Românul față cu munca

Muncitorii lucrează de mântuială și risipesc materialele, firmelor nu le pasă pentru că primăria plătește, locatarii nu au curaj să-l supere pe primar, care are și el un interes. Într-un final blocul se vopsește frumos, pe dinafară.

Acu că am dat titlul ăsta mă gândesc că era mai bine să zic „românul spate cu munca” pentru că despre asta e vorba, despre cum și-au luat picioarele la spinare niște muncitori de pe un șantier și duși au fost. V-am mai spus că în cartierul meu se reabilitează blocuri și am avut ocazia în ultimele șase luni să urmăresc două stiluri de lucru oarecum similare, și totuși diferite, între cele două echipe care reabilitează blocul 1 și blocul 2.

Las la o parte zgomotul și mizeria, inerente operațiunii, și trec direct la acțiune:

Blocul 1 – a început montarea schelelor pe la finele lui 2017-începutul lui 2018 dar nu a avansat prea mult. Ulterior a fost iarnă. Prin aprilie s-au apucat mai serios și acum deja încep să dea jos schelele dintr-un capăt că aproape au terminat spatele blocului. Mai e destul de lucru la față, dar pare că au lucrat mai susținut.

Blocul 2 – a început montarea schelelor prin aprilie și o vreme au dat zor de aproape i-au ajuns pe ăștia de la Blocul 1. Doar pentru o vreme. Din ce se vede materialele folosite sunt la fel, doar procedurile par un pic mai dezordonate și parcă nici nu se respectă toate etapele, dar poate mă înșel. Cert e că de vreo două săptămâni s-au oprit și nu se mai întâmplă nimic.

Echipamente de protecțieIoc. Muncitorii de la ambele blocuri poartă rareori echipament de protecție. În astea 6 luni cred că se pot număra pe degetele de la o mână zilele în care i-am văzut cu niște veste reflectorizante fluturând în vânt. Nu căști, nu bocanci, ba în zilele călduroase lucrau la bustul gol, trecându-și unul altuia, de la un etaj la altul, bucăți de material, găleți, scule.

Organizarea de șantier – este probabil chestia cu care poți ilustra cel mai bine stilul românesc de muncă: o împrejmuire simbolică sau deloc, o totală indiferență față de ce se găsește la fața locului (copaci, arbuști care ar putea fi ocoliți ca să nu fie distruși pe perioada reabilitării), materiale depozitate sau pur și simplu aruncate la întâmplare, bucăți de material, plastic sau hârtie sfâșiate, atârnând tragic de diverse schele, unul sau două WC-uri împuțite la dispoziția muncitorilor. Deconstructivism de Vitan Bârzești colț cu Timpuri Noi.

Nu există prelate care să izoleze schelele și blocul pe timpul reabilitării și să protejeze astfel mediul înconjurător de praf (la Blocul 1 s-a aplicat asta doar la o scară). Nu există garduri pentru împrejmuirea șantierului, iar pe alocuri gardul blocului e firește distrus. Nu există barăci pentru muncitori, unde să se schimbe sau să facă duș. I-am văzut în general mâncând la pauză pe jos sau pe „mese” improvizate din materiale sau saci cu ciment. Fiecare bloc are doar câte o baracă în care stă un paznic și acolo sunt depozitate materialele mai prețioase, probabil. Pentru că în general nu am văzut vreo mare grijă față de materiale, așa cum nu există nici față de lucrarea în sine.

Pauzele lungi și dese – Cum spuneam, ambele blocuri au avut pauze lungi între etapele de lucru. E drept că a și plouat des, dar nu întotdeauna pauzele au avut legătură cu vremea. La Blocul 1 s-a lucrat uneori și sâmbăta, dar nu mereu. La Blocul 2 de mai bine de două săptămâni nu se mai muncește deloc. Locul arată părăsit în grabă, de parcă muncitorii au lăsat tot și au fugit ca să-și scape pielea de vreun cataclism. Sunt lăsați prin curtea blocului saci cu adeziv de polistiren (întregi sau desfăcuți și udați de ploaie), baloturi cu plăci de polistiren, sau plăci desfăcute și aruncate pe acolo, baloturi de vată bazaltică, asemenea. Fotografiile sunt făcute toate în aceeași zi, după ce am trecut pe acolo în mai multe zile la rând și am văzut că nu se clintește nimic, că nu le adună nimeni ca să le protejeze de ploaie sau hoți.

Materialele astea costă de la 25 de lei un sac de adeziv până la 100 de lei un balot de vată, și sunt practic aruncate la gunoi din nepăsare. De două săptămâni sunt lăsate în ploaie și soare, în grădina blocului. În zona unde există baraca paznicului sunt masate mai multe materiale, cât de cât acoperite și „asigurate” probabil, dar pare că nimănui nu-i pasă de cele risipite în rest. Pare să nu existe o regulă clară ca la terminarea programului fiecare să-și strângă materialele rămase și să le predea la un magazioner care să le depoziteze corespunzător până a doua zi. Nu are acest interes nici muncitorul și, curios lucru, nici patronul.

Lucrările sunt și ele în diferite stadii de execuție. Pe unele tronsoane blocul e căptușit doar cu polistiren, pe altele e și tencuit, pe altele nu s-a făcut nimic încă. Într-un colț e lăsată operațiunea de căptușire la jumătate, mi-e greu să înțeleg ce s-a putut întâmpla în ziua în care muncitorul ăla a decis să lase totul așa, suspendat, și să plece definitiv. Totul pare făcut în batjocură de la un capăt la altul și nu neapărat pentru că oamenii nu s-ar pricepe – OK, pot să înțeleg că e criză de forță de muncă calificată, dar aici e vorba de organizare de șantier, de disciplina muncii și de grija față de banul public.

Primăria (sectorului 3 în acest caz) care plătește lucrările astea de la buget nu pare să controleze nici cum se lucrează nici cum se risipesc banii și materialele, pentru că dacă ar face-o sigur ar constata ce se vede cu ochiul liber. Nu e nevoie decât să treci pe lângă un bloc care se reabilitează. Un vecin din blocul meu spunea că într-o zi a fost abordat de un muncitor de la unul dintre blocuri, care încerca să-i vândă motorină. Ieftin, avea chiar 50-100 de litri de dat. Și nu vă gândiți că muncitorii ăștia sunt prost plătiți. Un necalificat câștigă în jur de 90-100 de lei pe zi, iar un meseriaș până la 150-200 de lei pe zi. Pentru România sunt bani frumoși, dar probabil sunt zilieri, de aici și nepăsarea lor, și ritmurile de lucru sincopate.

Locatarii – Nu e mai puțin adevărat că nici oamenii din blocurile respective nu se deranjează să facă un pic pe diriginții de șantier, deși e vorba de propriile lor case și în cele din urmă chiar de banii lor. Dar când îți reabilitează primăria blocul, gratis chipurile – că deh, așa e cu avuția asta a întregului popor, e de fapt a nimănui – taci și accepți ce ți se oferă. Realitatea e că nu e deloc gratis. Procente variabile din costul reabilitării vor fi totuși achitate chiar de către proprietarii respectivelor blocuri, în funcție de sursa finanțării. Chiar dacă sunt fonduri europene sau bani de la buget, între 15 și 20% din costuri vor fi suportate la un moment dat, în tranșe, și de locatari. Însă modul în care s-a făcut selecția blocurilor și faptul că durează ani de zile să avansezi pe o listă de mii de blocuri te face să crezi că atunci când îți vine rândul la reabilitare l-ai prins pe primar de un picior. Apoi îți blestemi zilele și te rogi să nu-ți fugă muncitorii în mijlocul lucrării și să te lase cu polistirenul dezgolit la geam.

În sectorul 3, conform informațiilor de pe site-ul primăriei, s-ar fi reabilitat până acum cele mai multe blocuri – peste 900. Mai stau la rând alte o mie și ceva. Costul mediu de reabilitare a unui bloc e în jur de 1,5 milioane de lei fără TVA. Cel puțin așa reiese din finanțările anunțate public pe diverse proiecte, că nu există o listă clară pe același site a sumelor cheltuite până acum. Primăria numără triumfalist numai blocurile. La prima vedere nu pare mult, dar privind ce risipă se face de banii ăștia probabil ar fi suficienți pentru două blocuri, nu numai pentru unul. 

Drept e că așa în soare aspectul sectorului 3 s-a schimbat mult în bine datorită acestor reabilitări. Probabil în timp nu vor rezista nici cât tencuiala aia originală și sumbră făcută înainte de 89. Dar în final nu vom putea da vina pe nimeni pentru asta. Pentru că aici și-au dat mâna toți: muncitorii dezinteresați, firmele care parazitează bugetul public, primarii interesați, locatarii delăsători. Și toți vor o țară ca afară. Dar să înceapă  de la politicieni.

 

Citește și:

Ciocu’ mic, primăria vă reabilitează blocul

Constructorii despre reabilitare: Preţul cel mai mic, lucrarea de mântuială

Cum te convinge Negoiță să-ți reabilitezi blocul pe banii tăi

Economia de după reabilitarea blocului

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

24 comentarii la “Românul față cu munca” Subscribe

  1. euNuke 26/07/2018 at 01:55 #

    Poate articolul asta ar fi trebuit sa se numeasca ‘Romanul fata cu pomana Statului’? Zic si io, nu dau cu parul, ca de munca nu pare a fi vorba in el..ci de ajutoare sociale ilegale si imorale [pentru ca sunt oferite discriminatoriu -exclusiv proprietarilor de apartamente vechi, construite de comunisti- si pentru ca primariile iau de la saraci -de pilda de la amaratii ce traiesc in baraci si muncesc cu ziua- pentru a finanta lucrari de renovare a locuintelor unor indivizi instariti ce si’au permis totusi achizitia unor apartamente in zone bune ale capitalei. O fi corect ca acesti ‘blocatari’ comunisti -dupa ce ca au beneficiat de preturi infime la cumparare, mult sub valoarea de piata, ba chiar sub costul de productie- sa obtina noi ajutoare deghizate in proiecte europene de la tovarasii de la Partid? Ne resemnam si acceptam/bucuram de permanentizarea mitei electorale?

    • pehash 26/07/2018 at 08:43 #

      Facem si noi haz de necaz..
      Daca stai la casa sau bloc nou, nu subventionezi doar „reabilitarea” termica a blocurilor… Majoritatea apartamentelor comuniste din Bucuresti sunt incalzite de Radet cu cea mai mare subventie la gigacalorie din tara. Subventie pe care tu, fraier cu centrala pe gaze, o platesti… 2-400 de euro pe iarna. Culmea neocomunismului, ala cu apartament mai mare (deci cu avere mai mare) primeste subventie mai mare.
      Acum mai contribui si la cei 3-4000 de euro /apt pentru reabilitare.. care speri ca vor scadea factura la Radet? Fals.. Radet are nevoie de investitii de miliarde pentru retehnologizare si alte miliarde pentru inlocuirea tevilor vechi. Cine sa plateasca? Evident ca fraierii care muncesc, nu beneficiarii.

      Inechitatile astea se vor rezolva la urmatorul cutremur.

      • Stefan Brăgărea 26/07/2018 at 09:40 #

        Întru totul de acord cu dvs. Cu bune urări

    • Dollo 26/07/2018 at 10:36 #

      euNuke, în teorie ai dreptate, practica ne arată că de subvenții de tot felul beneficiem mai mulți, nu numai blocatarii. Din câte știu exista la un moment dat pe la Ministerul mediului niște fonduri pentru eficientizarea energetică a caselor/gospodăriilor individuale. Diferența e că acolo birocrația îi descurajează pe oameni să ceară fondurile alea. Aici birocrația e făcută în mare de primării, și ca întotdeauna primarii aleg mijlocul prin care „miluiesc” mai mulți alegători dintr-un foc, nu mai puțini unde nu s-ar vedea la fel de evident. Așa cum spunea și pehash, megaescrocheria care va exploda în cele din urmă e sistemul centralizat de termoficare. Iar așa zisa reabilitare a blocurilor nu e decât o spoială pe bani mulți, mai mult în beneficiul firmelor și primarilor, decât în al blocatarilor respectivi.
      Eu am ales să mă refer la muncă în titlu pentru că până la urmă aici e vorba de un model de nemuncă, de furat căciula, pe care-l practică mulți (ca să nu zic că-l practicăm toți pe felia noastră), dar alegem să-i vedem doar pe ăia din vârf și să ne raportăm la calitatea lor proastă. Când de fapt și ei provin din rândul nostru, iar soluția pe care o văd eu e să începem să ne schimbăm noi înșine înainte de a le cere altora s-o facă. Muncitorul să-și facă treaba cu conștiinciozitate, patronul să-l folosească corect și să refuze să dea șpagă pentru lucrări, primăria să-i controleze pentru banii pe care-i dă, iar în final sigur am avea toți de câștigat. Așa nu e decât un lanț al slăbiciunilor pe care nu-l rupe nimeni de frică să nu piardă niște iluzorii avantaje.

      • mihai 26/07/2018 at 12:13 #

        Da, știm. Soluția e să ne facem norvegieni 😛

        • Dollo 26/07/2018 at 13:21 #

          Cu condiția să nu scumpim băutura 😉

    • mihai 26/07/2018 at 15:35 #

      @euNuke: nu suntem toți blocatari comuniști. Eu sunt prizonier într-un apartament de 60k pentru care datorez 75k după ce am plătit la el 10 ani. Și sunt destul de multe apartamente comuniste care și-au schimbat proprietarul în perioada 1998 (apariția creditului ipotecar și începutul bulei – 3 camere Nerva Traian, 20k, ce vremuri!) – 2008 (spargerea bulei – 3 camere Apusului, 115k).

      • euNuke 26/07/2018 at 22:34 #

        @mihai, asa este, ai dreptate si stiam asta. scuze pentru generalizare, mai ales ca voi, cei ce ati cumparat la suprapret apartamentele comunistilor, sunteti de 2 ori pagubiti.. .

  2. Ștefan Brăgărea 26/07/2018 at 09:47 #

    Fără referire la acest articol și cu scuzele de rigoare.
    Excepțională cartea lui Yuval Harari – Sapiens – pe care ați recomandat-o. Am comandat un exemplar, am citit și am mai comandat 5 pentru prieteni. Spre sincera mea rușine, nu auzisem de Harari. Se pare că fostul meu coleg de clasă și apoi de liceu, dl Andrei Pleșu, avea dreptate – noi inginerii NU suntem intelectuali.
    Cu multă stimă

    • Dollo 26/07/2018 at 10:25 #

      Mă bucur că vă place. Cred că nu ați auzit de el pentru că e destul de tânăr, născut în 76 😉

  3. Ronnie 26/07/2018 at 10:56 #

    Primaria plateste reabilitarea din bani de la buget? parca era vorba ca sunt realizate pe fonduri europene

    • Dollo 26/07/2018 at 11:16 #

      În sectorul 3 numai o treime din blocurile reabilitate până acum a fost prin fonduri europene. Și sectorul 3 se laudă că e primul și la accesarea de fonduri. Dar chiar și astea „europene” implică o componentă serioasă de finanțare locală.

  4. mihai 26/07/2018 at 12:19 #

    Două întrebări:
    – câte apartamente are blocul a cărui reabilitare costă 1,5 milioane de lei?
    – cum ar putea un corporatist brici, cu program 9-17(18,19), d-ăla care iese la proteste anti-hoți, să facă pe dirigintele de șantier pentru reabilitarea blocului său, în care și-a luat apartament cu credit pe 30 de ani înainte de 2008? Eu doar îmi renovez jumătate de apartament și constat că managementul proiectului îmi consumă deja 3 ore pe zi, plus câte o zi de concediu pe săptămână…

    • Dollo 26/07/2018 at 13:17 #

      Nu știm câte apartamente are, cum ziceam prețul ăsta l-am obținut făcând niște calcule simpliste. Am găsit doar comunicate de presă în care Ps3 sau PMB au anunțat că vor aloca x sumă de bani pentru anveloparea y blocuri. Împărțind am obținut de regulă sume similare per bloc. E oricum o medie. Coroborat cu date mai vechi despre costul pe mp tot cam pe acolo ajungi, adică la vreo 3-4000 de euro per apartament. Când i-au renovat mamei blocul auzisem de niște sume de zece ori mai mari ceea ce era imposibil.
      La întrebarea 2 e simplu: asociația angajează propriul diriginte de șantier care să le reprezinte interesele locatarilor pe timpul lucrărilor, în raport cu firma reabilitatoare și chiar cu primăria. Asta dacă nu are un administrator mai bătăios. La blocul mamei de exemplu administratora a fost suficient de tare în clanță ca să schimbe firma alocată inițial de primărie. Drept e că nici a doua nu a fost mai brează, dar cu ceva efort, atenție și insistențe se poate presa o atitudine mai responsabilă din partea firmelor și a primăriei.

      • mihai 26/07/2018 at 15:25 #

        Nu, nu e simplu deloc. Dacă asociația are 51% din membri de tip corporatist brici (n-am auzit de așa ceva), s-ar putea să se voteze pentru. Problema însă e alta: poziția asta este un full time job pentru care vrei să angajezi un inginer constructor. Ce fel de inginer constructor găsești disponibil să-ți facă ție dirigenție de șantier la asociație, în loc să-și vadă de cariera lui în companii de construcții? Cu câți bani îl plătești ca să-i convină un contract pe termen determinat? Unde îi instalezi biroul? Și, în fine, cum determini dacă și-a făcut treaba bine sau nu și cum îl tragi la răspundere dacă nu?

        Eu cred că singura șansă o au asociațiile în care unul din membri este inginer constructor pensionar, dispus să se bage în gura lupului și beneficiar al încrederii celorlalți.

        • Dollo 26/07/2018 at 15:57 #

          Păi de ce trebuie să fie inginer în activitate, poate fi pensionar, care să vrea să-și completeze veniturile. Sau, cum spuneam, administratorul. N-o fi simplu, dar altă soluție nu prea e momentan, decât să refuzi anveloparea.

  5. outlaw 26/07/2018 at 15:51 #

    Dollo, situatia e mai complexa.

    Ai dreptate cu dirigintele de santier, dar ala trebuie angajat de beneficiar, care in cazul asta, scriptic vorbind, e primaria care a angajat firma sa faca lucrarile. Nu stiu prin ce metoda, beneficiarul de facto, recte asociatia de locatari, ar putea introduce in ecuatie dirigintele de santier angajat de ei.

    In legatura cu modul de lucru, te asigur ca se risipesc materiale pentru ca e vorba de bani publici. Firma la care prestez si-a tras anul trecut o cladire noua de birouri. Lucrarile au inceput la final de 2016, anul asta prin martie deja zumzaia de angajati. Organizare de santier ca la carte, cu mici exceptii, dar se lucra in doua schimburi. Ora de macara e scumpa, fatadele de aluminiu si sticla la fel. Cu 2-3 exceptii, in lunile de iarna, n-am vazut balti sau noroi in jurul santierului. Toti muncitorii cu veste reflectorizante si casti de protectie, pe culori. Banuiesc ca aia cu casti albastre, mult mai putini la numar, erau ingineri sau al’ceva.

    Asta daca vorbim la scara mai mare, cu contracte ferme si termene beton, ca in rest, cu firme mici care fac cate o lucrare privata, e oarecum acelasi lucru: lipsa echipamentului de protectie, mica ciupeala de la beneficiarul nestiutor, care a facut un proiect incomplet si acum mai trebuie sa plateasca niste paleti de caramida si niste beton in plus, neglijenta in lucru si durerea totala in p**a vizavi de proprietatile celelalte (mie mi-au lovit o masina, mi-au rupt un segment de gard si o bucata din stalpul de la poarta). Si din cauza lipsei de forta de munca, patronilor (si beneficiarilor mici) li se rupe de ceea ce face „dorelul” care lucreaza. Caut de cateva luni un dulgher care sa imi faca o rectificare la un acoperis si sa imi instaleze un luminator la pod. Am buget generos pentru lucrare, dar nu apuc sa spun asta, pentru ca raspunsul e „pentru atata lucru nu se merita sa vin”. Unul a inteles ca e vorba de facut un acoperis A-Z, si cand a venit la fata locului si a inteles cu adevarat despre ce e vorba, mi-a cerut bani de motorina ca l-am deranjat degeaba, ca el a plecat de la alta lucrare.

    Realitatea e ca lipsa de forta de munca te obliga sa accepti prostiile facute de muncitori pentru ca altfel ii pierzi. Am ajuns de-am facut singur (ma rog, si cu taica-miu) lucrari pe care nu le-am putut face altfel, desi as fi preferat sa platesc. Nu stiu ce se va intampla daca nu se va rezolva problema cu lipsa fortei de munca.

    • Dollo 26/07/2018 at 16:05 #

      Introducerea în ecuație a reprezentantului asociației e permisă de faptul că locatarii vor achita un procent din lucrări. Trebuie să semneze și ei un PV de recepție și dacă nu-l semnează, teoretic primăria nu-i plătește firmei toată lucrarea. Se ajunge la asta prin sâcâieli cu primăria, dar se poate. În rest sunt sunt de acord cu ce spui, din păcate penuria de calificați nu e numai aici, ci în toate domeniile. Organizația la care lucrez s-a chinuit câteva luni să angajeze o secretară care să facă și un strop de contabilitate primară. Și încă nu suntem siguri că am găsit-o. Pentru muncile grele probabil rezolvarea va fi cu migranți, dar să vedem cu restul cum o scoatem la liman.

    • Radu 27/07/2018 at 19:51 #

      Chestia cu lipsa fortei de munca o sa se rezolve de la sine la urmtoarea criza economica (si la cum se guverneaza acum, nu e departe). In 2009, cand se inchideau santierele si dadeau faliment dezvoltatorii imobiliari pe banda rulanta, tipii precum dulgherul respectiv alergau cu limba scoasa sa mai faca un ban.

  6. euNuke 26/07/2018 at 22:40 #

    corect, gandurile astea mi’au trecut si mie prin minte, doar ca dumneata le’ai exprimat mai bine.

    adevarul e ca, pe’aici, prin Ardeal, stam oleaca mai bine la capitolul harnicie si curatenie [pe santiere zic, unde dai peste mesteri care strang molozul la sfarsitul zilei de lucru], in schimb de toate celelalte metehne te lovesti zi de zi.

  7. Motanul 03/08/2018 at 11:36 #

    Pe când un articol “Romanul fata cu știință”?
    Asta cu munca e una dar stai sa vezi când e vorba de știință!
    Anul asta am mers in concediu cu niște prieteni din România. Tineri, intelectuali, dețin o farmacie intr-un orășel de provincie. Cum suntem in concediu cu copiii, îmi vine sa-i întreb dacă ei și-au vaccinat copilul de aproape de ani. Mama (farmacista) zice ca nu. Eu cu nevasta-mea ne crucim pur și simplu. Farmacista zice ca ea a citit despre tema asta și știe și personal de un caz in care vaccinul i-a declanșat unui copil sindromul Down. Rămânem siderați. Ii zicem sa ne arate dovada. Caută și zice ca într-adevăr nu era vorba de sindromul Down ci de autism și îmi arată o postare pe FB. Ii zicem ca nu credem nici asta și sa ne arate dovezi, nu orice, ci articole de revista Nature sau Lancet. Îmi trimite un articol de pe apărătorul.md: https://www.aparatorul.md/vaccinul-interzis-in-19-tari-este-distribuit-in-romania-de-unifarm-distribuie-mai-departe-sa-afle-lumea/ .
    Culmea e ca probabil persoana respectiva își impartaseste pererile cu sute de persoane/clienți la farmacie.
    Și uite așa e România pe locul 1 la numărul de morți de rujeola in Europa anul asta cu 3 decese.
    Toată bazaconia asta cu vaccinurile a fost pornita acum mulți ani de un articol din Lancet, acum retras https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2831678/ dar la romani încă se pare încă ca n-a ajuns vestea.

    • Dollo 03/08/2018 at 21:37 #

      https://www.dollo.ro/2017/09/opinii-legea-vaccinarii-obligatorii/

      • Motanul 04/08/2018 at 12:25 #

        Am văzut ca a fost un articol de succes (45 de comentarii).
        Părerea mea e ca in problemele care implica o anumită ramura ștințifică/medicală, neaveniții sa nu aibă dreptul la dezbateri ca se pierde vremea cu bazaconiile lor. Doar părerea experților (a ălora adevărați, nu a unor plagiatori) ar trebui luată in seama. La război, generalul nu cere părerea croitorului cum sa desfășoare frontul. Dar croitorii pot avea și ei o perere bineînțeles.

        • Dollo 05/08/2018 at 10:29 #

          cam la fel și cu părerile juridice

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?