O țeapă cinstită de la Ernest Fly din Italia

Compania italiană Ernest Fly a încercat astă vară piața românească de fraieri, vânzând bilete pentru zboruri între București/Iași-Verona/Genova, pe care apoi le-a anulat. Printre cei cu banii dați și buza umflată mă număr și eu. Așa am descoperit că e aproape imposibil să-ți vezi banii înapoi dacă firma nu vrea să ți-i dea. Chiar și în Uniunea Europeană.

Primul avion Ernest Fly sosit în România

 

UPDATE 10 decembrie 2018

Pe 29 noiembrie 2018 m-a contactat pe Facebook Davide Strinna, responsabilul Ernest Fly România și Ucraina, spunând că a citit postarea de pe blog și că „nu e totul corect”. Mai exact domnul Strinna spunea că a avut de rambursat banii pe biletele a câtorva mii de pasageri și că în ziua în care m-a contactat pe mine mai rămăseseră de rambursat banii pentru numai 66 de persoane. Din punctul lui de vedere operațiunea decurgea normal, nici vorbă de „țeapă”, chiar dacă depășiseră demult chiar și termenul de 6 săptămâni pe care compania și l-a setat singură. De altfel cuvântul țeapă l-a deranjat cel mai mult, așa că am avut un scurt dialog româno-italian amuzant și explicativ al acestui cuvânt teribil.

El – Rambursările la mii de pasageri nu se fac într-o zi. Din punctul meu de vedere țeapa este când o companie primește bani și dă faliment, dar mă rog…

Eu – Mă bucur că nu ați dat faliment 🙂 Încă 🙂

Eu i-am explicat că regulile europene zic că trebuia să dea banii înapoi în 7 zile, el a zis că regulile astea europene nu țin cont de câte probleme are o companie atunci când anulează atâta zboruri, dar că în tot cazul ei nu sunt țepari. I-am zis că OK, înțeleg că nu le-o fi fost ușor să dea toți banii ăia înapoi, dar trebuia măcar să nu dea senzația că au fugit cu banii, ci să comunice cinstit cu clienții, să răspundă la emailuri sau telefoane și să anunțe lumea că cele 6 săptămâni vor fi poate 9 sau 12.

El a admis că ar fi putut să comunice mai bine, dar pe lângă faptul că numai o singură persoană procesa toate rambursările, aveau tot o singură persoană care știa să vorbească și românește cu clientela. Call center-ul nu era în Italia, ci în Albania. În fine, se pare că numai belele au fost pe capul lui Ernest Fly anul ăsta, dar de la anul plănuiesc să revină în forță pe piața românească și va fi mai bine. Mi-a promis că verifică situația în cazul meu, că voi primi banii și că „ar fi frumos să fac ceva cu articolul ăsta”.

L-am asigurat că atunci când voi primi banii înapoi voi scrie un update, dar l-am avertizat că asta poate dura până la 6 săptămâni 😉 A gustat gluma și ne-am despărțit prieteni. A doua zi mi-a comunicat că gata, toate cele 66 de persoane restante au fost plătite și că banii vor fi în cont în câteva zile. Ceea ce s-a întâmplat, așa că iată, vă pot spune acum că Ernest Fly nu sunt țepari, au avut doar o problemă de personal/organizare/comunicare. Vom vedea când vor reveni pe aeroporturile noastre dacă s-a rezolvat.

 

Cum a fost….

Prin august l-am sunat pe domnul I ca să-i urez la mulți ani. Era ca de obicei, un pic trist, dar mi-a spus că și-ar dori să ajungă la o prietenă pe care și-o făcuse de ceva vreme în Italia. Mai vorbisem noi înainte despre asta, când mă întrebase dacă eu cred că el ar fi capabil să ia un avion cu escală până acolo, adică dacă s-ar descurca pe aeroporturile lumii, dat fiind că nu zburase niciodată și abia se descurcă prin gări. I-am zis că nu cred, că un aeroport internațional poate fi copleșitor pentru unii, dar de data asta mi-a spus că prietena asta a lui i-a recomandat un zbor direct până la Verona, ceea ce ar fi fost ieftin și potrivit pentru capacitățile lui de a se descurca.

Nu auzisem de Ernest Fly până atunci, m-am documentat și eu, am văzut că tocmai lansaseră niște curse din România, pe rutele București/Iași – Verona/Genova, iar prețul unui bilet nu era chiar un capăt de lume. În medie 100 de euro dus întors. M-am simțit generoasă și i-am zis domnului I. că îi fac eu acest cadou de ziua lui, un bilet de avion dus întors până la Verona. Și am purces la rezervat.

Procedura în sine de rezervare și cumpărare a biletului a fost cu peripeții. Căutam bilete pe site-ul Ernest Fly și în același timp vorbeam la telefon cu domnul I. ca să îi spun orarul curselor și el să-și aleagă una care-l avantajează. Dar el depindea de capriciile doamnei respective, care avea în Italia un program de lucru complicat, iar el nu voia să îi creeze ei obligații, voia să demonstreze că se poate descurca singur. În același timp eu nu voiam să-l trimit să se piardă prin lume, așa că încercam să găsesc o variantă de zbor la o oră rezonabilă, care să-i permită să se descurce acolo cu transportul în comun, până la reședința doamnei, să nu fie nevoit să ia vreun taxi. Era mai ieftin și mai sigur cu transportul în comun.

Așa că formasem un trio ciudat de oameni care vorbeau de la distanță pentru alegerea virtuală a unui bilet de zbor. Când în sfârșit am stabilit ziua și am dat să cumpăr biletele, m-am lovit de faptul că site-ul companiei nu permitea cumpărarea cu card de debit, ci doar de credit. Așa că am introdus în relația asta complicată și o a patra persoană, un prieten care avea card de credit și care a cumpărat biletul în locul meu.

Credeam că situația s-a rezolvat cu bine, m-am întâlnit cu domnul I., i-am dat biletul printat, mi-a cerut o mulțime de sfaturi despre cum să-și facă bagajele, cum ajunge la aeroport, în ce parte o ia spre check-in, apoi în ce parte spre control bagaje, pașapoarte, cum trebuie să se îmbrace, cum procedează când ajunge la Verona, ce face dacă nu știe limba etc. Omul aborda chestiunea ca un nevăzător silit să-și numere pașii într-o lume necunoscută și să învețe pe de rost rutele. Era teribil de emoționat și fericit. Recunosc, și pe mine mă încerca o emoție plăcută.

A venit luna septembrie și, cu două săptămâni înainte de zbor, Ernest Fly ne anunță că anulează zborul. Prietenul care cumpărase biletul fusese anunțat pe email că poate să aleagă o altă cursă spre Verona, în altă zi. Pentru domnul I. alegerea era dificilă, pentru că abia reușisem de prima dată să cădem de acord asupra unei date potrivite. Zborul alternativ ar fi însemnat pe de-o parte să stea mai mult decât o noapte pe capul doamnei – atât intenționa el să stea inițial – și mai ales să ajungă pe aeroport la miezul nopții, ceea ce ar fi presupus musai un taxi, deci costuri mai mari de transport către casa doamnei.

Reclama Ernest Fly pe autobuzele spre aeroport

Mai exact el trebuia să ia un tren de la aeroport până la Verona și de acolo altul în satul unde locuia prietena lui, cursă de câteva zeci de km care cu taxiul ar fi costat cu siguranță cel puțin cât un bilet dus de avion. Or, la miezul nopții când ar fi ajuns el pe aeroport, clar nu mai era niciun tren. Eu i-am propus să renunțăm și să cerem banii înapoi pe biletul de avion. Domnul I. era dezamăgit. Voia cu tot dinadinsul să meargă, indiferent de riscuri sau de consecințe, îmi cerea să-i dau cu împrumut 100 de euro ca să aibă de taxi și mi-i dă el din pensie. I-am spus că nu banii erau problema ci faptul că mă tem pentru siguranța lui, că mă simt responsabilă pentru că-l trimit singur în miez de noapte pe un aeroport pe care nici eu nu am mai fost vreodată, și-l las practic la mila sorții. Mi-a spus că „o viață are” și asta a sunat un pic ciudat, că nu puteai fi sigur ce înseamnă asta: că e dispus să riște sau că viața pe care o are i se pare că nu merită să fie trăită așa. L-am întrebat dacă e chiar atât de îndrăgostit de doamna respectivă și a admis că îi cam place mult de ea.

M-am gândit dacă cunosc pe cineva la Verona sau împrejurimi, care ar fi putut să-mi facă acest serviciu, să se ducă în miez de noapte până la aeroport și să-l ia de acolo pe un om de 50+ cu probleme psihice și să-l ducă în siguranță la femeia de care e îndrăgostit. Am apelat la un prieten care petrecuse mult timp prin zonă, mi-a zis că nici el nu știe la cine ar putea apela pentru un astfel de serviciu, în sfârșit am sucit chestiunea pe toate părțile și în final am convenit cu domnul I. să renunțăm la bilet de data asta și poate se va ivi altă ocazie vreodată ca să ajungă și el la Verona. A fost rezonabil în cele din urmă, dar mi s-a părut că i-am frânt inima.

Prietenul care achiziționase biletul a contactat Ernest Fly ca să ceară banii înapoi, a fost pus să completeze un formular de returnare a banilor și apoi a fost anunțat că „poate dura” până la 6 săptămâni să-și vadă banii din nou în cont. Asta deși Regulamentul european din 2004 zice, la articolul 8, că trebuie să primești banii înapoi pe bilet în maximum 7 zile.

Din păcate regulamentul ăla nu zice și ce pățește compania care nu respectă legea și nu-ți dă banii înapoi deloc, nu în 7 zile. Două luni jumate mai târziu, ne aflăm în situația următoare: Ernest Fly nu ne-a dat niciun ban înapoi, la telefon nu se aude, se întrerupe sau ești pus pe hold, nu răspunde la emailuri, și-a anulat toate cursele din România printr-un anunț „prietenos” pe Facebook, în care spune că „ne vedem la primăvară” și că toate biletele cumpărate vor fi rambursate.

Pe un forum am aflat că nu suntem singurii țepuiți, o doamnă povestește că avea bilet Otopeni-Verona pentru doi adulți, doi copii și cazare în Italia de vreo 600 de euro. Primul zbor le-a fost anulat, apoi li s-a propus să aleagă altul, l-au ales pe al doilea și s-a anulat și ăla exact în ziua zborului. De atunci Ernest Fly nu le răspunde nici la telefoane. (sursa) Măcar paguba noastră a fost doar de 100 de euro și o inimă frântă…

În fine, chestiunea e neplăcută pentru că într-un astfel de caz singura soluție e să apelezi la justiție. Am scris între timp și la Centrul European la Consumatorului – un fel de rețea a OPC-urilor europene – care ne-a spus că ei nu pot să facă investigații asupra companiei și nici să o oblige cumva să respecte legea și să dea banii înapoi, ci poate doar să medieze relația dintre noi și ei. Probabil să-i roage frumos să-și plătească datoriile.

Jacob Porsér, patronul Ernest Fly

Rămâne deci să vedem dacă putem să dăm în judecată cinstita companie Ernest Fly, în România sau  în Italia și să sperăm că la un moment dat în viața asta vom primi suta aia de euro pe biletele anulate și cheltuielile de judecată. Ernest Fly este o companie înființată în 2017 în Italia, cu o investiție a suedezului Jacob Porsér (foto), devenit miliardar în urma vânzării jocului Minecraft. Porsér deține peste 70% din compania cu sediul la Milano, care pare să se fi constituit pentru a le oferi imigranților albanezi, ucraineni și români din Italia un mijloc de transport nu low cost, ci fair cost. De aici și numele de Ernest (aluzie la earnest – serios, cinstit, zelos). Când s-au înființat, directorul suedez al companiei, David Girhammar, spunea că vor să ajungă la șase-șapte avioane până în 2018. Pesemne nu le-au ajuns banii din Minecraft și au vândut niște bilete în plus prin România, că în Ucraina nu le dădea mâna să se pună rău cu lumea. Ernest Fly încă operează pe piețele din Ucraina și Albania, deci speranțe de recuperat banii ar fi, câtă vreme nu închid prăvălia de tot.  (sursa)

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

9 comentarii la “O țeapă cinstită de la Ernest Fly din Italia” Subscribe

  1. Toreadoru 26/11/2018 at 09:42 #

    Nu am folosit dar aveam salvat linkul in caz de nevoie. Unii au spus ca functioneaza.
    https://www.airhelp.com/en-gb/

    • Dollo 27/11/2018 at 11:55 #

      Da, e o firmă de recuperări care lucrează pe comision de 25%. Pentru că instituțiile care trebuie să aplice legea nu funcționează.

      • mihai 03/12/2018 at 12:22 #

        E ieftin. Ca să dai în judecată statul român pentru nerestituirea în termenul legal a proprietăților confiscate de comuniști (L165/2013), avocații cer 33% onorariu de succes. Iar legea spune că dacă nu dai statul în judecată în 6 luni de la termenul respectiv pierzi dreptul de a te adresa justiției.

        Asta apropo de instituții care trebuie să aplice legea.

  2. dora 26/11/2018 at 10:16 #

    și eu am luat un bilet prin iulie pentru sf lui noiembrie, însă după ce m-au anunțat și am completat cererea aia de returnare, am primit toți banii înapoi după vreo lună și jumătate-două…deci nu toată lumea a fost țepuită…dar a fost o mare dezamăgire că au anulat zborul acela…

    • Dollo 27/11/2018 at 11:54 #

      La mine au trecut două luni jumate degeaba

  3. CID 26/11/2018 at 20:19 #

    Low cost vrei,low cost primesti.

  4. Ion Popescu 27/11/2018 at 11:23 #

    Nu renuntati la Centrul European la Consumatorului. E adevarat ca nu au prea multe posibilitati de a forta o companie, dar sant insistenti. Reprezentanta din Germania a acestei retele de centre, mi-a obtinut 800E despagubiri de la Lufthansa. E adevarat ca a durat 6 luni, dar in timpul asta eu nu a trebuit sa fac nimic. Si fac totul pro bono. Raspunsul pe care ti l-au dat, mie imi suna mai degraba ca se pot ocupa dar nu iti pot oferi garantii de succes. Evident, la mijloacele pe care le au. Dar e o organizatie serioasa. Si inca un detaliu. Initial cerusem despagubirea deirect la Lufthansa, si evident ca nu m-au bagat in seama. Cu aceleasi dovezi, Centrul European la Consumatorului, i-a convins in sase luni. Apoi am anuntat si alte persoane care ar fi putut sa ceara despagubirea asta, si le-am trimis si lor documentele. Le-am sfatuit sa ceara despagubirea initial de la Lufthansa ca o procedura preliminara, dar sa nu se astepte la raspuns. Si abia apoi sa apeleze tot la Centrul European la Consumatorului. S-au conformat, si surpriza, Lufthansa le-a raspuns rapid, cerandu-si scuze pentru evenimentul reclamat, si solicitand un cont bancar ca sa trimita banii fara alte complicatii. Presupun ca demersul Centrul European la Consumatorului a constituit un precedent care ar fi putut fi utilizat rapid in instanta. Deci sfatul meu e sa trimiti dovezile la acest centru, si sa ai rabdare. Ei isi fac treaba.

    • Dollo 27/11/2018 at 11:53 #

      Nu renunț, am făcut sesizarea, să vedem ce iese. Între timp am mai sunat și la call center-ul Ernest la care de data asta a răspuns o duduie inocentă mi-a zis că va face și ea o sesizare „ca să primim banii mai repede” 😀

  5. Maax 01/12/2018 at 15:20 #

    Mai este o varianta putin cunoscuta. Tranzactiile cu cardul de credit sunt garantate de catre emitatorii lor (Mastercard, Visa, Amex) impotriva fraudelor. Eu mereu platesc cu cardul de credit pentru cumparaturi online deoarece in caz ca produsul/serviciul nu este livrat si frurnizorul nu vrea sa te despagubeasca poti face plangere la emitatorul de card si se ocupa ei. Repet la emitator, nu la banca. Eu am patit-o cu un telefon luat din HK, aia au taraganat-o cu scuze si alte artificii 3 luni. I-am raportat la Mastercard si in 2 saptamani, firma din HK mi-ai transferat banii. Merita sa incerci mai ales ca Ernest Fly inca opereaza deci au nevoie de serviciile oferite de cardul de credit.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.