martie 2019 Archives

Archive | martie, 2019

Ceva bun de la mama 27/03/2019

Mâncare de Allium schoenoprasum cu măsline

În caz că sunteți în pană de idei gastronomice, luați una de la mama: mâncare de arpagic cu măsline.

Nu se mai sapă șanțuri în România democrată

și ENEL-ul a zis, în sfârșit: Să fie lumină! Și atunci se văzu că nu vrea nimeni să sape șanțurile ca să se tragă cablurile de alimentare. #laMoșie episodul despre lungul șanț către electrificare

Cum mi-a blocat ING contul pe mutește

Mi-a expirat buletinul și am uitat să ajung cu cel nou la bancă. Și banca s-a făcut că uită numărul meu de telefon și mi-a blocat contul pe nesimțite, pretextând că mi-a trimis nenumărate emailuri, pe care evident eu nu le-am primit.

De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.

Nina eroina

„Distanța dintre mine și mine”, un film documentar făcut de trei femei talentate, despre o a patra care le și întrece. Sau cum o descoperi pe Nina Cassian altfel decât cântându-i imnurile pionierești cu corul școlii.

Părul sălbatic și omul prea educat

Încă un film elegiac de Nuri Bilge Ceylan într-o Turcie complet diferită de aia colorată, turistică. Despre încercarea fiului de a-și depăși tatăl, despre câtă conștiință, atâta suferință.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Tzepe 24/11/2015

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Tzepe 04/08/2015

Depre ziduri

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Portrete 27/06/2012

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Românisme 15/05/2018

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Portrete 14/07/2015

De ce ea? (3)

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Carte & alte arte 01/02/2018

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Dollo zice Bine