Familia se întemeiază pe șpaga de 100 de euro la starea civilă

Dacă vă întrebați cât mai e darul la nuntă, calculați-l să acopere și șpaga pe care tinerii trebuie s-o dea la primărie, ca să se poată cununa în ziua nunții

Am fost recent la cununia unui nepot. Da, am intrat în etapa aia în care deși nu-mi plac nunțile, e musai să merg pentru că ăștia mici din familie, care se încăpățânează să urmeze tradiția, trebuie încurajați. A fost oricum un prilej amuzant de petrecut ceva timp cu babele familiei (mame, mătuși, soacre și cumetre), de bârfă mămoasă la adresa pițiponcilor noștri și de flirt inocent cu barmanul, care făcea un Aperol spritz bun, dar avea un respect aproape religios și pentru vinul de țară adus de socrul mare.

Dar nu despre nuntă voiam să vă povestesc, ci despre cununia civilă, care a avut loc la Casa de căsătorii a sectorului 3. Nu intrasem până acum în Casa Eliad (foto) așa că eram curioasă cum e pe interior. Vestea bună e că și pe interior arată bine, ca și pe afară (deși a început deja să se cam coșcovească pe la streșini). Vestea proastă e că oamenii care lucrează acolo arată rău. Tot pe interior.

Primăria sectorului 3 a introdus în primăvara asta o metodă modernă de programare a căsătoriilor pe site. Cu două luni înainte te poți programa online, dacă vrei să fii sigur că prinzi un interval orar bun fix în ziua în care ai dat arvună la cârciumă și i-ai chemat și pe invitați să-ți fie martori. Programarea online nu te scutește, totuși de drumul cu actele la primărie, acte ce trebuie depuse de ambii parteneri împreună, cu 14 zile înainte de data cununiei. Am aflat asta de pe site-ul primăriei, unde la acest moment de exemplu nu există vreun loc liber de însurat vinerea sau sâmbăta, până după 1 iulie. Teoretic.

Nepotul, băiat tânăr altfel, nu a știut că trebuie să se programeze cu două luni înainte, așa că a luat de bun doar ce zice la lege: cu 14 zile înainte mă duc să depun actele pentru că certificatul prenupțial nu e valabil decât maxim 15 zile. Și așa a făcut.

Când s-au dus amândoi de mână la starea civilă, funcționara care le-a preluat actele a văzut că le au pe toate, le-a primit, dar le-a spus că de vreme ce nu și-au făcut o programare online nu are cum să-i cunune în sâmbăta în care voiau ei. Și nici în vreunul din week-end-urile următoare. Dar să se ducă ei la „șefa” și să vorbească cu ea.

Aia le-a zis și ea că nu se poate, dar le-a dat numărul ei să o mai sune a doua zi că poate, poate. Nu e clar ce se putea întâmpla de pe o zi pe alta și nu s-a putut rezolva pe loc, dar asta pe tineri i-a pus clar în gardă că trebuie să facă ceva că altfel nu vor apuca să spună da când își propuseseră. Știți cum e când ești în săptămâna oarbă… A doua zi au sunat-o, iar ea s-a prefăcut că uitase de ei. Așa că le-a zis să mai treacă pe acolo a doua zi să vadă ce se poate face.

La a doua vizită la starea civilă, funcționara a început să le spună că nu sunt locuri, că trebuia să se programeze online, că de aia domnul primar Negoiță a inventat programarea online, pentru transparență, eficiență, bla, bla. Dinspre mireasă lucrurile s-au văzut cam așa:

a început să-și frământe mâinile, că nu se poate, că nu are niciun loc, iar când i-am dat 100 de euro a zis <ia să vedem unde să vă strecor?!> Și ne-a strecurat sâmbătă la ora 10.00, deși dacă dădeam 200 de euro probabil se putea și la ora 12.00”.

Mirele zice că s-a interesat și el pe la prieteni când a văzut că femeia de la starea civilă face fițe și a aflat că ăsta ar fi nivelul șpăgii pentru a obține o oră bună. Doar că la el problema nu mai era de oră ci de a avea sau nu o cununie, de vreme ce alternativa ar fi fost o cu totul altă zi sau chiar expirarea certificatului prenupțial. „Eram deja în criză de timp, așa că am dat, ce era să fac? E o mizerie, mai ales că nu îți cere șpaga direct, ci te pune în situația de a fi disperat, deși tu ai respectat legea și te-ai dus când trebuia cu actele la primărie”.

Tradiții românești: două buchete la doamnele și o cutie cu bomboane

Dar mizeria nu s-a oprit aici. În ziua minunată a cununiei lucrurile au decurs cam așa. Ne-am adunat toți în curte pe la 9.30, că așa fuseseră anunțați însurățeii să fie pe fază când îi strigă. La 10 și un pic am intrat în clădire și n-am apucat bine să pășim, sfioși, în sala de cununii că a și început o cucoană cu aer de căprar și aparat foto atârnat de gât să ne disciplineze. Familia, împărțiți-vă pe două coloane în spatele mirilor. Dumneata, domnul în negru, treceți mai la sânga. Doamna în verde, mai la dreapta. Hai, hai, strângeți rândurile, nu lăsați locuri libere.  Domnul x, faceți un pas în față, nașul, mai lateral, socrii, haideți, ce faceți?

N-a apucat bine să termine căprarul să ne alinieze la bombeu că a început ofițereasa să cuvânteze:

Cutărică, o iei pe cutărica? Da. Cutărico, îl iei pe cutărică? Da. În România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei. Familia are la baza căsătoria liber consimțită între soți. … Domnule cutărică, felicitați-vă soția. Mai tare! Așa. Acum treceți și semnați.

Apoi a intrat iar în priză căprarul, i-a pus să stea drept, aplecat, cu ochii la ea, cu ochii la pix, cu capul așa și alt fel, mai veseli, mai bucuroși, hai și cu părinții, hai și cu nașii, hai și bunicii, hai la revedere. 150 de lei. Banii acum, pozele altă dată.

Acuma tinerii își aduseseră fotografii lor, angajați. Dar de jenă și luați prea pe sus de căprar n-au obiectat că li s-au băgat pe gât și alte poze din aceeași incintă, de 150 de lei. Ce-i drept, pentru banii ăștia au primit un bon fiscal. Iar la ieșirea pe trepte au fost luați în primire de partenerul căprarului, un tânăr cu coadă, care a făcut niște poze la fel de autoritare. Am făcut toți figurație cu flori în mâini și zâmbete la comandă pentru a satisface nevoia de „culoare, vreau culoare acolo pe trepte!” a fotografului.

„Puteam să refuz să plătesc, că nu m-a întrebat nimeni înainte dacă vreau pozele alea, iar pentru ea n-ar fi fost nicio pagubă, că le ștergea și gata. Dar am zis că n-are rost să-mi stric ziua și să mă cert și cu asta!”, îmi zice nepotul. Și adevărul e că și mie mi-ar fi fost teamă să mă încontrez cu căprarul.

Totul e bine când se termină cu bine, am coborât pe treptele pline de petale de trandafiri și boabe de orez (de la ăia dinainte), am ajuns la momentul șampaniei băute în pahare din plastic la baza scării. Soacra mare se scuza că uitase bomboanele acasă. Mirii încercau să se dezmeticească din cele 5-10 minute de cununie pe repede înainte cu obiectivul foto la tâmplă. Îi felicităm pe însurăței, facem poze relaxate, ca pentru noi, nu pentru fotografii primăriei.

La un moment dat vine la mine soacra mare, jenată, să mă întrebe dacă sunt de acord să le dea doamnelor de la starea civilă buchetul oferit de mine miresei.

Ne-au zis să le dăm două buchete și o cutie cu bomboane, dar bomboanele le-am uitat acasă… măcar florile să le dăm!” se frământa toată femeia.

Mă mir și întreb dacă vor ei să facă asta sau li s-a cerut de la obraz. Aflu că li s-a spus insistent de câteva ori înainte să iasă din sală să nu uite buchetele de flori și bomboanele pentru doamne.

Deci doamnele de la starea civilă sector 3 sunt probabil nemulțumite că trebuie să lucreze sâmbătă – cu siguranță nu e o fericire, știu că lucrătorii de la starea civilă din toată țara au de ani de zile această nemulțumire, că nu sunt plătiți suficient pentru sâmbetele lucrate – dar profită și ele de specificul muncii și se mulțumesc cu niște flori la mâna a doua și niște bomboane. Trist.

Nu cred că s-ar împotrivi cineva să ofere flori unui funcționar, cu atât mai mult într-o ocazie ca asta în care teoretic oamenii sunt bucuroși, iar florile prisosesc întotdeauna. Dar să-i obligi să ți le dea este probabil una dintre cele mai joase trepte pe care se poate coborî funcționarul român. Mai jos de atât e să le fure de pe morminte din cimitir. Nepotul a refuzat până la urmă să le dea. A considerat că suta aia de euro a fost suficientă.

Cam așa a decurs cununia la sectorul 3. O zi pe care cei doi nu o vor uita cu siguranță toată viața. Ziua în care s-au căsătorit, iar pentru asta au dat o șpagă de 100 de euro la funcționarul care era obligat să-și facă treaba, li s-au băgat pe gât niște poze pe care nu le-au vrut, de 150 de lei, și în final li s-a mai cerut să-și doneze și două buchete de flori „la doamnele”. Că așa e tradiția pe la noi.

Alba neagra de la starea civilă

Nu sunt de acord cu modul în care a procedat nepotul. Dacă aș fi fost în locul lui aș fi făcut scandal și le-aș fi dat cu legea în cap. Nu scrie nicăieri că dacă nu mă programez online cu două luni înainte nu mă pot însura când vreau eu, dacă respect legea și vin cu 14 zile înainte cu actele. Sigur că programarea e utilă, dar nu poți să refuzi un serviciu legal obligatoriu unui cetățean doar pentru că nu a făcut un demers opțional înainte. Iar dacă sunt mai mulți care vor să se căsătorească în ziua aia decât cele 20 de locuri pe care le are primăria în grilă, foarte bine, să lungească programul, să dubleze echipele de funcționari etc. Sunt mâhnită mai degrabă să constat că tineretul preferă șpaga comodă decât lupta cu sistemul, dar la fel de adevărat e că atunci când ești în postura aia probabil e mai greu să te iei de gât cu sistemul, și să riști să-i strici bucuria miresei.

Pe de altă parte, mi se pare degradant și modul în care s-au comportat funcționarele. E adevărat că nu au cerut șpagă efectiv, cu vorbe, dar s-au comportat de așa natură încât să-i facă pe ăștia mici la buzunare. Că nici la alba neagra nu-ți bagă ăia mâna în buzunar cu forța, dar asta nu-i face mai legali sau simpatici.

După toată tărășenia asta m-am uitat și eu de curiozitate pe grila de salarizare a funcționarilor din sectorul 3. Salariile de bază pornesc de la peste 3000 de lei și se opresc la 13.800 cât are primarul. Iar un șef de birou are chiar 7.900 de lei. Probabil rămâne cu vreo mie de euro în mână după toate taxele. În cazul funcționarelor de la starea civilă nu mi se pare că sunt plătite prea prost doamnele alea, chiar dacă trebuie să vină și sâmbăta pentru câteva ore la muncă. Și nu dau cu sapa, totuși, ci scriu certificate de căsătorie, nașteri sau decese.

E drept, în alte țări, cum ar fi Germania de exemplu, căsătoria costă oficial. Pornește de la 30-40 de euro obținerea certificatului și ajunge până la peste 100 și chiar 200 de euro cu tot felul de taxe de urgență, de locație sau de week-end, pentru cei care vor într-un loc și o zi anume. Prețurile diferă de la un land la altul. În Berlin se pare că e cel mai ieftin. Probabil cu banii sunt motivați funcționarii care lucrează în prima linie, la smuls da-urile de la miri. Poate n-ar fi o idee rea nici pentru primarul Negoiță să-i cointereseze și pe funcționarii noștri cu bani. Dacă tot le-a dat Primăria Capitalei stimulente tinerilor căsătoriți, să le dea și funcționarilor cu care vin în contact, ca să nu pășească tinerii mâhniți și scârbiți în căsnicie.

Că e bună și transparentizarea și eficientizarea asta cu programările online, dar uite că sfânta șpagă tot offline se dă. Plus că la urmă te mai fac și de râs cerând de la obraz bomboane și flori de la miri.

Etichete: , , , , , , , ,

26 comentarii la “Familia se întemeiază pe șpaga de 100 de euro la starea civilă” Subscribe

  1. Carmenion 25/05/2018 at 15:37 #

    😂😂😂😂fan 66???? Dragul meu copil, de conjunctivul lui a fi: eu pot să fiu, tu poţi să fii, el poate să fie ….deci gramatica ar trebui sa fie un deziderat important pentru tine (,,mina” ???)

    • Dollo 25/05/2018 at 16:58 #

      Doamna Carmen, recitiți-vă comentariul inițial, ați scris și cu majuscule „dacă ați fii primar”. De aici vi s-a atras atenția. Nu e o rușine să vă recunoașteți greșeala, chiar dacă sunteți pensionară.

  2. Carmenion 25/05/2018 at 15:39 #

    Stimate domn Adrian, nu lucrez in nicio primărie. Sunt pensionara, dacă este un fapt important ptr dumneavoastră și va satisface curiozitatea. O zi excelenta

  3. Goe 26/05/2018 at 00:46 #

    „Dollores”… ne tragem din vana de ‘telectuanti! Hehe!

  4. Cununie civila pe mare 14/06/2018 at 09:14 #

    Pentru cei mai noncomformisti exista si varianta de a efectua cununia civila pe o ambarcatiune, in afara apelor teritoriale ale Romaniei.
    In felul acesta se evita si programarile si spagile.

    • Dollo 14/06/2018 at 09:47 #

      Și dacă te răzgândești în ultimul moment poți să și sari în apă. Sau să-i dai un brânci celuilalt 😉

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.