O știre de anul trecut zicea că în zece ani jumătate dintre locurile de muncă în vânzările cu amănuntul ar putea fi înlocuite cu mecanisme automatizate de vânzare. Între timp, în România…
Mega Image-ul de lângă mine, până nu demult plin de bătrânei plăcuți – gen domnul George, autodidactul pasionat de dreptul roman, cu care făceam conversații amuzante în nopțile în care ne întorceam de la protestele înghețate împotriva Ordonanței 13 – are de ceva vreme numai casieri tineri, cu semnul de începător în piept, care par că au picat BAC-ul. Dar l-au picat așa de rău că au dificultăți și în a număra restul pe care trebuie să ți-l dea, deși îi spune clar casa de marcat cât să fie.
Am observat cu mirare schimbarea, când m-am întors din America. Eram obișnuită cu fețele alea de pensionari bonomi de la casă, care fuseseră și ei începători la timpul lor. Mai ales cu taciscrinul. Dar față de ei nimeni nu manifesta nerăbdare agasată stând la coadă la casă, ci cel mult o jenă vinovată, că uite, în loc să-și mănânce liniștiți pensia, oamenii ăștia sunt siliți să muncească până la moarte. Apoi, partea bună e că un pensionar va ști întotdeauna diferența dintre pătrunjel și leuștean. Clientela pare în schimb intolerantă față de puștimea din ziua de azi, aparent incapabilă să dea un rest fără să se încrunte, să numere în gând și să se câcâie alegând bancnotele.
– Ce vă învață la școala aia, de nu sunteți în stare nici să dați un rest la casă? l-a admonestat o corporatistă nervoasă într-o zi, pe puștiul cu lămâia de începător în piept. Tipa se rățoise isteric preț de câteva minute în telefon, la un subaltern, și când a închis a descoperit brusc că nu se mișcă lucrurile nici la coada de la casa la care stătea ea.
– Lăsați-l, doamnă, că e și el începător, i-a sărit în ajutor puștiului un alt casier.
– Și ce, dacă e începător trebuie să stăm noi aici cu orele ca să învețe el să dea restul?
– Păi dacă vorbiți așa tare la telefon, doamnă, nu mă pot concentra!, nu s-a lăsat nici ăla micu mai prejos.
– Extraordinar! a dat doamna ochii peste cap, hiperventilând.
Dar în ultima lună de zile am observat cum la casele aceluiași magazin se schimbă aproape zilnic personalul. Puștii începători stau câteva zile sau și mai puțin și probabil nu se mai întorc. Timorați de specificul muncii sau neobișnuiți cu ea. Sau poate Mega Image a început să facă economii la salarii. Deși din ce văd aici salariile sunt cam la nivelul pieței.
Ieri fiind o zi mai liberă mi-am permis să întreb o casieră ceva mai coaptă ce se întâmplă. Stătusem la coadă după un domn care cumpărase 7 chifle cu susan și 7 sticle cu apă plată de 500 ml și le băgase pe fiecare în câte o pungă de hârtie din alea în care se pun produsele de panificație. Casiera a făcut ochii mari când le-a văzut, el i-a spus că în fiecare dintre cele 7 pungi se află același conținut (pâine și apă), ea i-a încasat cei 9 lei și el a plecat.
– Le împarte? am întrebat-o și eu curioasă pe casieră
– Da, cred că o fi vreun obicei pe undeva, că nu am mai văzut așa ceva. Să împarți pâine și apă.
– Iată o idee de colecție Mega Image, dacă tot aveți Gusturi românești, puteți să lansați și Obiceiuri românești 😉
Doamna s-a amuzat așa că am profitat și eu de ocazie și am întrebat-o despre alt obicei, ce s-a ales de domnul George, pensionarul și de ce se schimbă așa de des personalul acolo?
– A, da, George nu mai este, a plecat în altă țară. Din păcate nu avem personal suficient, de asta suntem noi, șefii de raion, nevoiți să stăm la casă, în loc să ne facem munca noastră. Ce să facem, nu se mai găsește forță de muncă, ca peste tot… mi-a zis șefa de raion/casiera, ridicând încurcată din umeri și trecând la clientul următor.
Sau poate, cine știe, de vină o fi guvernul că le-a mărit pensiile. S-au apucat de călătorit prin lume acum, ca pensionarii occidentali.
Cred ca si casierii de la noi vor fi inlocuiti de interfate robotice, dar doar din cauza ca nu vor mai gasi personal sa lucreze sau ca va fi pur si simplu mai ieftin.
In plus, mi se pare normal sa nu gaseasca personal din moment ce s-au deschis atat de multe Mega Imageuri 🙂 plus ca nu e un loc care sa te faca sa iti doresti sa ramai casier la nesfarsit.
Am avut si eu parte de in incepator care nu gasea pretul la tipul de paine ales (era din cele coapte de magazin). S-a invartit, s-a agitat, a aflat ca ar fi paine cu maia, i-am zis ca orice fel de paine ar fi sa o taxeze la 3,9 lei ca atat scria pe eticheta de pret 🙂 cu chiu cu vai a facut asa cum i-am zis. Mi-a placut ca cei din urma mea nu au vociferat si au asteptat cu rabdare. Pustiul din text are dreptate, daca se creeaza rumoare ei risca sa greseasca si pot fi penalizati din salariul lor necorporatist.
Peste ocean la casele de marcat introduci suma primita de la client si-ti calculeaza automat restul pe care trebuie sa-l dai. In plus sunt o gramada de oameni ce platesc cu debit card sau credit card. Mai toate credit card-urile au reward-uri. Cardul meu favorit imi da 1.5% inapoi din suma cumparata cu el.
In plus toti casierii (si la banca e la fel) stau in picioare… nu stiu daca din respect fata de consumator sau ca sa fie mai eficienti