El a adus o caserolă gemând de sarmale, încă una-soră cu o oală mai mică, plină cu ciorbă de perișoare, o caserolă cât o jumătate de tavă umplută cu fripturi și cârnați, o bucată voinică de tobă, un borcan cu murături, o ultimă caserolă cu tort, mustind de siropuri dulci și creme onctuoase de două feluri plus un cozonac de casă înfășat în staniol.
Ea a adus o cratiță cu sarmale, încă una cu fripturi de tot felul și cârnați, câteva tăvițe cu cârnații cruzi, gata de pus în congelator la păstrare, o tobă lungă și cotită ca un bumerang, un butoiaș cu varză, un borcan cu castraveciori și două cu gogoșari, doi cozonaci și o cutie cu înghețată de casă.
C-așa e în familia tradițională, se adună mâncare de la ambele familii extinse și mai degrabă poți să-i spui mamei românce că ești gay decât să-i refuzi mâncarea făcută de sărbători.
Și astea au fost doar de Crăciun. Revelionul a venit și el cu nelipsitele salate boeuf ornate festiv, caserole cu piftie clară ca gheața și câteva aperitive surpriză, mai „ușoare”, născute din plictiseala gospodinelor sătule de atâtea cărneturi de după Crăciun. Niscai „fiole” cu țuică și vișinată „de casă”, plus vinul de buturugă de la un unchi nu suficient de îndepărtat.
Frigiderul fragilului lor menaj a fost îndesat cu mâncăruri, iar ce n-a încăput a ajuns în congelator, pentru mai târziu, sau la bătrânul care stătea și îngheța într-o zi în față la Mega Image. Cu chiu, cu vai s-a consumat mare parte din ele, dar existența acelor caserole în diverse stadii de golire, pe care le picau ochii ori de câte ori deschideau frigiderul, începuse să pună o presiune nefirească pe relația lor, de altfel foarte light.
– Mănâncă, dragă, ciorbă de la mă-ta, că mai ai o grămadă și se strică.
– Nu mai pot, dar tu de ce nu mănânci?
– Știi că eu nu sunt cu ciorbele, ție ți-a făcut-o.
– Dar eu cum mănânc piftie de la mă-ta…
– Păi și pe aia tot ție ți-a făcut-o, că știe că eu nu mănânc.
Tensiunea nu era mai mică nici în casele altora. Când erau invitați pe la prieteni, alegeau să mănânce înainte acasă, deși și acolo, ca peste tot în perioada sărbătorilor, masa nu se strânge practic niciodată.
– Dar știi că ne-au invitat la masă, nu?!… încerca ea, timid.
– Lasă, că avem și noi un frigider de golit, nu ne putem permite să-i ajutăm pe alții să scape de mâncărurile de la ai lor!, zise el înțelepțit de povara din frigider.
Au mai trecut zilele, și-au mai golit caserolele, a început să se mai zărească, ici-colo, peretele alb din fundul frigiderului, pe care nu-l mai văzuseră dinainte de Crăciun. Ce nu s-a putut și nu s-a putut consuma la timp a ajuns inevitabil la ghenă, acolo unde erau siguri că vor arde și sufletele lor pe lumea ailaltă, când mamele vor afla că parte din strădania lor de sfintele sărbători a fost irosită.
Ultimele redute ale dezmățului au rămas cozonacii, care nu puteau fi băgați la congelator și, după cum se știe din istorie, nu sunt apreciați nici de poporul care vrea doar pâine. Și circ. Existența lor în casă a sistat, până la o dată neprecizată, șansa lui de a mai cere și primi o clătită, o gogoașă sau o plăcintă cu fructe, luată gata congelată de la Mega și băgată direct în cuptor.
– Nu se mai gătește nimic dulce în casa asta până când nu se mănâncă tot cozonacul de la mame!, a decretat ea, panicată la gândul că va trăi și ziua aia în care va trebui să scape cumva de resturile neconsumate de cozonac.
– Dar mai mănâncă și tu… a încercat el.
– Nu pot, dragă, te înțeleg și pe tine, dar mai am și eu o grămadă de la mama. Toți avem necazuri, fiecare cu cozonacul lui!
Casoletă, nu caserolă, popor român analfabet!
la noi se zice și caserolă, domnu, ia uitați în dex
Madam, caserola este o cratiță. Casoleta este un recipient de plastic.
Atunci de ce nu-i zice cratiță? 🙂 Eu văd că în dex nici casoleta nu e fix o cutie din plastic, ci, printre altele, „Mic recipient în care se păstrează și se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive.” După cum caserola poate fi și „vas de bucătărie cu coadă și fund plat.” și „recipient din material plastic, pentru alimente”. Iar dacă ne uităm pe goagăl, pare că la noi s-a împământenit mai degrabă caserolă decât casoletă. Ce să zic, or fi valabile ambele. Eu de exemplu am și o caserolă din metal, cu capac din plastic etanș, și cu o coadă detașabilă, dar nu gătesc niciodată în ea, ci o folosesc doar pentru păstra, căra de colo-colo mâncarea, na.
Caserola NU este din plastic în DEX, cucoană, ci în MDN 2000! Dacă nu știi să citești un site, e grav. DEX 1998 și 2009 spun altceva. SEMANTICA și bunul simț spun altceva. Doar UNELE (adică alte) dicționare, românii care nu gândesc și IKEA spun altfel!
Caserolă e traducerea 100% exactă din franceză a cratiței. Și a unui fel de mâncare, de altfel. Este adevărat că în franceză cassolette NU înseamnă recipient din plastic, dar în 1990 bucureștenii știau să distingă între casoletă și caserolă; incultura ulterioară a pervertit și a amestecat sensurile. Nu poți desemna fie două cuvinte complet diferite același lucru (recipient de plastic, fie din PET, de unică folosință, fie din plastic mai gros, reutilizabil), fie cu un cuvânt (caserolă), două obiecte total distincte (unul de metal, ca să nu mai menționez vasul de laborator; și unul de plastic). Dacă MDN 2000 a ales să contrazică DEX-urile, a fost pentru a consemna imbecilitatea poporului ăstuia.
Ca să nu te simți singura care nu gândește: în germană doar Zitronade e cu lămâie; Limonade poate fi orice soft drink gazoasă, de pildă Cola. Nemții nu fac nici i legătură între Zitrone și limone (Citrus limon).
@Ludditus Poate e cum zici tu, habar n-am, dar se poate ca două cuvinte diferite să desemneze același lucru (sinonime) sau ca un singur cuvânt să desemneze două lucruri diferite (omonime).
La faza cu dicționarele nu te contrazic, că n-am așa ceva prin casă pentru a putea verifica, doar atrag atenția asupra logicii cu gâlme ca să nu te întrebi de ce îți iei minusuri.
Iar aia cu caserola care înseamnă cratiță în franceză e de-a dreptul ilară dacă te gândești câte cuvinte au adaptat românii din franceză sau englză fără a păstra sensul exact.
Caserola si la Cluj, Oradea si Satu Mare
Zeul dictionarelor, ce sa zic
Dollo a folosit cuvintele care a vrut, a iesit un text care ne binedispune
Ia rumeg-o pe asta, ai material pana primavara
Apoi limba romana e o limba vie, inca. Toata lumea stie ce e caserola asa ca gata discutia! Doar daca zicea Dollo, “mai avem de mancat decat cozonaci” intelegeam.
Mortal!
Iar aia cu ciorba e de antologie!
Am ris cum n-am mai facut-o de mult!
Da, foarte pitoreasca povestirea. Cine nu se recunoaste, macar partial, sa arunce primul piatra. Sau caserola 🙂
M-am amuzat copios ca de obicei.
Dar m-au indispus unele comentarii.Cum să zici că e vorba de incultură,dacă folosești un termen al cărui sens e cunoscut de vorbitori și e prezent și în dicționarele explicative?Despre proasta creștere…ce să zic?Se vede clar cine o are!À bon entendeur,salut!
Dollo, ia mai da`i in masa pe francofoni si muta macazul pe „tupperware”! 🙂
https://en.oxforddictionaries.com/definition/tupperware
Da, tot un fel de substantivizare a mărcii a ajuns și asta, ca și xerox sau pampers. Pierdem din vedere esența: că indiferent cum le zicem, ele tot prea pline sunt 😀
Ca sa nu mai zic ca francezii folosesc „tupperware” in vorbirea curenta.
Da’ cine e, dom’ne, comisarul lingvist? Da’ de ce se coboară, o asa somitate gramaticala mondială, sa citeasca un blog asa de incult? Sa fie de la prea plinul digestiv, specific nației noastre, sa fie problema reala de cuplu!? Orice ar fi, îi dorim, indispusului grămatic, sănătate, voie buna in nou an și caserole-casolete imbelsugate!
Dollo, multumesc pentru articol, am râs singur, ca prostu’ (îmi e si frică să recunosc, dacă mă ceartă nenea cel rău)!
Si tu ai ras singur? Noroc de Dollo ca ne mai binedispune!
Caserola si la Botoșani. Casoletă spunem la un recipient din inox în care punem material moale pentru sterilizare la autoclav. Dacă trebuie, mănânc sarmale și din casoletă, nu-i problemă, dar de ce atât de multă încrâncenare ?
intr-un an, am primit mai multi cozonaci de la firma, cunoscuti, parinti etc.: ce nu s-a mancat la cafea, s-a taiat felii si s-a folosit la un pseudo-tiramisu. insiropat si cu crema din belsug, s-a terminat cat ai zice ‘chec’ 😀