Cele mai frumoase locuri din America (mea) de sud

Varianta foto a vacanței în America de Sud - pentru cine n-are răbdare să citească postările mele lungi. Aveți aici numai muc și sfârc ;)

Nu apucasem să văd bine toate pozele pe care le-am făcut în vacanță, iar cât am fost acolo și am postat pe blog am făcut-o numai de pe telefon. De aia majoritatea nici nu au explicații foto, pentru că micșorarea și postarea lor a fost și așa destul de migăloasă de pe telefon. Abia acum, văzându-le pe un ecran mai mare, am putut să le evaluez mai bine. Nu redau fidel frumusețea locurilor prin care am umblat, la unele mă întreb și de ce le-am făcut, pentru că par banale, în schimb amintirile mele evocă cu totul altceva. Ca un epilog la aventura asta sud americană o să încerc să explic aici câteva din pozele care mi se pare cele mai frumoase.

Argentina

Grădinile din Buenos Aires

De departe Buenos Aires a fost orașul care m-a cucerit între toate. O fi fost de vină și tango-ul, dar nu numai. BA are parcuri și grădini minunate, o arhitectură interesantă, cu un accent pe conservarea clădirilor istorice, și nu în ultimul rând un transport în comun eficient și rapid.

   

Arhitectură

Prima cea mai înaltă clădire din America de Sud (detronată între timp de una din Santiago de Chile), parcele noi de zgârie nori, faimosul cartier La Boca, de la periferia BA unde se dansează tango în fum de friptane de vită , Opera-Teatrul Colon, pe la care au trecut cele mai mari voci ale lumii ca să cânte într-o clădire cu acustică din top 5 mondial. Orașul este un muzeu în aer liber ce trebuie explorat la pas. Povestea despre BA aici.

      

 

Oameni și obiceiurile lor

Plimbătorii de câini de profesie și un anunț de pe ușa băii dintr-o librărie, care spune că e interzis să iei cu tine la WC cărți sau discuri din librărie.

 

Ushuaia, capătul lumii

Cea mai sudică localitate a continentului, socotită capătul lumii, deși tehnic nu e chiar adevărat, mai la sud de Ushuaia este o altă localitate chiliană, nu la fel de celebră. Dar cum din Ushuaia se pleacă în expedițiile la Polul Sud, a rămas Ushuaia capătul locuit al lumii din care se pleacă spre adevăratul capăt geografic al lumii. Povestea despre Ushuaia.

        

Ghețarul Perito Moreno și Lacul Argentina

Dintre minunile naturale pe care le-am văzut în vacanța asta, ghețarul Perito Moreno din Argentina se bate pe primul loc, cu parcul natural Torres del Paine din Chile și cu Bolivia. Nu numai ghețarul în sine a fost spectaculos, ci și drumul până la el, vastele întinderi pustii din stepa Patagoniei, drumurile ei și Lacul Argentina, cel mai mare lac cu apă dulce din Argentina. Povestea ghețarului aici.

   

Chile

Parcul natural Torres del Paine din Chile te pune la încercare din toate punctele de vedere: ajungi greu la el, pe un drum foarte prost, odată ajuns nu știi ce să alegi să vezi mai întâi – e imens – apoi când te decizi ce cărare alegi ești luat prin surprindere de vremea schimbătoare și ajungi fără să vrei să-ți riști pielea când nu te aștepți. Dar, firește, toate astea lasă amintiri de neșters. Povestea Torres del Paine aici.

  

   

 

 

Santiago și Valparaiso

Cel mai mare oraș (Santiago) și cel mai vechi port (Valparaiso) din Chile nu mi-au rămas la inimă. Probabil a contat și faptul că în Valparaiso am fost jefuiți, însă asta am aflat abia după ce am plecat din el 🙂 Cât timp am stat acolo nu am avut prea des senzații de încântare, ca la BA de exemplu. Santiago a fost aglomerat, sufocant și deloc pe gustul meu, Valparaiso e vechi, are câteva zone interesante, prin prisma artei stradale, plus câteva clădiri frumoase, în rest nu am fost impresionată. Povestea lor aici, cu multe fotografii din celebra lor piață-obor, Vegas Central, un obiectiv turistic în sine, dincolo de rolul de piață agro-alimentară.

    

 

Plajele și viile chiliene

Ca toate plajele la ocean, și ale chilienilor sunt largi și frumoase, dar mai mult decât plajele m-au impresionat zonele viticole. În Casablanca Valey și el Litoral de los poetas am întâlnit două dintre plăcerile mele, plaja și vinul 🙂

 

  

 

Deșertul Atacama

E împărțit între Chile și Bolivia, o întindere selenară la peste 4000 de metri altitudine. Punctul de plecare din Chile este San Pedro de Atacama, un sătuc turistic prăfuit și sărăcăcios, dar cu prețuri de stațiune de fițe.

Bolivia

Deșertul Atacama și Salar de Uyuni

Favorita mea dintre toate cele patru țări vizitate în vacanța asta a fost Bolivia. Pentru naturalețea și sălbăticia ei în principal. Cu foarte mici excepții, toate experiențele mele în Bolivia au fost plăcute spre minunate. Chiar dacă dureroase uneori. M-a încântat excursia de trei zile în deșert, între San Pedro și Uyuni, mi-a plăcut capitala lor, La Paz, am trăit intens pe drumul morții, cu bicicleta și n-a fost rău nici pe malul lacului Titicaca. Povestea Boliviei cu minunile ei, aici.

 

      

 

    

Cholitele și copiii lor

Femeia boliviană și nu numai ea, dar aici parcă s-a văzut mai abitir, merită o statuie. Cu copilul în cârcă, sarsanale în mâini și eventual și gravide, cholitele muncesc zi lumină pe străzile și în piețele orașelor. Și nu e deloc o muncă ușoară.

   

     

   

La Paz, cea mai înaltă capitală din lume

Are un farmec aparte dat de amplasare, dar și de organizare. Deși pare haotic, transportul în oraș e relativ funcțional, deși e mult loc de mai bine. Privind înapoi la tot ce am văzut și aflat despre bolivieni și politicienii lor îmi pare că noi românii avem multe lucruri în comun cu ei.

       

Oameni și morminte

Unul dintre cele mai interesante locuri vizitate în La Paz a fost cimitirul, direct legat de alt loc interesant, piața vrăjitoarelor. În rest a fost la fel de plăcut și în Bolivia să văd piețele locale, cu tușa națională aici, vânzarea frunzelor de coca, cam pe toate drumurile.

 

 

 

Drumul morții

Una dintre cele mai grele încercări pentru mine acolo (în afara pierderii bagajelor) a fost coborârea pe bicicletă a celor 60 de km de pe Drumul morții, undeva la periferia capitalei La Paz. Recunosc, mi-a fost frică, dar zona prin care am trecut, de junglă, a compensat, iar faptul că am scăpat cu viață n-a fost rău deloc 😉

        

Lacul Titicaca, Copacabana și Insula soarelui

       

Pui de om și pui de lamă

O mică scenetă am avut pe Insula Soarelui de pe Lacul Titicaca cu două puștoaice care exploatau financiar un pui de lamă, pentru poze cu turiști. Practicau cel mai mic preț de pe insulă (2 bolivanos) și în plus erau și foarte drăgălașe.

   

Peru

Cusco și Valea sacră

Cel mai frumos peisaj natural, și totuși creat de om, este Valea sacră, o câmpie verde și mănoasă întinsă dinspre Cusco până la poalele Machu Picchului.

      

   

Machu Picchu

Piesa de rezistență a incursiunii în Peru a fost, din punctul meu de vedere, Machu Picchu. Scump, dar face! Povestea lui aici.

     

 

Ce am mai scris din America latină:

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

Din Buenos Aires con mucho calor

Povești de la capătul lumii

Ice age cu comision bancar argentinian

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

6 comentarii la “Cele mai frumoase locuri din America (mea) de sud” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 07/05/2018 at 09:58 #

    Foarte frumoase fotogramele.
    Citisem memoriile de călătorie (sună pretențios, dar nu îmi vine alt cuvânt în minte) și sunt excelente. Abandonați complexele – sincer, nu este cazul. Cu atât mai mult cu cât românii ajung mai greu în America de Sud.

  2. Motanul 07/05/2018 at 12:55 #

    Bravo!
    Ce mai ai pe lista? Îți propun nordul arctic pentru aurorele boreale și Australia pentru recifiul de corali.

    • Dollo 07/05/2018 at 14:17 #

      Australia e deja de câțiva ani pe listă, dar acum trebuie să mai strâng bani, așa că mai durează 🙂 Pentru nord cred că se poate rezolva într-o tură mai scurtă, în perioada propice.

  3. Om bun 09/05/2018 at 20:17 #

    Trebuie detaliat un pic efectul frunzelor de coca. Macar cateva seminte sa fi adus la aclimatizare in Ro 🙂

  4. Cuviosu Pramatie 10/05/2018 at 17:44 #

    Mult muc, putin sfarc.

    • Dollo 10/05/2018 at 18:32 #

      Puteți folosi o batistă

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.