Despre gulag la 10 ani

Ce știu despre gulag niște copii de 10 ani și ce șanse mai are istoria la generația îndestulată și cu deficit de atenție de azi.

Aseară, la o petrecere de familie, o ceată de băieți de +-10 ani se tot fugăreau și ascundeau în balconul rece al apartamentului, pe care-l numeau „gulag”. La un moment dat au revenit în casă și îl pedepseau pe unul dintre ei, pe care-l întrebau ce alege, dintr-o multitudine de oferte. Pe scurt: să fie bătut de bună voie sau omorât direct. Ăla a ascultat opțiunile, a avut un scurt moment de gândire și apoi a sărit direct să-l bată el pe unul dintre „torționari”, în timp ce ceilalți fugeau speriați. Totul era în glumă, firește.

– Dar de unde știți voi, mă, de gulag? l-am întrebat pe puștiul „supraviețuitor”.

– Nu știu, eu habar n-am, ei au zis bulan, eu nu știu ce înseamnă!, a recunoscut puștiul.

Am râs noi, adulții, de confuzie, apoi i-am luat la chestionat pe toți, cum e cu „bulanul”? Am aflat până la urmă că doar unul dintre ei adusese termenul în joc, iar ceilalți l-au preluat din conformism, fie ca să nu creadă ceilalți că nu știu ce e aia, fie cu indiferență. Puștiul care susținea că știe ce înseamnă gulag a motivat că e pasionat de al doilea război mondial și că a aflat de termen când s-a dus în vizită la un muzeu din Maramureș (probabil Memorialul de la Sighet) unde erau pe pereți „o grămadă de români omorâți în gulag”.

– Și gulagul ăsta era în al doilea război mondial? l-am întrebat.

– Da, era un loc unde îi chinuia Stalin pe oameni. Și era frig.

– Ba nu, băi, Hitler, au sărit ceilalți, în mintea cărora probabil numele lui Hitler se lega mai bine de război decât al lui Stalin.

– Ăăă, da, Hitler, s-a sucit nesigur băiatul care fusese la Sighet.

– E bine cum ai zis tu, Stalin, nu Hitler, adică gulagul a fost inițial în Rusia, am încercat să le corectez și celorlalți impresia.

Nu i-am mai întrebat și de Ceaușescu, că deja venise comanda de pizza și atenția lor nu era deloc distributivă.

Petrecusem ieri mai multe ore ca să găsim și să cumpărăm cea mai optimă variantă de cadou „de la Moș” pentru unul dintre băieți, sărbătoritul. Ulterior cadoul s-a dovedit complet neinteresant, deși dorit de el, pentru că mult mai captivantă era pe moment alergarea asta în gulag. Apoi au trecut la tot felul de alte distracții până când s-au plictisit de socializare offline, și-au sunat părinții ca să-i ia acasă, iar odată ajunși fiecare acasă au intrat online și s-au apucat să se joace în rețea. Mama unuia dintre ei ne-a povestit că e un joc online pe care-l joacă toți și în care, ce să vezi, sunt prieteni cu niște puști din Rusia, pe care alți copii din vest îi evită, iar ăștia din Rusia se roagă de ai noștri ca să se joace și cu ei.

Mă gândeam de mai multă vreme, tot văzând oameni cu copii prea mici prin vacanțe, dacă are vreun rost să strici orzul pe gâște ducând copilul prea devreme să vadă niște locuri pe care nu le va înțelege și aprecia decât mai târziu în viață (sau deloc). Aseară am primit parțial un răspuns la această dilemă. În mod clar jocul ar fi varianta cea mai potrivită pentru ca ei să afle istoria, și cu siguranță că dacă Stalin, Hitler, Ceaușescu și alții ar fi niște personaje bine conturate din niște jocuri online am avea mai multe șanse să nu repetăm istoria aia, ci să ne bucurăm că am avut bulan că n-am trăit-o la prima mână.

P.S. Cu ocazia asta m-am apucat să citesc și eu ce scrie pe wiki la „gulag” și am aflat chestii pe care nici eu nu le știam, așa că prinde bine câte o lecție din asta predată în joacă 😉

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Despre gulag la 10 ani” Subscribe

  1. Motanul 28/12/2018 at 19:36 #

    Ca fapt divers, autorul scrisorii din poza are 10 ani? Merge la o scola buna? Daca asta e nivelul scolii din Romania, e cam de rau. Nu ca ma laud, dar al meu la 7 ani, si e cel mai “batran” din clasa, scrie cu litere mici, cursiv, si nu e cel mai grozav din clasa (e pe la mijloc). Apropo, e la o scoala privata, e drept, in Olanda, dar totusi cred ca diferenta e cam prea mare intre nivelul scolii din Olanda si cel din Romania.

    • Dollo 28/12/2018 at 20:03 #

      Nu, fotografia e veche, de când puștiul de 10 ani, sărbătorit, avea 6 ani și credea în Moș Crăciun. Mi-a amintit-o Fb zilele astea și am folosit-o în postare fără să-i pun și o explicație, greșeala mea 🙂

      • Motanul 28/12/2018 at 21:35 #

        OK, asa mai merge.

  2. Bazbu 24/02/2019 at 12:50 #

    Nu stiu daca viatza in Ro, pe vremea lui Ceaushu s-ar putea numi in Gulag, ca n-am citit definitia Gulag-ului in wiki…da ce stiu e ca m-am simtit ca in Gulag cativa ani buni. Cu privire la idea de a-ti duce copii la turism cultural la o varsta frageda, mi se pare o tampenie, sau o scuza ca sa poti vedea tu ca si parinte, una-alta, sau sa te justifici tie si altora…ce parinte bun am fost…i-am dus sa vada manastirile din Moldova…
    Nu cred ca are nimic cu nivelul educatiei actual in Romania, ci cu cel al parintilor 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!