Ce citim până la primăvară

Cărți de citit la clubul de carte în perioada septembrie 2018-aprilie 2019 și poate chiar mai târziu

Am primit mai bine de 40 de propuneri de cărți pentru noua sesiune a clubului de carte, pentru care vă mulțumim tuturor celor care ni le-ați recomandat. Ne-au făcut alegerea mai grea, dar nu imposibilă, în fond ar trebui să fim obișnuiți, prea multele opțiuni fac viața grea omului modern, nu? Am votat fiecare câte 10-12 dintre ele și am decis să le citim pe cele care au întrunit cele mai multe voturi, respectiv câte 4 și 5 voturi fiecare, în total 8 cărți. Ne ajung până la primăvară. În ordinea alfabetică în care le vom și citi, și a lunilor care vor urma, ele sunt:

Drumul spre casă, de Yaa Gyasi (4 voturi) – septembrie 2018

Jumătate de soare galben, de Chimamanda Ngozi Adichie (5 voturi) – octombrie 2018

Jurnalul Aurorei Serafim, de Sidonia Drăgușanu (4 voturi) – noiembrie 2018

Lumea de ieri, de Stefan Zweig (4 voturi) – decembrie 2018

O viață măruntă, de Hanya Yanagihara (4 voturi) – ianuarie 2019

Porecla, de Jhumpa Lahiri (4 voturi) – februarie 2019

Undeva, departe, de Andrew Solomon (5 voturi) – martie 2019

Vegetariana, de Han Kang (5 voturi) – aprilie 2019

Au mai fost aproape să se califice la gusturile noastre prețioase, cu câte 3 voturi, următoarele:

The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life – Mark Manson

Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark

Povestea Slujitoarei- Margaret Atwood

Femeia de hârtie – Rabih Alameddine

Interior Zero – Lavinia Braniste

Băiatul cel nou – Tracy Chevalier

Dat fiind că multe din voturile mele se regăsesc în această listă secundă, eu una îmi propun să le citesc și pe astea. Că tocmai se minuna cineva de curând aflând că avem un club de carte la care citim „o carte pe lunăăă?!”. Mă gândesc că poate i se părea prea puțin.

Câteva precizări importante pentru cei care nu au fost dar ar vrea să vină la club:

  • cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
  • cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, cel puțin la ultimele ediții și-și manifestă intenția de a mai veni;
  • cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
  • când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună o dată, timp suficient pentru citirea unei cărți, și într-un local ales de comun acord și anunțat aici pe blog înainte de întâlnire cu o zi-două. La ore rezonabile pentru clasa muncitoare, ori în cursul săptămânii seara după 19.00, ori sâmbăta;
  • ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club. Dar ar fi bine ca dacă ai zis că vii, ai dat join pe FB sau ai spus că ajungi chiar cu câteva zile înainte, că vii sigur sigur și nu ai venit, să fie dintr-un motiv serios, de exemplu te-a călcat metroul sau ți-a murit cineva drag, pentru că altfel ești un neparolist trist care m-a făcut să rezerv masă de x persoane și să cad de fraieră.
  • întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din stânga a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea asta cu toate cărțile din tura respectivă

 

P.S. Și dacă tot suntem la capitolul cărți, iar Jurnalul Aurorei Serafim s-a votat, vă rog și pe voi să vă dați cu părerea asupra copertei viitoarei cărți. O să fie lansată la 20 octombrie, dar până atunci nu ne putem decide ce copertă să alegem. Variantele ar fi astea:

   

Citiți o scurtă descriere a romanului, ca să vă faceți o idee despre ce e vorba.

 

Tags: ,

15 Responses to “Ce citim până la primăvară” Subscribe

  1. G.R. 22/10/2018 at 02:05 #

    Coperta 2 inspira in cel mai inalt grad, prin copiii eroi si cronicari.
    Doamnei Benezic, o rugaminte poate excesiva (si imi cer iertare daca este asa): sa publice aici faptul ca dau un regat, un pret bun si profunda recunostinta pentru un exemplar al romanului „O jumatate de soare galben”; cartea este inexistenta pe piata. Daca exista cineva care mi-o poate oferi, ma poate anunta la adresa de e-mail casuta_postala(a_rond)tutanota(punct)com . Multumiri si in cazul nepublicarii, pentru articolele blogului.

  2. motanes 11/01/2019 at 00:52 #

    Interesant. Dar coloana e în dreapta. Dar ca să nu ne supărăm pot să întorc laptopul invers. 😉

    • Dollo 11/01/2019 at 20:45 #

      Ha, ha! Bine, te așteptăm și la club ca să nu rămâi cu gâtul strâmb degeaba de la citit 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.