V-am povestit că am fost să mă consulte diverși doctori pentru înnoirea permisului auto, iar doamna de la oftalmologie mai mai să nu-mi dea avizul pe motiv că nu văd bine cu un ochi. Mi-a dat până la urmă cu condiția să-mi fac ochelari, ceea ce am executat, deși opticianul la care tot doctorița aia m-a trimis mi-a zis că de fapt legea e strâmbă (cine ar fi crezut?!) că dacă cineva rămâne fără un ochi în timpul vieții, tot are dreptul să conducă, în schimb legea îi pune tot felul de condiții unuia care are ambliopie din naștere, deci vederea i s-a format definitiv pe un singur ochi și vede la fel de bine ca unul cu ambii ochi valizi. Însă am zis că legea-i lege, am dat banu’, mi-am făcut ochelari, nu pot să conduc cu ei pentru că momentan văd cu amețeli și dureri de cap, însă perseverez, că cică o să mă obișnuiesc.
Azi m-am dus la Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (sediul din Pipera) ca să-mi schimb și permisul. Cu ceva timp în urmă mă uitasem pe site-ul instituției și-mi făcusem programare online, pentru ora 12.12. La fel de civilizat ca și la pașapoarte, mi-au trimis email de confirmare, cu informații despre actele necesare: permisul vechi, cartea de identitate (original și sfânta copie), fișa medicală și o taxă de 68 de lei care se achită la ghișeul la care depui actele. Nu e nevoie de niciun tipizat pentru că fișa e completată pe loc de către ofițerul de la ghișeu, direct pe computer.
La 11.50 am ajuns acolo. Lume multă, ca de obicei. Ghișeul 3 la care eram eu programată e la etajul 1, acolo unde sunt de altfel toate ghișeele pentru București. Vreo zece. Pentru toate, mai puțin ghișeul 3, se lua bon de ordine și așteptai să fii strigat. La ghișeul 3 trona o foaie A4 pe care scria „programări online”. În față, doi băieți și un tataie. Eu sunt la 12.12, zic. Eu sunt la 12.05, zice tataie. Aflăm că băieții sunt la 12.00 și respectiv 12.20. Ne felicităm reciproc că, iată, ne-am programat online și nu trebuie să așteptăm cu gloata la celelalte ghișee. Tataie e nevorbit. Nu pot să nu-i remarc ochelarii cu lentile groscioare. Cred că a devenit o deformație oftalmologică deja, că prea-i văd pe toți chiorii cu permis, ca mine 😉
Tataie povestește că a plătit taxa de 68 de lei la CEC, că așa știa el, deși scrie clar pe site că se plătește aici, apoi povestește ceva despre nepotul de 13 ani. Discutăm un pic și despre vremea câinoasă de afară și cum ar face bine ăștia de la permise să ne aștepte cu ceva la intrare, ca să ne încălzim. Un coniac, zic eu. O țuică fiartă, zice unul dintre băieți. Un ceai cu rom punctează tataie. Cădem de acord că orice ar fi bine, numai să fie.
Îi vine rândul băiatului de la 12.05, e strigat de doamna ofițer de la ghișeu. Tataie își simte ora 12.05 aproape așa că dă haina jos și se primenește pentru poză. Scoate o cravată din geantă, și-o leagă la gât, bagă capul în cabina ghișeului unde e o oglindă, ca să se vadă dacă e prezentabil. Constată că nu se potrivește cămașa în carouri cu cravata cu flori așa că dă jos cravata. Își aranjează părul rar și… brusc îmi aud numele strigat de doamna de la ghișeu. Intru. Tataie după mine.
– Dar, doamnă dragă, eu eram înainte, de la 12.05.
Eu sunt încurcată.
– Aveți programare online? îl întreabă ofițereasa de la ghișeu.
– Desigur, azi la 12.05, răspunde tataie.
– Sigur e azi, poate e în altă zi, aici nu apare, continuă ofițereasa.
– Nu e 21 azi? întreabă tataie.
– Ba da, 21 noiembrie îi zic și eu.
– Aveți emailul de confirmare ca să mi-l arătați?, cere ofițereasa.
– Sigur, vi-l aduc îndată, că îl am pe telefon.
Tataie dispare din cadru, eu fac frumos la poză, plătesc și aștept restul. În cadrul cabinei apare tataie cu telefonul în mână și o figură descumpănită.
– Am programare, pe 21 , dar nu a 11-a, ci a întâia 2019…
– Aoleo, ați apăsat greșit pe lună, îl compătimește zâmbind ofițereasa.
– Păi ce mă fac eu acum, că permisul îmi expiră peste două săptămâni?! De aia am și venit mai devreme, ca să nu expire… Dacă tot sunt aici, nu puteți să mă rezolvați și pe mine azi, duduie?
– … vă rezolv… dar stați mai întâi să-i rezolv pe ăștia din 2018, îi răspunde ofițereasa șăgalnic.
– Aștept, că am timp. Sunt în ceea ce se cheamă concediu de pensie, să știți! o asigură galant tataie, și se retrage în așteptare.
Două ore mai târziu m-am întors la ghișeul 15 ca să-mi iau permisul cel nou. Se putea și să-l trimită acasă, dar am mai avut treabă prin zonă așa că am rămas să-l ridic personal. Mi-am pus ochelarii cei noi ca să mă uit mai bine la permisul auto pe care urma să-mi scrie de acum codul 0101, ăla care atestă că am voie să conduc cu ochelari. Mă uit la el, îl întorc pe verso, nimic, nici urmă de cod. Scot ochelarii, că v-am zis că nu văd încă bine cu ei, și tot nimic. Mi-au făcut un permis de conducere valabil încă zece ani la fel ca și precedentul, fără niciun cod. Pur și simplu nu s-a uitat nici dracu în fișa aia medicală, la ce a scris doctorița aia oftalmolog.
Mi-am luat permisul valabil până în 2028 și am ieșit în burnița rece de afară. Peste drum de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, o firmă mare anunță: Analize medicale permis auto. Înainte acolo erau toți samsarii de tipizatele bătute la mașină sau xerox, care acum se completează online. Trebuia menținut cumva vadul, așa că acum se fac analize și consultații medicale. Instant. În caz că vii să-ți înnoiești permisul, nu știi dinainte ce-ți trebuie, dai o fugă peste drum și-ți pun unii vizele că ești apt să conduci. Că și așa nu se uită nimeni la ele.
În concluzie, dacă aveți de schimbat un permis de conducere puteți să vă faceți programare online. Merge repede și ofițereasa de la ghișeu e drăguță și te rezolvă chiar dacă ai apăsat greșit luna și te-ai programat la anul și la mulți ani. Probabil până în 2028, care o mai prinde anul ăla, o să poți face și controlul medical tot online 🙂
Ar trebui să ceri audiență să reclami că ți-au greșit permisul! 😛
De cand am auzit ca au reintrodus chestia asta cu analizele m-am gandit ca va reaparea „solutia romaneasca”, aia veche. Deci, lucrurile functioneaza asa: gasesti omul, dai o copie de pe buletin si 150 lei, iti aduce fisa medicala plina de stampile cu sentinta „apt”, te programezi la politie, bla, bla, bla… Numai ca acolo te duci cu ochelarii pe nas, iar la rubrica oftalmologie nu e trecut nimic. Doamna te intreaba daca ii porti permanent, se arata uimita ca oftalmologul nu a specificat defectul pentru care porti ochelari, ofteaza intelegator si zice „daca scrie ca esti apt, esti!”… si pleci acasa cu noul permis de conducere dotat cu pricinosul cod 0101.
Solutia logica ar fi fost sa fii declarat inapt in momentul in care un medic descopera boala care genereaza incapacitatea si anunta autoritatile, Simplu. Pe sistemul certificatului de deces, imediat se opreste plata pensiei, nu trebuie sa-i anunti.
Birocratia in Romania este si un efect nu numai o cauza. Trebuie sa dovedesti „ca ceva”… pentru ca cineva a crezut ca tot ceea nu este interzis, este permis. Vezi tipul care a luat in spatiul locativ 3000 de cetateni. Practic, a achizitionat propria sectie de votare. Probabil, in acelasi sens, cineva la 90 de ani, care nu-si putea stavili basinile, a crezut ca se poate sui la volan. Zic si eu, deh! 😀
Mă scuzați, dar plata pensiei se plătește doar dacă cineva/ceva anunță decesul. Fie succesorii decedatului, fie primăria, evidența populației, ceva.
Sistemele informatice al instițiilor statului român nu sunt interconectate să știe stânga ce face dreapta.
Lucrez astfel încât uneori am de a face și cu problemele astea și pot să dau semnătură. Poate nu peste tot, că n-am stat să fac statistici.
va scuz 🙂
„plata” pensiei „neplatita” nu se mai „plateste” din luna urmatoare a decesului. Poate ptr ca soliciti ajutorul de inmormantare, nu stiu. Stiu doar ca mi-am ingropat multi membri ai familiei pensionari si niciodata nu m-am dus eu sa anunt. au facut ei cumva legatura dintre decesul pensionarului si cel al pensiei… 😉
cred ca doreati sa spuneti ca ultima pensie poate fi ridicata de catre succesori la cerere. este altceva, eu spuneam mai sus ca asa cum decesul opreste pensia, tot asa o boala descoperita care te face incapabil de soferie trebuie sa duca la anularea permisului. nu sa alergam noi… un fel de prezumtie de nevinovatie, de sanatate mai exact. 🙂
La mine este mentiunea 01.01
Desi vizita oftalmologica s-a lasat cu tam-tam si la mine.
N-am fost in stare in viata mea sa citesc ultimele 3 randuri de jos de pe panou. Asa ca ma duc la „cabinetul” de peste drum de politie sa-mi fac „analizele”.
Ei daca la neuro n-or descoperit nimc (uf, am scapat!) la ofta incepe discutia. Numai ca eu m-am dus cu analizele de la oftalmologie (ultimii 2 ani) in mapa + un set complet de analize (vreo 5) facute la clinica de specialitate – decontate de asigurarea medicala primita la firma.
O amutit saraca femeie… Se uita la foi, se uita la mine vreo 30 de secunde si intr-un tarziu incepe sa zambeasca si ma intreaba ca ce-i cu atatea analize?
Si-i explic: copilul mare tot vrea „fotbal cu tata” (avea 7 ani), am spart 3 perechi intr-un an, am vrut sa-mi fac lentile de contact (pentru miscare in aer liber) dar alea nu se dau decat cu analize complete, ca la 6 luni oricum ma duc la control etc)
E, si-o vazut ca ultimul control era de 2 luni si-mi pune parafa!
No si n-am mai stat sa-i explic ca si la oftalmolog cand ma duc la control se uita luuuuung doctoritele la mine cand primul lucru care-l spun dupa „buna ziua” e „am si permis de conducere”.
Dollo, te-ai născut cu anisometropie? Cât de mare e și când ți-ai dat seama?
Acum aflu și eu termenul ăsta, anisometropie, mie oftalmologii mi-au spus că se cheamă ambliopie. Nu știu „cât de mare”, la cel cu care nu văd bine e o lentilă de -3 cilindrică cu diverse combinații care îmi depășesc înțelegerea. Prima dată am fost diagnosticată la un control de rutină în școală, cred că în clasa a 7-a. Mi-au dat atunci ochelari și nu m-am acomodat cu ei din cauza diferenței dintre lentile – mi s-a spus. Acum văd că m-am obișnuit cu ăștia pe care mi i-a dat ultima doctoriță, cu -1 în loc de -3, la cel leneș, și 0 la celălalt, harnic 🙂 cică s-o luăm progresiv poate se obișnuiește ochiul.
ATENȚIE, COMENTARIU LUNG ȘI OBOSITOR. Dacă n-ai răbdare, partea importantă e în ultimul paragraf, mergi direct acolo:)
Anisometropia e când există o diferență majoră între dioptriile celor doi ochi. Nu e o condiție foarte rară, însă dacă nu e tratată, poate conduce la ambliopia ochiului respectiv—adică informația provenită de la el este ignorată de creier pentru a preveni fenomene gen vedere dublă, etc., și, în timp, ochiul nu se mai dezvoltă cum trebuie, inclusiv fizic, pentru că nu e folosit. Din fericire, în vasta majoritate a cazurilor, anisometropia e descoperită la timp, fiindcă și celălalt ochi are un mic defect, și ambliopia e reversibilă la copii, în general prin exerciții și acoperirea temporară a ochiului dominant. În foarte rare cazuri, însă, un copil se poate naște cu un ochi perfect sănătos și celălalt cu un defect mărișor și, în cazul în care nu se fac controale preventive la vârste mici, (așa cum nu se făceau pe vremea comunismului și chiar și după), poate crește fără ca el sau părinții să-și dea seama de problemă și să inițieze un tratament de dezambliopizare.
Bănuiesc că ăsta a fost și cazul tău, în care s-a descoperit la 13-14 ani, și faptul că pentru tine nu era nici o problemă să vezi cu ochiul dominant (și diferența de dioptrii deranjantă) te-a făcut să nu porți ochelari și nici să nu faci “exercițiile” pe care probabil ți le-a recomandat oftalmologul cu juma’ de gură. Zic “cu juma’ de gură” fiindcă dogma în oftalmologie era (și este) că terapia se poate face numai la vârste mici, fiindcă numai atunci creierul este “maleabil”, deci pe la 14 ani, la revedere, ambliopia este ireversibilă și acuitatea ochiului respectiv nu va mai putea să ajungă la nivelul celui dominant, iar ochelarii nu folosesc la nimic. O chestie și mai interesantă e că tu, cel mai probabil, nu ai stereoscopie—capacitatea ochilor și creierului de a aprecia distanțele prin paralax (diferența imaginii văzute din două unghiuri/poziții diferite)—însă, fiindcă te-ai născut așa, asta nu te afectează aproape deloc, deoarece creierul compensează, și probabil singurul moment în care remarci o diferență e la filmele 3d, la care simți că arunci banii degeaba, fiindcă efectul pentru tine e aproape nul.
Vestea bună e în ultimii 20-25 de ani, cercetarea a avansat foarte mult, și neuroștiințele ne spun că de fapt creierul nostru are o neuroplasticitate mult mai mare decât se credea și inclusiv la vârste înaintate se poate re-antrena. Există inclusiv o carte celebră “Fixing My Gaze”, unde un neurocercetător, Susan Barry, își povestește experiența personală în care a văzut pentru prima dată lumea în trei dimensiuni la peste 50 de ani.
Nu sunt 100% sigur, fiindcă nu-ți știu exact situația, dar există posibilitatea că dacă faci operație la ochiul respectiv pentru a-ți reduce dioptria și urmezi o terapie de dezambliopizare modernă (foarte diferită față de aia a copiilor cu acoperit ochiul), vei putea chiar și acum să recapeți o acuitate aproape de 100% și eventual vedere stereoscopică/tridimensională.
Succes:)
Interesant că zici de operație, mi-a amintit-o și penultimul oftalmolog la care am fost acum vreo doi ani, dar mi-a spus că ea nu ar avea rezultate spectaculoase, adică nici el nu părea așa convins de soluție, deși a propus-o în idea că la un moment dat, ochiul stâng va obosi și el și ar fi bine să aibă un ajutor. Prin urmare nici eu nu i-am acordat prea multe șanse. Doctorița asta bătrână care m-a consultat pentru permis și mi-a dat ochelarii a zis că operația e o prostie. Momentan văd că mă adaptez destul de bine cu ochelarii prescriși, dar nu știu unde mă va duce chestia asta, că dacă și doctorii între ei nu cad la înțelegere asupra aceleiași soluții, eu ce să mai zic?
Este un long shot care costă semnificativ mai mult decât o pereche de ochelari, de aia nu părea convins de soluție. Adică, în general medicii caută și ei cel mai bun raport beneficiu/preț/riscuri, bazându-se pe ghidurile de tratament internaționale. Faza e că ghidurile alea de tratament sunt „ortodoxia”, adică se schimbă greu și nu doar pentru câteva studii experimentale recente care sugerează altceva. Sincer, eu aș fi băgat banii ăia cu care ți-ai scos dinți sănătoși mai degrabă în repararea ochiului defect…
PS: Shapte rulz.
Da, și miss Sue Barry rulz 🙂 https://youtu.be/XCCtphdXhq8
Nu știam de posibilitatea reparării ochiului pe vremea când am început cu dinții. Apoi, din ce spune doamna Barry aici, eu nu am această problemă, totuși, cu văzutul în 3D. Ba chiar am avut și experiențe 3D într-un parc de distracții american, care au fost foarte mișto. Deci nu știu ce să zic, dacă avem sau nu aceeași problemă. Oricum e interesant cazul, fără îndoială.
Evit să critic medicii oftalmologi din România, pentru simplul motiv că în 99,9% din cazuri, informațiile și practica lor sunt corecte. România e o piață atât de mică și de săracă, iar ”deranjul” unei vederi non-binoculare atât de insignifiant în contextul ăsta încât, chiar dacă suntem tentați să dăm cu pietre și să-i învinuim pentru că nu prezintă toate opțiunile și nu explică întreaga complexitate a cazului, realitatea e că medicina e în primul rând pragmatică.
În același fel în care farmacista se uită lung la o rețetă și-ți spune că n-are medicamentul și tu trebuie să faci un întreg interviu cu ea ca să-i smulgi informația că are un alt medicament, sub alt brand, dar cu aceeași substanță activă ”dar să știți că nu e compensat și costa cam mult, 90 de lei” și ție-ți vine să strigi la ea ”v-am întrebat eu cât costă??” dar de fapt îți dai seama ca vasta majoritate a celor care calcă pragul farmaciei chiar întreabă și pentru ei chiar contează. Cam așa și aici – de ce să-ți bați capul. Ochiul dominant funcționează, ce sens are să dai 2000 de euro ca să-i elimini dioptriile celuilalt dar să rămâi tot cu acuitate scăzută și ambliopie? Aaa, că spun unii prin occident că s-ar putea trata și asta, eh, cine are alte mii de euro de dat pentru ”s-ar putea”?
Doamna Barry avea o cu totul altă problemă, ținând de o anumită conformație fizică a mecanismului de orientare a ochilor ei care a trebuit corectată chirurgical, însă partea optică a ansamblului era perfectă, de aceea creierul ei învățase să folosească cele două imagini alternativ. La tine, ochiul beteag are optica proastă, iar creierul tău vede cam așa ceva, de la cei doi ochi:
http://2.bp.blogspot.com/-JfDODXhfZS8/Ul7A7Wj-AII/AAAAAAAABLw/pSEhpshZ0mQ/s1600/astigmatism.jpg
Observă că imaginea proastă e doar pe verticală, pe orizontală e utilizabilă (de pildă, poți distinge coarnele girafei sau dungile verticale ale zebrei, dar nu poți face diferența între dungile verticale de pe coamă și cele de pe față). Cam așa ceva (nu atât de grav, totuși) văd și pisicile ziua când au pupilele închise, din cauza pupilelor nerotunde. Datorită acestui efect e posibil să percepi un oarecare nivel de stereoscopie.
The take home idea din povestea lui Barry este că cortexul vizual se antrenează la orice vârstă. Dă-i imagini mai bune cu care să lucreze, și va face treabă și mai grozavă decât face acum.
Corect, mulțumesc pentru precizare, Mihai, am scris atât de mult încât am uitat să menționez că Sue Barry nu avea ambliopie, ci doar lipsa vederii binoculare (deși există și ambliopie strabică, nu doar anisometropică). Într-adevăr, povestisem de ea mai mult ca o dovadă a neuroplasticității prelungite.
Dacă ma duc fără programare oare ma primesc ?:))