Am primit un telefon într-o seară. Un bărbat care zicea că e vecin cu mine la moșie mă anunța că s-au adunat mai mulți de pe stradă și vor să pună mână de la mână ca să tragă curent. Că s-au săturat de ani de zile de când primarul tot zice că face și nu face, și că mai ales noi ăștia de ne-am luat pământ acolo, fiind bucureșteni, nu votăm deci nu contăm, deci nici pe el, pe primar vezi bine, nu-l doare de ulița noastră, a veneticilor.
Sumele nu erau neglijabile, chiar dacă strada aia a noastră abia se întinde vreo 500 de metri la marginea satului, spre câmp. Cam 4300 de lei de familie revine numai contribuția la rețeaua străzii, adică stâlpi de iluminat și tras cablu de alimentare din care să se branșeze apoi fiecare curte în parte. Branșatul individual fiind altă cheltuială, în funcție de preferință: 1600 de lei pentru curent monofazic și 2500 de lei trifazic. Într-un cuvânt 6800 de lei pe cap de moșier, că doar nu strică să ai niscai trifazic pe lângă casă.
Scump, mai ales că eu abia am devenit moșierească și încă nu mi-am revenit din cheltuială. Și nici nu am planuri de făcut ceva prin curtea aia până la primăvară, deci nici de curent nu-mi arde buza ca altora de pe stradă. Dar, în spirit de bună vecinătate am zis că pot să fac și eu un gest pentru comunitate și să mă alături demersului. Dă bine să pornești cu dreptul în noua viață alături de niște oameni așa inimoși, că uite la bloc stau de atâția ani și abia dacă-l cunosc pe vecinul de vis a vis și pe polițaiul de deasupra care mă inundă constant. Voi avea ocazia să excelez în interacțiuni umane la sat, unde oamenii sunt mai prietenoși și mai deschiși către bună vecinătate.
Dar am pus mâna să mă documentez mai bine despre branșamente și am aflat că dacă m-aș lega direct la un stâlp existent pe strada perpendiculară cu a noastră, de care mă despart numai 45 de metri, afacerea m-ar costa mai puțin, adică maxim 3000-3500 de lei, ceea ce ar fi cam jumate față de cât mi se cere, ca să fiu solidară și cu restul vecinilor de pe stradă. Pentru că terenul meu se află aproape de capătul străzii, am deci această poziție privilegiată de a alege să mă conectez la rețea oricând, fără să depind de alții.
Ce vor vecinii
M-am perpelit vreo două zile la gândul că voi părea egoistă, individualistă, că uite cum intru în mica și inimoasa comunitate a uliței noastre cu stângul, dar până la urmă era vorba de niște mii de lei, așa că l-am sunat pe vecinul. Și i-am spus că eu contribui la rețeaua străzii cu jumătate din cei 4300 ceruți, urmând ca atunci când o să am nevoie de curent să-mi plătesc și branșamentul individual. Total 4500 de lei, mai mult decât m-ar costa branșamentul individual acum, dar orișicât, cu atât pot să sprijin și eu comunitatea. Pe sistemul de la mine mai puțin, de la Dumnezeu și mai ales ENEL mai mult.
Omul n-a apreciat generozitatea mea, a zis că nu i se pare normal, că dacă toți am vrea să plătim după câtă distanță ne desparte de stâlpii existenți așa ar putea și el și alții să facă la fel, iar unii ar avea prea mult de plătit (că deh, nu s-au născut cu lingurița de argint în gură în capul străzii), și uite că pe el îl doare inima de vecinii amărâți, care nu numai că nu au această posibilitate, dar stau și la lampă de ani de zile, ba unul e și bolnav. În fine, am încercat să-l fac să admită că asistența asta socială e treaba primăriei, nu neapărat a vecinilor, dar n-am avut succes, că el și-a propus să ilumineze strada și a luat-o cam personal, așa că a rămas să mă mai gândesc.
Pe neașteptate lucrurile au început să se precipite, că omul a revenit și mi-a zis că dacă eu nu accept să plătesc acum toată suma cerută de ei, atunci când voi avea eu chef să mă branșez nu voi putea s-o mai fac la stâlpul de pe cealaltă stradă, că ENEL nu îmi va mai da acordul de vreme ce există deja o rețea pe strada mea. Iar pe asta pe care o vor face ei, el nu va fi de acord să mă lase să mă branșez câtă vreme nu-i plătesc fix aceeași sumă pe care au achitat-o toți acum.
Ce zice Legea
M-am deci să citesc legislația în vigoare. Care spune așa:
- Furnizorul de energie electrică e obligat să facă extinderea rețelelor utilitare, la cererea primăriei, care-i spune care e necesarul de asigurat într-o anumită zonă (număr de case existente sau potențiale etc);
- Un grup de oameni poate să facă o investiție într-o rețea de utilități, dacă nu mai are răbdare și n-a reușit să-și convingă primarul să-i ceară ENEL să extindă rețeaua și la ei pe stradă. Dar după ce ei fac investiția respectivă, rezultatul, adică rețeaua astfel creată, va trece în patrimoniul și exploatarea ENEL (e plin Internetul de forumuri pe tema asta, dovadă că practica e larg răspândită, pentru că marii șmecheri din energie nu pot fi convinși să facă nimic chiar dacă legea zice așa și pe dincolo);
- Investitorii inițiali, adică cetățenii noștri, vor avea dreptul să fie despăgubiți timp de 5 ani de cei care vor dori să se racordeze la rețeaua lor. Despăgubirea nu va fi echivalentă cu cât au dat ei inițial, ci va fi proporțională cu câtă rețea vor folosi noii branșați. În cazul meu concret, dacă m-aș branșa la rețeaua lor după ce va fi gata, fiind prima de pe stradă le voi datora o despăgubire de maximum 4-500 de lei. Adică de zece ori mai puțin decât îmi cer ei acum să contribui;
- Cuantumul despăgubirii va fi stabilit de ENEL printr-o formulă prevăzută în lege, iar plata se va face tot prin furnizorul de energie.
I-am transmis vecinului link către ordinul ANRE care spune toate chestiile de mai sus, iar asta a fost de natură să-l enerveze și mai mult pe inimosul inițiator al rețelei electrice de pe ulița noastră. După ce a calculat și el cum zice legea, mi-a scris înapoi că lui nu i se pare corect ca eu să plătesc 400 de lei după ce ei fac rețeaua, și că nu e de acord cu asta. Practic nu e de acord cu legea. Nici acum și nici atunci când voi vrea eu s-o folosesc în favoarea mea, nu va fi. Dușmanul cel mai mare acum eram eu, nu firma de electricitate care de fapt va face profit de pe urma noastră, a tuturor, odată construită rețeaua.
Iată-mă, deci, moșiereasă de nici două luni, în conflict deschis cu vecinii de pe toată strada, pentru că vecinul a promis că va supune chestiunea pe grupul de WhatsApp pe care-l făcuse cu toți cei 15 vecini de pe stradă pe care-i găsise la telefon. Ghinionul meu că abia cumpărasem terenul și mi-au găsit numărul de telefon la vecinul, că altfel stăteam neștiutoare până la anul când mă branșam ca o floricică la rețea, fără atâtea mustrări de conștiință și bătăi de obraz de la vecini.
În week-end-ul care a trecut după discuția furtunoasă cu vecinul am tot întors chestiunea pe toate părțile. Mi se părea că am dreptate, dovadă că și legiuitorul făcuse regulile în favoarea mea, dar în același timp mă simțeam și un pic vinovată că nu am atâta dare de mână să contribui ca toți ceilalți pentru iluminarea străzii. Îl înțelegeam și pe vecinul, se agitase să cheme pe cineva de la ENEL, să angajeze o firmă, să obțină proiect, deviz etc, să ne caute pe toți, să ne convingă și în final să vină una să-i zică că vrea o derogare, ceea ce ar putea să-i demotiveze și pe ceilalți 14 plătitori. Mă simțeam prost, dar nu suficient de prost cât să fiu de acord să cheltuiesc 1500 de euro ca să am lumină în viitoarea casă.
Ce părere au ENEL și ANRE
Cunoscând pe cineva care cunoștea pe cineva, din telefon în telefon am reușit să vorbesc cu cineva de la ANRE și cu cineva de la ENEL Lehliu, ca să le cer sfatul. După ce mi-a zis că ENEL&primăria sunt obligate să ilumineze orașele și satele și că de ce vecinii mei nu mai au răbdare să aștepte împlinirea cincinalului bla, bla, omul de la ANRE mi-a zis că el în locul meu s-ar apuca acum, rapid, să depună cerere la ENEL pentru branșament și s-ar branșa la stâlpul existent, ca să nu mai existe discuții cu viitoarea rețea de pe stradă. Mai ales, zicea el, că atunci când m-aș duce să mă branșez la noua rețea, ENEL ar putea să mă pună să aduc o declarație notarială de la vecini cum că ei sunt de acord să mă branșez. O aberație care nu e prevăzută în lege, dar care, cică, se mai practică.
Doamna de la ENEL Lehliu, pe de altă parte, n-a prea avut răbdare să asculte toată tevatura, probabil e sătulă de dispute între vecini, așa că mi-a tăiat-o scurt: doamnă, ei nu vă pot obliga să le plătiți cât cer ei. Faceți cerere de branșament la Călărași și vedeți după aia. Tocmai scoteam de pe site-ul e-distribuție formularele de completat pentru branșament când văd pe WhatsApp că vecinul s-a decis să mă supună oprobriului întregului colectiv, expunând cazul meu cu reproș, fără să mă numească, însă. Evident, având toți schema străzii, au putut să afle că aia din capul străzii nu vrea să plătească ca toată lumea și face opinie separată, nu-i pasă de cazurile sociale de pe stradă și tratează cu dispreț suveran comunitatea.
More guilt for Dollo. M-am gândit mult dacă să răspund sau nu, dacă am vreo șansă să le explic celorlalți 14 punctul meu de vedere sau oamenii vor fi orbiți de ura de clasă/recte de stradă și mă vor blama din oficiu, fără să încerce să se pună în locul meu. Până să mă decid ce atitudine să adopt, doi dintre vecini au răspuns că lor li se pare că tot ar fi bine să accepte cei 2000 de lei pe care-i ofer, decât deloc, ba unul chiar a zis că măcar de la mine vor vedea 2000 de lei acum, în timp ce de la celelalte loturi de casă, ai căror proprietari nu au fost de găsiți acum, probabil nu vor vedea nici atât. Un altul a zis și el că e de acord, altul a zis că nu i se pare corect. Și apoi, tăcere.
Mi-am luat inima în dinți și le-am scris până la urmă și punctul meu de vedere, cum mi se pare și mie corect, având grijă să nu zgândăr și mai mult starea de nemulțumire evidentă a vecinului organizator. Mi se pare că în ultima vreme comunicarea asta scrisă a devenit o armă mai degrabă vărsătoare de sânge. Cuvinte uzuale, care în limbajul verbal comun sunt adesea trecute cu vederea, în scris sunt capabile să stârnească chiar și un război mondial. Așa că mă văd tot mai des în postura de a adăuga oricărui mesaj o formulă mult cosmetizată de adresare prin care îmi cer scuze anticipat, chiar și pentru cazurile în care nici prin cap nu mi-ar trece să jignesc pe cineva.
Nimeni nu a avut vreo reacție la mesajul meu atent elaborat și argumentat. Am continuat, așadar, să-mi descarc formularele de pe site-ul e-distribuție și să caut firme autorizate să execute branșamente. Vreau nu vreau, trebuie să arunc acum cu niște bani în ENEL, să-mi fac un branșament electric pe care o să-l agăț de gard, pentru că momentan nu am acolo decât niște motani jucăuși care se aleargă prin iarba uscată.
Într-un târziu, vecinul a anunțat pe grup că s-a decis să accepte oferta mea și vor purcede la treabă. Acum speră să strângă și banii într-o săptămână de la noi toți pentru că, ce să vezi, firma prestatoare nu lucrează decât cu banii înainte. Ca la fetele deștepte.
UPDATE:
Mi-a atras atenția agenția de PR care se ocupă de imaginea Electrica că nu ea e aia la care trebuie să ne racordăm, ci ENEL, prin urmare am înlocuit peste tot în text unde făceam referire la Electrica. Nu care cumva să vă faceți o imagine proastă despre Electrica. Deci ENEL face profit pe seama noastră, nu Electrica.
Citește celelalte episoade:
https://adevarul.ro/news/eveniment/marea-electrificare-fotovoltaica-tarii-25000-lei-casa-beneficiaza-program-consta-1_5be4621fdf52022f7547c253/index.html
Mulțumesc, am auzit și eu de programele astea frumos ambalate ale ministerului mediului. Din păcate birocrația presupusă de ele face să pălească de invidie orice demers de branșare la Enel.
La acest fel de program trebuie sa avansezi banii si ii primesti (decont) dupa vreun an, un si ceva. Am participat si noi la Casa verde pentru apa calda menajera.
sincer, cat de fraieri ati fost ca nu ati mers pe cararea ilegala, n-ai idee.
acum ca scrii despre treburile astea, nu vei avea curent acolo nici peste 5 ani si vei avea aceleasi probleme si la apa/canal si gaz daca vei avea nevoie.
Crede-ma, lurez in sistem, nici noi nu intelegem intregul traseu al actelor si personal as fi facut orice ilegalitate, doar sa am curent. iar pretul nu este deloc mare, cand veti ajunge sa executati lucrarea legal veti constata ca va costa mai mult