Am fost la o policlinică să-mi fac fișa medicală pentru înnoirea permisului auto, că au trecut zece ani de când circul pe șoselele patriei noastre sau ale altora, iar legea zice că trebuiești controlat un pic înainte de a-ți prelungi permisul. A fost un deceniu bun, în care n-am luat decât două amenzi (pentru depășirea vitezei) și am reușit să păstrez Dodoloața într-o stare suficient de bună cât să sper de la ea încă pe atâtea drumuri. Citisem pe Internet tot felul de povești despre cum se mimează controlul ăsta medical, așa că am ales la întâmplare o policlinică autorizată să emită astfel de fișe medicale, mai aproape de casă, chiar dacă avea un preț ceva mai piperat decât altele de prin oraș.
Pe la 9.30 m-am înființat la informații, cu fișa tip imprimată de pe site-ul lor, pe care obținusem deja parafa medicului meu de familie care gira că sunt sănătoasă tun și aptă de stat în spatele volanului. Mai pe doctorește „nu figurează cu boli cronice în evidențele… ” bla bla. Am plătit 200 de lei și am primit un teanc de chitanțe, cu fiecare urmând să mă duc la câte un cabinet medical din cele obligatorii de pe fișă: boli interne, ortopedie, neurologie, psihiatrie, oftalmologie, O.R.L. Fusese și ginecologie și VDRL până nu demult, dar se pare că s-a renunțat la ele, s-a constatat că n-are a face biboașca cu volanul (!) și nici analiza de sânge.
Descarcă fișa medicală tip pentru înnoirea permisului autoȘi am purces la stat pe la uși. A mers repede la ortopedie („ceva probleme la mâini/picioare? nu? bun, sunteți aptă!”), la neurologie („puneți mâna stângă pe nas, acum dreapta pe nas, acum stați în picioare, mergeți ca pe sârmă, închideți ochii, stați în echilibru, perfect, sunteți aptă!”), la ORL (mă auziți? da! pentru mine e suficient! dacă vreți să vă mai consult, vă consult, dacă nu, sunteți aptă!”) și la interne („sunteți sănătoasă? da! bine, sunteți aptă!”). OK, recunosc, a ajutat mult și forma fizică excelentă în care mă mențin, cine ar putea crede că nu aș fi aptă… de orice?! 😛
Psihiatrul, nebunii și motanul Pandelică
La psihiatrie am nimerit la o doctoriță cu vechime de 40 de ani în branșă, care vorbea incredibil de mult. Am stat jumătate de oră pe scaun în fața ei, am apucat să strecor ici-colo câte un răspuns sau o părere, dar în general doamna vorbea așa legat că nu prea aveai nici cum s-o întrerupi ca să-i spui că te mai așteaptă și alți doctori ca să te consulte. Am plecat cu impresia acută că doamna nu avea toate pisicile acasă (da, era pisicară), deși mi-a trecut prin cap și că a făcut toată atmosfera aia ca să mă testeze pe mine dacă sunt … aptă să conduc mașina. Am început cu întrebări banale despre vreme, mi-a zis cât de nașpa e conducerea policlinicii, că nu dă căldură decât când ninge (doamna avea un radiator la spate, dar tot simțea rece), am sărit pe neașteptate la „operațiunea valiza”, la cât de nenorocit trebuie să fii ca om să-ți amesteci copilul în afacerea asta (Dragnea), cum sunt părinții ardeleni versus ăștia regățeni (ea fiind din Sibiu), care își împovărează prea mult copiii și nu merg nici măcar la doctor singuri la bătrânețe, că ei nu-i place să meargă la doctor, deși s-a făcut doctor, dar a suferit mult când și-a tăiat un tendon de la mână curățând căpșuni pentru soțul ei dintr-un borcan care s-a spart și i-a secționat tendonul (gips, operații, suferințe), că de aia acuma, deși o cam doare spatele nu se duce la doctor, dar îi place să meargă la biserică (mie îmi place?), că a fost recent la sfințirea unei biserici de pe Giurgiului, care e mai mare decât catedrala patriarhală și e foarte frumoasă, ca Voronețul, și la sfințirea asta a fost așa de multă lume încât a stat în picioare încordată, pentru că unde se întorcea dădea peste persoane care o cunoșteau, foști pacienți care îi căutau privirile și o salutau și-i ziceau „doamna doctor, mă mai știți, eu sunt cutărică!” și ea a stat așa încordată să n-o mai recunoască oamenii ăia mulți, că erau mulți, că a lucrat 28 de ani la Obregia, unde veneau și drogați, dar acuma nu mai sunt drogați că nici nu aveau ăia ce să caute acolo, și unde are un pisic, pe motanul Pandelică, botezat așa după primarul de la Voluntari, soțul doamnei Firea, că l-a văzut într-o zi la televizor când se judeca Firea cu Băsescu, nu știu pentru ce, și a ieșit Pandele la TV cu gurița aia a lui, îmbrăcat în marinar și și-a zis că gata, așa tre să-l boteze pe motanul ăla negru cu ochi veri și cu botic ca al primarului Pandele, că știți ce crai e motanul Pandelică? deși e castrat tot mai umblă prin curtea spitalului și are iubite cu care se pupă, da, și de la pupăturile astea a făcut nu știu ce boală fatală, de acuma e pus pe interferon, săracul și când s-a dus ultima oară la el să-l vadă i-a arătat cu lăbuța la fălcuță că-l doare și așa de mult a impresionat-o asta că nu s-a mai dus, că i-a spus cineva că dacă tot nu-l ia acasă (că stă la bloc și el se simte bine la curte) mai bine să nu se mai ducă să-i arate el că suferă și-l doare, și ce bine că eu sunt iubitoare de animale, că nu-i plac oamenii care dau ochii peste cap când le povestește de animale, și dacă tot i-am făcut impresie bună îmi scrie și pe fișă că sunt aptă pentru condus.
Fiind primul contact din viața mea cu un psihiatru am rămas un pic pe gânduri după „consultul” ăsta, m-am întrebat dacă doar cu mine a făcut așa sau cu toată lumea, dacă m-o fi testat să vadă dacă mușc din teoria conspirației sau sunt dusă cu pluta în vreun fel și cum o fi de fapt o discuție „normală” cu un psihiatru? Așteptând să intrăm la diverse cabinete, pe hol ne tot intersectam trei persoane care umblam după aceleași parafe, pentru fișa medicală auto: o femeie cu o privire strabică și un ușor retard aparent, un bărbat cu ochelari de soare pe care-i ținea la ochi și în incintă, și eu. Tot schimbând impresii după fiecare medic la care intrase fiecare, am aflat că doamna psihiatru a vorbit la fel de mult și cu ei, dar se pare că în final ne-a găsit pe toți trei apți pentru a conduce mașina.
Oftalmoloaga nu vrea să intre la pușcărie pentru noi ăștia născuți imperfecți
În cele din urmă am ajuns și la oftalmologie, unde domnul cu ochelari fumurii tocmai fusese respins categoric. Zicea că nu vede din naștere cu un ochi – care părea și avariat când și-a dat ochelarii jos – iar pe celălalt îl operase de cataractă de curând, dar susținea că își recăpătase vederea 95% și se simțea la fel de capabil să conducă mașina, cum fusese de la 20 de ani de când avea carnet. Știa sigur că legea spune că poți conduce cu un singur ochi, doar că doctorița de aici era mai catolică decât legea și nu voia să-i dea avizul. Era neliniștit, nemulțumit și o întreba pe secretara care trebuia să ne pună parafele finale pe fișe, după ce luam toate aprobările de la medici, cum rezolvă el chestiunea, de vreme ce plătise cei 200 de lei, dar iată că nu putea folosi fișa? Secretara i-ar fi zis că așa e doamna doctor oftalmolog, mai strictă, dar că există și o alta, într-o tură de după amiază, care e mai flexibilă și ar putea să vină din nou a doua zi când sigur ar obține avizul.
Am intrat, așadar, cu strângere de inimă la oftalmologie, mai ales că și eu am un ochi defect din naștere, chiar dacă asta nu se vede ca la domnul cu ochelari de soare. O doctoriță mai în vârstă, probabil ieșită la pensie, m-a întâmpinat zâmbind, m-a pus pe scaun și mi-a cerut să-i citesc ultimul rând din cele mai mici litere de pe panou. I l-am citit, pentru că ochiul stâng e bun și face treaba și pentru dreptul de peste 40 de ani, săracul. Când mi-a acoperit ochiul stâng, însă, nu mai vedeam clar decât primele două rânduri de sus, așa că doctorița era să mă dea afară din cabinet de indignare, de parcă aș fi vrut s-o păcălesc. Zicea că eram deja a treia persoană care-i cerea pe ziua aia să încalce legea. Mi-a scos monitorul oficial din dulap și mi-a spus că ea nu vrea să intre la pușcărie pentru că noi suntem inconștienți și vrem să conducem mașinile așa chiori cum suntem.
I-am spus că nici prin cap nu-mi trece să-i cer asta, doar că eram nedumerită. Ceilalți oftalmologi la care fusesem – și am fost la câțiva la viața mea – nu mi-a spus niciunul că nu aș fi aptă să conduc. Toți mi-au spus că afecțiunea de la ochiul drept se numește ambliopie și că e pur și simplu un ochi leneș, care nefiind depistat decât foarte târziu – prin clasa a 5-a – nu mai putea fi recuperat prin ochelari. Un altul mi-a spus că diferența de dioptrii dintre cei doi ochi, cel care vede bine și celălalt, mi-ar da amețeli și că o soluție la care m-aș putea gândi la bătrânețe, când probabil ar obosi și stângul, ar fi o operație de schimbare de cristalin, dar prognosticul nu era încurajator, așa că am lăsat-o baltă. I-am spus toate astea doctoriței, în timp ce ea mă împingea afară din cabinet de parcă eram râioasă.
Mi-a făcut totuși testul de daltonism, pe care l-am trecut cu brio între vociferările ei despre cât de inconștienți sunt oamenii, apoi m-a luat de mână, ca pe orbi, vorba aia, și m-a dus la informații, unde i-a strigat doamnei de acolo că trebuie să plătesc o diferență de 70 de lei ca să mă consulte mai bine. „Dar asta nu înseamnă că o să-ți dau avizul, ci doar că vreau să te consult mai bine!”, mă avertizează doamna doctor întorcându-mi spatele și intrând la loc în cabinet.
M-am uitat la casieră, s-a uitat și ea la mine, mi-a făcut semn că doctorița exagerează și că dacă vreau pot să renunț și să vin a doua zi la alt doctor care e mai rezonabil. I-am zis că nu mi se pare o soluție, vreau să văd ce are totuși de spus doctorița asta și după consultul amănunțit. Am plătit și m-am întors în cabinet, fapt ce a mirat-o, se pare, pe doctoriță. M-a măsurat, testat, pus la aparate și s-a uitat în fundul ochilor mei, explicându-mi că boala asta a mea e ereditară, că nu poate spune de la cine am moștenit-o, dar că e sigur că o voi da și eu copiilor mei. „Aveți copii? Nu? Norocul lor”, conchide doamna doctor, „pentru că ideal e să ne naștem perfecți!”
Cum nu mă născusem perfectă, așadar, a trebuit să accept faptul că pot fi îmbunătățită cât de cât. Iar asta a decis până la urmă doctorița, după ce mi-a testat o combinație de lentile suficient de complexe cât să mai văd încă două rânduri din panou și cu dreptul, și să nu-mi dea amețeli dat fiind că dioptriile la stângul erau zero. Mi-a scris rețeta și mi-a dat avizul „apt cu ochelari”, avertizându-mă să nu care cumva să mă duc să-mi înnoiesc permisul fără ochelari, că o să intru la pușcărie. Că după ce că nu m-am născut perfectă, nu sunt nici vreun conducător politic ca să scap fără pușcărie!, și-a încheiat doamna doctor tirada.
Ce zice legea, ai voie să conduci într-un ochi sau ba?
Ajunsă acasă m-am apucat să citesc și eu mai bine legislația ca să aflu cum stă treaba cu un singur ochi. Ordinul MS care conține toate bolile pe care nu e bine să le ai dacă vrei să conduci mașina zice așa, pentru grupa 1 (adică categoriile A-uri și B-uri):
Persoanele care solicita un permis de conducere sau reinnoirea acestui permis si care au pierdut in totalitate vederea la un ochi ori care utilizeaza doar un ochi (de exemplu in cazul diplopiei) trebuie sa aiba o acuitate vizuala de cel putin 0,5 cu lentile de corectie, daca este necesar.
Legea nu zice nimic clar de ambliopia ereditară, ca în cazul meu, însă se referă la cazurile în care printr-un accident ai rămas într-un ochi, și trebui să treacă șase luni de la acest incident, astfel încât ochiul rămas să se fi obișnuit să preia singur toată treaba, iar creierul, de asemenea, să se obișnuiască să proceseze informații de la un singur ochi. În cazul meu, fiind din naștere, creierul nici nu știe cum o fi să vezi cu ambii ochi la fel de clar. De altfel cam asta spunea și unul dintre oftalmologii care mă consultase înainte, că și în cazul operației ar fi posibil să trec printr-o perioadă bulversantă, în care creierul să nu reușească să suprapună imaginile de la doi ochi valizi, câtă vreme toată viața s-a bazat pe o singură sursă. Ce ironie, să fii și ziarist și să te bazezi pe un creier care vede cu un singur ochi!
În fine, ca să nu vă mai rețin, eu una am rămas plăcut impresionată de interacțiunea cu oftalmoloaga asta încăpățânată, deși m-au trecut inițial sudori reci la gândul că s-a zis cariera mea șoferească și va trebui s-o vând pe Dodoloață. Deocamdată n-o s-o vând, o să mă transform într-o babă din aia cu funduri de sifoane la ochi și o să conduc vorbind singură, probabil despre politică, drepturi civile și pisici. Și nimeni nu va putea să mă oprească, mai ales dacă oamenii ăștia din fruntea statului, care oricum nu intră la pușcărie, după cum ofta oftalmoloaga, o să decidă că nu ți se poate suspenda carnetul decât de la 45 de puncte în plus. Adică practic niciodată. Pentru că a greși e omenește, o zic chiar parlamentarii.
Studiați aici tot ce trebuie pentru obținerea sau înnoirea permisului auto și, cum se zice pe la noi, căscați ochii când sunteți la volan! Că mișună chiorii în trafic.
Cum se întâmplă că numai dumneavoastră dați de perfecționiști?
am noroc
Pentru ambliopie se face testul de câmp vizual, respectiv pentru categoria B se face testul de câmp vizual de 120 de grade. Care se ia ușor cu un ochi sănătos și unul parțial funcțional.
Știu, că și eu am ambliopie din naștere și când am fost să-mi fac permisul, doamna oftalmolog m-a umilit, dânsa știind sigur că pentru permis îți trebuie ambii ochi, în ciudaunei directive europene din 2004 care spune că nu.
Așa că m-am dus în altă parte.
Peste 10 ani, la reînnoire, știam deja că este nevoie de examenul de câmp vizual, m-am dus, l-am făcut, l-am prezentat la doamna oftalmolog care știa despre ce-i vorba, admis, la revedere.
Pentru cei interesați, alte categorii mai profesioniste, gen D, examenul de câmp vizual este de 160 de grade, se ia mai greu.
În fine, a trebuit să fiu umilit și scos afară în șuturi, ca să-mi citesc drepturile.
Se pare că oftalmologii au o ușoară aversiune față de imperfecți 😉 Totuși, în șuturi?! Și la permis ți-au cerut să faci poza cu ochelari sau fără?
Cu ochelari, iar pe permis este mențiunea 0101, codul pentru ochelari permanenți.
Tii, și eu care mă miram că acum 9 ani când l-am reînnoit pe al meu, a dispărut mențiunea explicită „poartă ochelari de corecție”. Nu mi-am pus întrebarea ce înseamnă 01.01.
Mint, am verificat, fără ochelari, doar mențiunea de la punctul 12: 01.01
OK, mersi, că nu știu dacă-mi ies ochelarii până vine programarea la poliție 🙂
S-ar putea să nu ai drept de condus fără ochelari. Pe dovada pe care o primești în momentul programării s-ar putea să fie trecută mențiunea.
Buna ziua stiti cumva daca cu un singur ochii se poate obtine permisul pentru categoria b, eu am 17 anii de cand vad doar cu un ochi?
Habar n-am, mergeți la un cabinet medical de oftalmologie și întrebați. Gazda noastră, Dollo, a scris în articol că se află într-o situație similară, care nu a împiedicat-o să obțină permisul prima dată, dar era să o împiedice să și-l înnoiască. Citiți și comentariile cititorilor, sunt pline de informații interesante.
Apropo de ochelari: ai grijă să NU aibă lentile Rhein Vision. Sunt niște escroci, mi-au făcut lentile proaste și singura modalitate să demonstrez asta e să-mi fac altă pereche de ochelari, cu lentile de la alții, pentru că atunci când le-am reclamat au venit înapoi cu un raport de testări cum că „respectă standardul SR EN cutare”. Și experți independenți nu se găsesc.
Nu prea știu ce să zic, dar cum idealul și perfecțiunea nu prea există, poate c-ar fi cazul ca d-na doctor oftalmolog care cere așa ceva să se programeze la colega ei. 🙂
:)) Nu e o idee rea
Teribila chestie.
Va scrie un discromat. Adica unul care n-a vazut nimic dincolo de prima pagina din cartea aia cu buline. Care i-a zis prima oara doctorului ca face misto de el cu cifrele de care intreaba. SI doctorul sa ma pocneasca ca-mi bat joc de el…
Si conduc bine mersi. Multi km pe an.
1. Aici am trecut un test de acuitate vizuala la cei unde am dat examenul teoretic. M-au pus la un fel de microscop binocular cu doua manete parca (stinga si dreapta si le miscam cind imi aparea ceva in cimpul vizual in stinga sau in dreapta.
2. Scrie pe permis ca trebuie sa conduc cu ochelari, dar nu scrie nicaieri ce dioptrii sa aiba ochelarii. Eu conduc cu ochelarii mei de vedere, care intre timp s-au mai imbogatit in dioptrii, ba si in lentila de citit la baza…
3. Pe aci semoafarele sunt standard si au nu numai culori, dar si forme diferite. (Stinga/sus/rotund- rosu, al doilea/ mijloc/romb – galben, dreapta/jos/patrat – verde. Deci trebuie sa fii si beat si cu marijuana la bord sa nu le vezi..
4. Continua fuga de raspundere tipica din Romania. Ca sa iei carnet de conducere ai nevoie de stampila de la doctor!!!
Si auzi cite stampile!!! Ce fericire ca s-au scos doua!!
Altul sa-si asume raspunderea pentru ceva.
5. A, sa nu uit, asta e pe la altii, unde nu politia iti da carnetul ci altii. Politia e cu amenzile si cu luatul carnetelor. Si unde sadism suprem, cadoul de ziua ta este factura de plata a carnetului in fiecare an…
2. Nici aici nu cred că va scrie dioptria pe permis, ci doar un cod care indică faptul că ai nevoie de ochelari. Dioptria e trecută însă pe fișa medicală.
3. E bună găselnița cu formele diferite la semafoare, însă cred că în trafic tot un roșu sau un verde activează mai rapid instinctele decât o formă pe care s-ar putea să înveți s-o treci cu vederea în timp. Sau poate sunt eu roaba obișnuinței, ca tot omul.
4. Eu cred că totuși e bun un control medical, măcar ca formă de screening periodic dacă nu neapărat pentru permis. Deși sunt de acord că majoritatea testărilor medicale sunt de formă.
Chestia cu dioptria am scris-o referitor la remarca de mai sus cum ca ochelarii posibil sa intirzie. Se pot pune la ochi ochelari cu zero dioptrii.
Despre controlul medical periodic suntem de acord, dar el trebuie sa fie facut de mine in colaborare cu medicul de familie, iar la oftamolog, cind ma aranjeaza si cind cred eu.
Imi aduc aminte ca peste 20 de ani n-am simtit nevoia sa-l vad. Iar cind l-am vazut am avut dreptate sa nu-l vad atitia ani, fiindca imi crescuse dioptria la un ochi cu 0.25… Acum ii vad mai des, ca simt eu nevoia sa-i vad, ca evolueaza lucrurile…
V-am mai sus, cred, ca aici cind schimb permisul fiindca expira, ma anunta cu vreo 3 luni inainte ce trebuie sa fac si ma costa putin, o fotografie digitala si un formular cum ca nu mi-am schimbat adresa. Si in acelasi timp si in aceeasi bani mi se reinnoieste si cardul de sanatate. Si nu merg la un singur ghiseu sau o singura sucursala, ci la cea mai apropiata si care are program si simbata. Iar permisul si cardul de sanatate imi vin prin posta, fara a plati nimic in plus.
Imi puteti spune un motiv rezonabil ca va mai cer cartea de identitate in original si in copie? Ca doar in Romania cine va da permisul va da si cartea de identitate si ca mai originale decit la ei nu se exista?
Si de ce mai vor copia? Ca azi se poate face o copie acolo la ei la copiator si functionarul sa scrie (daca mai e nevoie??!!!) conform cu originalul!!! Nu mai e vremea cind se facea o copie la un birou de copiat acte, scrisa la masina de scris…
Va dau eu unul: Sunteti considerati prin definitie infractori si hoti si ca trebuie sa fitit umiliti.
Dollo, referitor la superputerile creierului, să știi că și un creier bătrân poate învăța trucuri noi, cel puțin în zona cortexului vizual.
Poartă-ți ochelarii cei noi cât mai mult timp. Creierul va constata în câteva săptămâni că e mai bine cu imagine focalizată decât nefocalizată. După ce vei ajunge să _vrei_ să porți ochelarii pentru că îți cresc confortul, mergi după aia din nou la oftalmolog, pentru că s-ar putea să ți se schimbe dioptriile în urma antrenamentului. Sau să nu ți se schimbe, dar să constați că vezi mai nou 6 rânduri în loc de 4.
Da, mi-a zis și doamna doctor asta să revin peste 3 ani la ea să vedem cum a evoluat ochiul.
Esența este să porți ochelarii permanent, că dacă nu-i porți nu va fi nicio evoluție.
Dollo, cum e cu ochelarii? A trecut jumătate de an… 🙂
E bine, m-am obișnuit cu ei și-i port mereu. Nu pot să-mi dau seama dacă văd mai bine sau nu cu ei, la distanță, pentru că de citit oricum am alții care nu au nicio legătură cu cei permanenți. Însă uneori am senzația că parcă văd mai bine chiar și cu cei de distanță, să navighez pe net de pe telefon de exemplu. Per total e bine.
Romania e campioana la birocratie. Peste ocean vizita medicala inseamna doar testul de daltonism si asta numai prima data cand apici pentru permis. Daca cumva ai vreo problema medicala care te impiedica sa conduci medicul respectiv e obligat sa notifice Ministerul Transporturilor (cel ce gestioneaza permisele de conducere) si permisul tau o sa fie suspendat pana cand o sa fii apt sa conduci din nou.
Dar cine zice că ești apt să conduci din nou? Trebuie să faci tu vreun demers atunci când ți se pare că lucrurile sunt ok?
Sunt doar curioasă.
doctorul respectiv sau un alt doctor confirma ca poti sa conduci din nou.