Archive | iunie, 2018

Normalitatea din Oradea

Oradea24

De ce merită să-ți petreci măcar o săptămână de vacanță în Oradea

Mai mult 4 comentarii

Ce ar trebui să învățăm din caricatura Charlie Hebdo

head charlie hebdo

Dacă la Roland Garros ar fi câștigat americanca, iar Charlie Hebdo ar fi făcut un desen rasist despre culoarea lui Stephens l-am fi gustat un pic, nu-i așa? Măcar de ciudă că a pierdut a noastră.

Mai mult 14 comentarii

Drumul revoluționarilor

revolutionary road

Sau cum murea visul american înainte de a se naște.  Scris minunat de Richard Yates în cartea de la clubul de luna asta

Mai mult 0 comentarii

Fraierii care-și asigură (obligatoriu) casele

spanac

Statul numără asigurările de locuințe ca Pristanda, de două ori, ca să-i iasă mai multe la hectar, dar realitatea e că numai 1,5 din 9 milioane de proprietari și-au asigurat casele pentru riscurile catastrofice.

Mai mult 9 comentarii

Mâna întinsă care nu spune o poveste

casa poporului

Cică numărul turiștilor străini e în creștere în România, dar unii pleacă dezamăgiți de întâia destinație a Bucureștilor – Casa Poporului.

Mai mult 1 comentariu

Viața la țară în așteptarea copiilor

cloșca

Tot ce facem facem pentru ei, păcat că ei nu vin acasă și preferă să cumpere de la Mega.

Mai mult 1 comentariu

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.