalism. Lumânăreasa ține pariurile.

Azi au fost moșii de vară, adică o ocazie de pomenire a morților pe care mama nu o ratează în niciun an, din mai multe motive. Unul ar fi că așa a făcut dintotdeauna, iar atunci când nu a reușit, din cine știe ce motiv grav, și-a visat diverși morți înainte sau după data cu pricina, vise ciudate sau încrâncenate, în care ăia îi cereau câte ceva, de regulă de mâncare, deci se simțea vinovată că nu a îndeplinit datoria de a le da de pomană. Alt motiv de care eu o bănuiesc, dar pe care ea nu l-ar recunoaște nici picată cu ceară, este plăcerea vinovată de a se speti muncind la n feluri de mâncare, pe care apoi să le împartă vecinilor – de regulă nerecunoscători – care o copleșesc cu laude și mirări. Vai, doamna B. ca de obicei ați făcut o mulțime de bunătăți, bogdaproste, alea alea!

Anul ăsta, ca în fiecare an de când o știu, m-a anunțat cu câteva săptămâni înainte că se gândește să nu mai facă pregătirile obișnuite, că e obosită, că nu are cine s-o ajute, că… Tot ca în fiecare an eu i-am zis că știu că mă aburește, că doar pescuiește după niște ajutor, dar că nu am timp s-o ajut la gătit efectiv, dar îi fac piața și o ajut în ziua cu pricina, dacă vrea, ceea ce oricum fac de regulă. Ca în fiecare an am încercat s-o determin să renunțe la unele planuri exagerate și, spre mirarea mea am și reușit să o fac să nu mai cumpere vase noi, ci să se limiteze la a împărți doar câteva porții cu mâncare prin vecini.

Fiește că azi când m-am dus la ea făcuse cozonaci – cozonaci! – două feluri de mâncare și nelipsita colivă. Era ruptă de oboseală pentru că se trezise de la 5 dimineața ca să se ducă cu coliva la biserică, iar peste noapte nu prea putuse să doarmă.

– Dar de ce te-ai dus de la ora aia?

– Păi și așa a fost târziu, că abia am găsit strană. Femeia aia de la lumânări a deschis biserica de la 4. Și a naibii ținea niște locuri ocupate pentru pilele ei. Mi-a zis că degeaba mă așez pe strana aia că acolo vine altcineva. Și i-am zis și eu: numa’ să îndrăznească!

– Și ea ce a zis?

– Ce să zică? N-a mai zis nimic. Dar se uita urât. Ținuse și o masă întreagă pentru femeile care trebuia să vină mai târziu cu colivile lor. Și-i tot ziceau femeile care veniseră deja că să pună mușama pe masă, să întindă colivile, că deja nu mai aveau loc. Și ea le amenința că la anul o să deschidă biserica la 7, ca să nu îi mai ocupăm mesele. Și până la urmă s-au descurcat singure, au mai tras de o mușama de la altă masă și au ocupat-o și pe aia. Când au venit pilele ei era masa ocupată.

– Și pilele la ce oră s-au trezit?

– E, au venit și alea pe la șase jumate.

– Și slujba când a început?

– Pe la șapte.

– Și voi astea care v-ați dus de la 4 sau 5 ce ați făcut în toate orele astea?

– Am stat de vorbă, ce să facem? Ne-am mai închinat, am mai aprins lumânări, ce să facem, nu suntem toate pilele lumânăresei! Să vezi ce tupeistă e, odată mi-a zis, când am cumpărat lumânări, că să-i dau și un pachet.

– Adică să-i împarți?

– Da.

– Și i-ai dat?

– E i-am dat, ce eu duc pachete la biserică?! Acolo își dau doar ele între ele femeile alea, se cunosc își împart între ele.

– Vezi, are dreptate Preafericitul să facă atâtea biserici, dacă nu vă mai ajung stranele… 😉

– Da, sigur! Dar să vezi ce chestie, cine crezi că era pila lumânăresei care a venit la șase jumate? M-am uitat așa la ea, una mai tânără ca mine. Și mi se părea cunoscută. Până la urmă ce crezi, era o fostă colegă de la IOR. Ce bucurie pe ea că ne-am revăzut.

– Ca să vezi, clasa muncitoare din socialism se bate pe stranele bisericii în capitalism.

– E, până la urmă am lăsat-o și pe ea să mai stea în strană, am făcut cu rândul, deși fata a stat pe un scăunel, că sub toate stranele mai sunt scăunele aduse de femei de acasă.

– Și ea mai lucrează la IOR?

– A lucrat până s-a pensionat la 61 de ani. Am întrebat-o și eu cum a reușit, da’ mi-a zis să n-o întreb…

– O fi avut și acolo vreo lumânăreasă 😉

– Da, o fi avut. Oricum, n-am vorbit prea mult că făcea și asta pe călugărița, tot zicea șșșt, să ascultăm slujba! Da’ ascult-o, dragă, ce nu te las io?! Cică are 1500 de lei pensie. Mare! Eu i-am zis că abia mi-a făcut 1100, dar văd că zice Dragnea că ne mai mărește. Dar ce nu înțeleg eu e ce e cu pilonul ăsta doi, ne ia și nouă din pensii cu ăsta sau cum?

*poza e cu titlu de prezentare, de la niște moși de vară mai bogați pe care i-a făcut în anii trecuți

Etichete: , , , , , ,

3 comentarii la “Moșii de vară cu babe tomnatice” Subscribe

  1. gheo 26/05/2018 at 21:48 #

    Am fost și eu cu soața cu de-împărțeală azi! Dar pe la nouă jumătate! Biserica plină, stătea lumea și pe afară! Am parcat lîngă un colț de masă și am așteptat să se citească toate pomelnicele, asta s-a întîmplat pe la unsprezece! Între timp, soția îmi povestea că o colegă, care merge la bisericaMihai Vodă, ea strînd în Berceni, pe la Piața Reșița, se duce de la patru, că mama dumneavoastră! Credeam că e o glumă, dar văd că asta a devenit o cutumă! Om fi devenit noi mai credincioși sau este o manevră bine gîndită de marketing prin care să nu se arate că totuși sunt puține biserici!

  2. Marius Georgescu 27/05/2018 at 08:58 #

    Dollo,te-ai întrecut pe tine ! Iar mama ta e un personaj de serial !…
    P.S.Realitatea bate orice ficțiune,așa-i ?

    • Dollo 27/05/2018 at 18:39 #

      M-a întrecut mama, eu n-am făcut decât să consemnez în cazul ăsta.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.