De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.

Rulota Bailey Ranger 2001 luna 6 adusa personal din UK înmatriculata ca dotări are aragaz cu 4 ochiuri cuptor boiler pa calda frigider cu congelator mare si gaz si curent hota aragaz bae mare cu cabina de dus separata vceu cu golire exterioara bazin vceu incorporat cu umplere exterioara chiuvetă baie cu 2 spatii depozitare si o debara truma caldura pe gaz si pe curent baterie 12 v leduri la interior unik propietar in Uk nu sa locuit in ia nu are defecte fara infiltratii are sistem analogic tv o vind de oarece nu am timp sa o plimb

Undeva la marginea Găeștiului, într-un depozit de cherestea, printre stive de lemne și pisici aciuate pe sub ele, un Hobby din anii 90 se vinde cu 3400 de euro, negociabil, pe OLX. „Ruleta e bună, are și sobă, și apă caldă, e curată!”, ne-o descrie laudativ un uncheș negricios, cu pălărie și mustăți pe oală, care ne luase în primire mult prea familiar încă de la intrarea în depozit. Fie că ne-ar fi plăcut „ruleta”, fie că am fi avut nevoie de niscai lemne, omul părea că nu voia să ne lase să plecăm din curtea lui cu mâna goală. Rulota era de vânzare pentru că cei doi (aproape) puști care trăiau în ea, lucrători ai depozitului, erau pe cale să devină părinți și se gândeau să-și facă alături o căsuță din lemn, din grijă pentru ăla micu. Avea să fie un băiat, ne anunță triumfător un soi de prieten al familiei, care se afla și el prin preajmă.

În pozele de pe site apărea cu totul altfel, completată cu un cort, cu tricolor fluturând în vânt, plus alte poze din diverse poziții care promiteau. Am înțeles încă de când am văzut rulota de afară că era pierdere de vreme pentru noi, dar n-am avut inima să fac stânga împrejur și să plec. Poate s-ar fi interpretat și ca o aroganță și nu asta era cauza. Înăuntru mirosea a balsam de rufe uscate pe o aerotermă. Era înghesuială, dar se vedea că locatarii își făcuseră un cuib curățel în condițiile date. Față de alte rulote „impecabile”, „ca noi”, pe care le văzusem până atunci, asta era singura în care mirosea plăcut, deși era locuită. Dar în rest, rulota își arăta toți cei aproape 30 de ani de viață și nu erau în favoarea ei. Nicidecum a prețului de 3400 de euro, fie el și negociabil.

A rămas că ne mai gândim și ținem legătura. N-am ținut-o. Bătusem drumul de la București în ziua aia ca să vedem două rulote în Găești. Prima a fost „o englezoaică” ce se vindea pe Facebook, undeva în curtea unei vilișoare. 3250 de euro negociabil. Era din 1998 și în poze părea la fel de impecabilă cum o descrisese domnul, iar pentru o „englezoaică” prețul cerut te făcea să crezi că o fi ceva de capul ei, că de regulă astea nu fac mai mult de 2000 de euro cu indulgență. La fața locului era plină de igrasie și avea un iz pe care nu reușise să-l îndepărteze ușa deschisă de proprietar cu ceva timp înaintea venirii noastre. Asta e problema cu smartfoanele astea, că fac poze prea frumoase față de cruda realitate.

Domnul ne-a oferit povestea clasică: a cumpărat-o de la un dealer din Cluj, a cheltuit o sută de euro numai ca s-o înmatriculeze, să-i facă ITP-ul, cu chin și birocrație cum numai la Argeș este, că s-a plimbat cu ea, a făcut câteva ieșiri memorabile, dar că acum vrea să-și ia alta mai mare, că se desparte cu regret de această rulotă minunată, până și nevasta a fost surprinsă când a aflat că vrea s-o vândă. Pe ea, pe rulotă. I-am cerut să ne arate cum funcționează diversele instalații din ea. Din modul în care s-a chinuit să deschidă clapele compartimentelor de vizitare am înțeles că nu prea era familiarizat cu ele. Iar una dintre probe pentru asta este scoaterea casetei de golire a WC-ului, care are un mecanism pe care oricine a folosit WC-ul ăla de câteva ori știe sigur cum se scoate și se bagă la loc. Apoi tot dând la o parte perdelele de pe lângă ferestre am observat igrasia înflorită pe pereți și i-am atras atenția. „A, nu știu ce e aia, că am tot curățat-o și tot apare. Dar se curăță ușor”, minimizează domnul ca și când n-ar fi văzut mucegai în viața lui și n-ar ști de ce se face.

I-am zis că mai avem de văzut în Găești o rulotă, pe a băieților din depozitul de cherestea, iar când a văzut pe hartă unde trebuie să ajungem s-a simțit dator să ne avertizeze că acolo sunt „colorați”. „Nu mult, dar să fiți atenți!” Ne-am despărțit cu aceeași promisiune că „ținem legătura” și cu certitudinea că n-o vom face.

Caut rulotă fără hepatită

Am căutat în iarna asta o rulotă ca să stăm în ea peste vară, la moșie, până când vom strânge bani suficienți ca să construim casa. Bugetul inițial a fost de 1000 de euro, pornind de la ideea că la banii ăștia puteam să luăm un container sau o căsuță din lemn, dar preferam rulotă pentru că venea la pachet cu tot ce era în ea de locuit: mobilier, frigider, aragaz, baie. Curând aveam să ne dăm seama că la banii ăștia am fi găsit o căzătură, putredă și nelocuibilă. Cum zicea cineva care căuta pe Facebook, pe o pagină de rulote, una de 1300 de euro maxim, „din care să nu iau hepatită”. Primul comentator i-a replicat prompt: la banii ăștia ai noroc dacă găsești numai cu hepatită, asta fiind cea mai soft dintre bolile din ea.

În iarnă n-am făcut decât documentare pe Internet, comparând prețuri, poze și dotări. Observațiile principale arătau că:

  • mai multe rulote se găsesc în vestul țării, fie la proprietari fie în parcuri de rulote second hand, aduse din Olanda în principal, dar și Germania – așa zisele „europene”. Prețurile pornesc de la 2500-3000 de euro și ajung aproape de 10.000, unde se întâlnesc cu prețurile la rulotele noi;
  • rulotele din UK, așa numitele „englezoaice” în jargonul samsarilor, sunt mai ieftine din (cred eu) două motive: sunt mai multe pe piață și adesea se găsesc într-o stare mai proastă. Probabil englezii le folosesc mai mult decât europenii de pe continent, iar la asta se adaugă și umiditatea din UK, care cică le afectează structura carcasei. Prețurile englezoaicelor, în medie, se învârt în jurul a 2000-2500 de euro, în mod real le scoți și sub 2000, dar toată lumea spune că nu prea știi ce cumperi cu adevărat. Cei care se ocupă cu recondiționări publică tot felul de imagini șocante cu rulote englezești putrede pe sub interiorul aparent „impecabil” din anunțuri;
  • evident, toate anunțurile conțin cuvintele cheie: impecabilă, foarte puțin folosită, ca nouă, fără mirosuri, foarte bine întreținută, proaspăt adusă din… etc, care amintesc de bătrânica din Germania care vine o mașină ținută mai mult în garaj;
  • la 500-800 de euro găsești așa numitele rulote „de șantier”, care sunt ceea ce par: niște carcase insalubre de adăpostit o echipă de muncitori veniți să-ți ridice casa;
  • rulotiștii pur-sânge, reuniți pe diverse forumuri tematice, își vând rulotele mai mult între ei și cu prețuri ceva mai mari decât cele de pe piața asta pentru neinițiați. Ei au de regulă „europene” bibilite, plimbate, cu istoric și poveste emoționantă în spate. Nu despre ei va fi vorba în articolul ăsta. Fenomenul rulotiștilor de plăcere, care-și cumpără caravane pentru a se plimba cu ele, este unul crescător la noi în ultimii 20-25 de ani, judecând după numărul înmatriculărilor, iar asta am aflat de pe site-ul unui român care încearcă de prin 2016 să construiască prima rulotă românească – Tracia;
  • un drum până la Târgu Secuiesc, Cluj, Arad, Oradea, Timișoara ar fi util pentru cei care au un buget de minim 3500 de euro. Vezi mai multe rulote la un loc și ai ocazia să cumperi direct de la niște importatori care le și reabilitează un pic înainte de a le vinde. Dar pentru asta ai nevoie și de o mașină cu cârlig ca s-o tragi până acasă, așa că pentru noi nu era o opțiune decât în cazul disperat în care n-am fi găsit nimic prin jurul Bucureștiului;
  • o problemă des întâlnită mai ales la rulotele „proaspăt aduse” este înmatricularea în România, sau mai exact lipsa ei. Vânzătorii se laudă că oferă toate actele necesare, dar sistemul din UK de exemplu e diferit de al nostru la înmatriculări, mai exact ei nu înmatriculează rulota ci doar îi adaugă numărul de la mașina care o tractează. Ceea ce nu știu dacă e real, nu am stat să aprofundez. Cert e că dacă găsești o rulotă înmatriculată, chiar dacă un pic mai scumpă, e de preferat uneia pe care trebuie s-o duci tu la RAR pentru ITP și să stai încordat până când vezi că ai toate actele necesare ca s-o înmatriculezi;

Din februarie am început să și vizităm rulote la fața locului și să facem deci cunoștință cu practica versus teoria și mai ales pozele de pe site-urile de vânzări. Încă de la prima rulotă vizitată, la cineva în Tunari, am aflat că nu e bine să cumpărăm o „englezoaică”. Domnul, care încerca să ne vândă o rulotă olandeză, cu 2999 euro, o cumpărase de la un cunoscut dealer cu parc de rulote second hand într-un sat de lângă Ploiești. Zicea că o folosise ca birou pe perioada cât și-a construit o hală de producție în Tunari. Chiar așa arăta, nu mirosea a nimic (ceea ce aveam să aflăm că e un ideal la rulote), se vedea că nu dormise, nu gătise, nu trăise o familie în ea, așa că părea acceptabilă.

Avea și două zone de canapele, adică o zonă care putea fi transformată permanent în pat de două persoane și una la care se putea sta la masă și doar la nevoie se mai transforma și aia în două paturi suprapuse. În limbaj specific asta se cheamă că „are două zone” sau că e pentru 4-5 persoane. Singurul neajuns văzut pe loc era faptul că la baie nu avea duș și apă caldă, ceea ce pentru noi, care voiam să locuim în rulotă pe perioade limitate după ce munceam la grădină, ar fi fost un neajuns. Domnul ne-a arătat cu răbdare toate funcțiunile rulotei și ne-a sfătuit, dezinteresat, să vizităm cât mai multe înainte s-o luăm pe a noastră. În plus, rulota era neînmatriculată, iar domnul nu avea acte pe numele lui, ci doar o factură de cumpărare de la cei din Ploiești, iar el nu se preocupase s-o înscrie. Când am ajuns și noi la un moment dat la celebrul dealer din Ploiești am înțeles și cum funcționa relația asta: dealerul ne-a spus că dacă o vrem ne-o aduce el unde vrem, să nu ne îngrijorăm că nu mai are numere valabile, că pun ei o plăcuță de la altă rulotă proaspăt adusă și gata, „nu vă privește pe dumneavoastră!”.

Cum se golește buda

După ce am văzut la domnul din Tunari cam cum ar trebui golită caseta cu rahat a budei, ne-am petrecut mai multe ore într-o noapte vizionând filmulețe pe youtube cu tot felul de peripeții prilejuite de această operațiune frumos mirositoare. Din ele reieșea că budele astea sunt mai mult pentru „no 1” și ar fi bine, de dragul celui care va face operațiunea de golire, să nu se abuzeze de „no 2”. Pe scurt, situația era de rahat, dar tot era mai bine decât buda din fundul curții. Sau poate că nu. Așa a apărut cealaltă întrebare: unde o golești? Că nu ești în camping ca să ai canalizare și parcă nu merge nici să pui caseta aia în mașină ca s-o aduci până în București. În fine, dezvoltăm subiectul în episodul despre cum vom face o fosă septică până la urmă.

În ultima lună de zile, în special în week-end-uri, dar și seara în cursul săptămânii, am avut program intens de vânat și vizitat rulote prin toate cartierele Bucureștiului, câteva comune limitrofe și am ajuns cum spuneam până la Găești și Ploiești. În două cazuri am ajuns prea târziu și am ratat două rulote care practic ni s-au vândut de sub nas. Pe a doua am și văzut-o agățată de mașina cumpărătorului care ajunsese înaintea noastră undeva în vestul Bucureștiului, cu doar câteva minute înainte. Nu vom ști niciodată cât de minunate puteau să fie acele rulote, încât cineva a fost în stare să le cumpere pe loc, când nouă nu ni se părea niciuna suficient de bună cât s-o agățăm de mașină la prima vedere. E drept că nu aveam nici cârlig.

O rulotă veche de 15 ani, mai scumpă decât o mașină de 9 ani

La un moment dat eram exasperați pentru că după ce am înțeles că la bugetul inițial de 1000 de euro era exclus să găsim ceva, am văzut câteva la peste 2000 de euro și tot nemulțumiți eram. Am început să vizităm și câteva de peste 3000 și vedeam cu îngrijorare că ne îndreptam spre 4000, fără succes.  Cursa spre rulota potrivită avea o creștere exponențială bazată practic pe nimic, pentru că majoritatea celor de vânzare aveau deja minim 20 de ani vechime și părea un nonsens să cheltui atâția bani pe o carcasă de plastic cu niște canapele și niscai electrocasnice în ea. Ba la un moment dat a apărut un anunț cu o rulotă+mașină de vânzare la 12.000 de euro. Opel Insignia din 2010, 110 cp. + rulota Sprite Esprite 2004, din Olanda. Când l-am întrebat pe proprietar cu cât dă rulota, mi-a zis că dacă vreau separat, rulota e 6.900 de euro, iar Opelul 6.200. O carcasă de 15 ani vechime valorează așadar mai mult decât o mașină veche de 9 ani.

La vizionări am nimerit și în Chitila, la un samsar de mașini din UK, care avea curtea plină de faruri de Megane demontate (tocmai fusese la știri schema aia cu închiriatul de faruri continentale pentru mașinile aduse din UK, ca să treacă RAR-ul) plus o rulotă proaspăt adusă din UK în care nu se știe ce se petrecuse, dar sub o canapea avea și o casă de marcat, pe care samsarul a descoperit-o odată cu noi. Rulota mirosea a urât și avea o gâlmă pe carcasă într-o parte. La o cercetare amănunțită se părea că avusese un accident și era cârpită.

Dacă nu vă place asta vă aduc alta săptămâna viitoare, că mă duc iar”.

Nu ne-a plăcut, deși o dădea ieftin, doar 1800 de euro.

Un altul, cu o vilă proaspăt construită undeva prin Bragadiru, avea o rulotă în fața casei, de vânzare cu 2600 de euro. L-am întrebat dacă a folosit-o cât și-a construit casa. Nici vorbă. O adusese din UK, unde are toată familia, și de unde s-a dus să-și cumpere mobilă. A luat rulota ca să care mobila și să mai facă astfel un ban în plus când ajunge în țară. Era de altfel plină cu uși de șifonier. Ne-a arătat contractul, ca să ne convingem că e cumpărată și nu furată din UK. O cumpărase cu 500 de lire și cam de atâta și arăta.

Nevasta, eterna problemă

Undeva în Crângași, un tip care părea sincer își vindea rulota olandeză cu 2500 de euro. Era înmatriculată, dar cam mică pentru nevoile noastre, avea o singură zonă de dormit/stat la masă, ceea ce ar fi însemnat ca în fiecare seară să faci patul, iar dimineața să-l strângi ca să redevină masă. Și-a început povestea nostalgic, cu cum i-a făcut el o surpriză nevestei și a cumpărat rulota de la un coleg, cum s-a dus cu ea în câteva excursii, dar mai degrabă a făcut câteva grătare cu prietenii în curtea în care o ținea. Acum, pentru că nevestei nu i-a plăcut surpriza asta, trebuie s-o vândă. Din una în alta reiese până la urmă că nu o cumpărase decât de vreo lună de zile, deci nici urmă de excursii, dar știe că prietenul o folosise și că garantează că toate merg în ea ca unse. Ultimul preț – 2400 de euro. Culmea e că tot căutând am găsit-o și pe un alt site, vândută de un alt nume, cu 1800 de euro. Numărul de înmatriculare era același.

Undeva în sectorul 3 am găsit o „englezoaică” acceptabilă, cu 2700 de euro dar cel mai probabil o scoteam la un 2200, vândută de un fost SPP-ist/SRI-ist. Cel puțin așa s-a recomandat, probabil ca să inspire siguranță. „Am luat-o pentru mine și nevastă, nu avem copii, vream să mergem la pescuit, dar am pățit un accident la ochi, mi-a sărit o piatră și nu mai văd bine și nu mai pot s-o conduc.” Pe profilul de Facebook, unde vindea rulota, scria că e divorțat, că locuiește în Canada și se lăuda și cu niște copii în câteva poze. Dar rulota o făcuse „ca pentru el”, îi pusese și antenă satelit pentru TV – „numai aia puteți s-o vindeți cu 500 de euro pe net”, zice, când i-am spus că noi nu vrem antena – și per total arăta binișor, doar că avea o singură zonă pentru dormit, iar noi tot nu eram siguri că văzusem chiar toate posibilele oferte, așa că a rămas că mai vorbim. Dar la „securist” n-am raportat multă vreme după ce mai vedeam câte o mizerie de rulotă vândută la același preț sau chiar mai scump decât a lui.

În Pipera am atins și depășit cu mult limitele autoimpuse: 3700 de euro și chiar arăta extraordinar în poze. Tot englezoaică, tot o singură zonă de dormit/masă, dar avea o baie spațioasă, cu WC și cabină separată de duș, cu o împărțire interesantă. La fața locului, dezamăgire, avea un aspect ponosit și părea suspect de folosită. „Nu am făcut curat în ea, că eu le închiriez, dar pe asta am decis s-o vând”, ne zice dealerul care mai avea câteva pe un câmp din spatele corporațiilor din Pipera, pe care le închiria cu 120 de lei pe zi pentru pescuit. Pozele datau probabil dintr-o tinerețe mai fericită. Nu voia să scadă mai jos de 3500 de euro și ne-am gândit că tot a securistului era mai avantajoasă totuși.

Penultimele capodopere văzute au fost și cele mai șocante. În Grădiștea, pe lângă Comana, un cetățean vindea tot o „englezoaică” plină de igrasie și mizerabilă, cu 2300 de euro. „Am luat-o ca să ne plimbăm cu familia, dar copiii nu mai vor și așa că o vindem. 1900 de euro m-a costat s-o aduc, nu vreau să mă îmbogățesc!”. Totuși o dădea cu 400 de euro mai mult.

Ăștia fură milioane și noi ne zgârcim la 2000 de euro

Undeva în Mihăilești, lângă București, un tip vindea tot: vilă cu piscină, teren și rulota de 2500 de euro, impecabilă, cum altfel?! În poze arăta foarte bine datorită canapelelor ce fuseseră recondiționate. La fața locului am constatat că-i lipseau diverse: cuptorul, masa, niște panouri de izolare pentru a doua zonă de dormit, nu avea baterie și nici butelie, „dar costă câteva sute de lei”, ne consolează vânzătorul. Șocul a venit când am pipăit peretele de lângă ferestrele mari din capătul rulotei, acolo unde de regulă se adună igrasia și infiltrațiile, și dintr-o simplă apăsare cu degetul era să ies cu mâna prin perete.

Domnul care o vindea era revoltat și voia să emigreze. „Am agățat-o de mașină când am fost la copii în Anglia, ca să nu viu cu mâna goală, și am aranjat-o pentru mine, să știți, uite, i-am refăcut canapelele, că englezu e hoț, să știți, m-a păcălit, nici nu m-a lăsat să mă uit bine în ea când a luat-o.” Și de ce o vindeți, întreb, dacă tot o făcuse „pentru el”. „Vând tot, doamnă, și casă și teren și afacere, vând tot și plec, nu mai stau în țara asta de nenorociți, unde ăștia fură milioane și noi ne zgârcim la 2000 de euro, nu vedeți?!”

În cele din urmă, cam obosiți și sătui de frecuș și de atâtea vizionări, am decis să îndrăznim să ne uităm și la europenele cu prețuri mai mari și am ales o Adria fabricată în Slovenia în 2001, deținută și plimbată prin lume de un olandez, adusă în România de dealerul de „rulate” din Târgu Secuiesc, cumpărată de un român pasionat care i-a vândut-o după trei ani unui prieten habarnist, dar entuziast, care n-a folosit-o deloc și a decis s-o vândă după juma de an pentru că avea nevoie de bani ca să-și achite ipoteca la un teren cumpărat la Săftica. Ne-am depășit bugetul inițial de aproape trei ori, dar nu facem sigur hepatită în ea și cine știe, poate chiar o să-i facem cunoștință cu litoralul bulgăresc sau chiar cu cel grecesc, dacă va fi cuminte 🙂 Până la urmă cu un cârlig la mașină tot românul e dator.

În noaptea de după ce am dus rulota la moșie am visat că l-am găsit pe Băsescu în ea. Mi-am dat seama că folosise și buda și eram îngrijorată că se umpluse prea mult și trebuia golită. L-am întrebat de câte ori o folosise și mi-a zis că fix de zece ori. M-am trezit cu ciudă, dar și cu o oarecare resemnare: eh, în fond s-a căcat un fost președinte în ea, nu oricine…

Și-am încălecat pe o axă de rulotă rulată și v-am spus povestea toată!

Mentionez ca Este o rulota care nu sa locuit in ea ,precum in altele, fiind folosita duar pentru concedii. Rog insistent !!! FARA Schimburi! Trocurile se faceau in Epoca fierului Acum exista Bani! Inpecabilă!!!

Etichete: , , , , ,

22 comentarii la “De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești” Subscribe

  1. gheo 18/03/2019 at 19:00 #

    Am invatat ceva din postarea dumneavoastra! Rulotele, ca si masinile SH, sunt pline de surprize! Am un vecin care si-a luat o rulota pentru „la vie”. In prima saptamina a ramas fara roti! Va sfatuiesc sa le scoateti si sa puneti rulota pe „capre”! Si in general sa nu lasati nimic care „face cu ochiul” in ea! Ar fi pacat ! In rest sa o stapiniti sanatosi!

    • Stelian 18/03/2019 at 22:17 #

      Ca de obicei, o istorie savuroasa (pentru ca eu am citit-o), desi nu cred ca e asa pentru cel ce a trait-o.
      Se pare ca incepe si acolo sa aveti batai de cap cind e vorba sa cumperi ceva si oferta este foarte mare…
      Dar inteleg ca pentru multi vinzatori in limba romana sensul cuvintelor s-a schimbat, sau mai bine zis s-a inversat.

      • Dollo 19/03/2019 at 08:59 #

        Ai dificultăți la alegerea unei paste de dinți, darmite a rulotei 😉

  2. Bubu 18/03/2019 at 23:44 #

    Da. Are dreptate gheo. Rulota are niste picioare escamotabile pentru stabilitate dar alea sunt gandite pentru stationate de cateva zile. Exista niste trepiezi/ suporti care se pot pune sub ea pentru a muta greutatea de pe axe si roti. Va fi mult mai stabila. Sau catamizi, sau ceva.
    In plus, nu se deformeaza cauciucurile care nu sunt chiar lesne.
    Si iarna, daca nu e folosita e f important sa fie aerisita din cand in cand. Si aerisirile lasat3 deschise. Altfel face condens si mucegaieste. Mai exista si niste saculeti care absorb umezeala din aer. Recomand.

    • Dollo 19/03/2019 at 08:59 #

      Da, ne-am gândit și noi la varianta asta, cu pusul pe butuci.

      • Bubu 19/03/2019 at 11:04 #

        Plus, daca rotile raman pe ea, e bine sa le pui huse, sa nu crape de la soare.
        Bratele alea escamotabile unse bine de tot cu vaselina. Si la imbinari si la surubul ala lung.
        Cortul din fata. Alternativa din parcurile de rulote nordice este asa numitul cort de iarna. Practic o constructie din lemn, izolata. Exemplu aici https://www.finn.no/105367269

  3. Serafim Pulbere 19/03/2019 at 15:29 #

    Caut rulotă cu șenile.

  4. M 20/03/2019 at 07:35 #

    din anii 80, știu că pare greu de crezut, dar în stare perfectă, (văzută de mine, … pare genul ” făcut să dureze” așa cum se obișnuia în vremurile de demult), strânsă se tractează ca o remorcă de mici dimensiuni, preț sub 2000 euro adusă în țară

    https://www.youtube.com/watch?v=nvQSdXrO5k0

    • Dollo 20/03/2019 at 07:54 #

      O fi dar nu are budă

  5. Attilla 20/03/2019 at 11:47 #

    azi o rulota…maine o fundatie….asa incepe treaba 🙂

    cu curentul ati rezolvat? ati ales proiectul de casa? 🙂

    ati tuns copacii? ati plantat via? :))

    • Dollo 20/03/2019 at 16:49 #

      Hold your horses, veșnicia s-a născut la sat! 😉 Dar dacă tot întrebi, nu cunoști un arhitect cu idei crețe, care să nu ia pielea de pe client?

      • Attilla 20/03/2019 at 17:17 #

        eu nu am lucrat cu arhitect…am ales proiectul online si aia a fost. (ti-am mai zis de site-ul din Canada de constructii „lemnoase”)

        pot intreba dar nu va fi o recomandare „la prima mana” adica….daca ma mint si pe mine altii…te voi minti si eu pe tine

      • moteky 26/03/2019 at 12:59 #

        https://casatalapretdegarsoniera.wordpress.com/
        https://casatalapretdegarsoniera.wordpress.com/about/

        Dl. Mitu Ionatan este persoana de contact. Incercati si vedeti ce va poate oferi.

        • Dollo 26/03/2019 at 13:13 #

          Mulțumesc

          • motkey 12/04/2019 at 22:59 #

            Sărut mâna, dacă ați încercat să luați legătura cu dl.Mitu și nu ați reușit să știți că e plecat din țară și revine după 20 Aprilie. Îmi cer scuze pentru eventuala neplăcere cauzată. Aș dori să nu credeți că este încă o mostră de neseriozitate românească.
            Am simțit nevoia să vă transmit eu informația pentru că n-am dorit să rămâneți cu un gust amar cu privire la modul în care v-am propus pe cineva pentru ceea ce doriți dvs.
            Am o stimă deosebită pt dvs. și chiar dacă sunt departe citesc cu plăcere aici.
            Cu stimă, același care v-a trimis o poză cu un pisoi tigrișor pe care-l întâlneam în parc și vă transmiteam că mă simt ca într-o vacanță aici, deși locuiesc și muncesc în țara aceasta. Scuze și pentru că nu sunt așa de bun și cu limba română, în comparație cu dvs.

          • Dollo 14/04/2019 at 09:01 #

            Nu am încercat încă, mulțumesc 🙂

  6. ivanG 28/03/2019 at 08:54 #

    Ar fi utila investitia intr-o alarma cu alerta prin GSM cu cel putin un senzor de proximitate (microunde) care sa descurajeze apropierea de rulota. Sunt destui „intreprinzatori” si e tentanta, ca e usor de deschis.

    • mihai 28/03/2019 at 11:53 #

      Senzorii cu microunde sunt, în esență, niște miniradare, și necesită alimentare cu curent de la priză, că altfel ar mânca baterii pe pâine. Senzorii de mișcare obișnuiți (pasivi, pe infraroșu) merg pe baterii, dar îți vor da alarme false la orice muscă ce zboară prin fața lui suficient de aproape, dacă nu cumva și când trec câinii vecinilor prin curtea ta…

      Întotdeauna în afara rulotei vor fi tot felul de mișcări necontrolabile care îți vor declanșa alarma, deci dacă vrei așa ceva merită doar să pui senzor pentru deschiderea ușii rulotei și senzor de mișcare obișnuit pentru interiorul rulotei.

      Și, până la urmă, chiar cu alarmă GSM, ce te faci? Pleci noaptea la 3 din București până la Lehliu că te-a notificat alarma?

      • ivanG 29/03/2019 at 10:10 #

        1. Se pare ca exista alimentare cu curent, deci consumul nu e o problema (oricum e infim).
        2. Un senzor cu infrarosu de calitate da relativ putine alarme false. Oricum e util la interior. Exista si senzori combinati, IR si microunde, eficienti la exterior.
        3. O alarma buna pe GSM iti permite din cateva teste facute de la distanta sa-ti dai seama daca e alarma falsa sau chiar a fost efractie. Si chiar daca a fost alarma falsa, e bine ca vecinii sa afle ca a fost o incercare de efractie, ca se duce zvonul in sat 🙂
        4. Da, daca pare a fi o alarma reala, merita sa bati drumul in miez de noapte pana la Lehliu. Daca nu a fost nimic, macar rasufli usurat, si cei din jur vad ca locul e monitorizat de la distanta si ca iti pasa. Iar daca a fost ceva poti lua masuri imediat, nu vii dupa o saptamana si-ti gasesti proprietatea devalizata (si vandalizata cateodata) iar politia ridica din umeri (oricum ridica… 🙂 ) ca deja e prea tarziu sa afle ceva.

        • mihai 29/03/2019 at 11:51 #

          „Daca nu a fost nimic, macar rasufli usurat […] Iar daca a fost ceva poti lua masuri imediat, nu vii dupa o saptamana si-ti gasesti proprietatea devalizata”

          Dacă nu a fost nimic înjuri că ți-ai stricat somnul degeaba cu un drum dus-întors în crucea nopții. Există și posibilitatea să nu fi fost alarmă falsă, în sensul că a venit hoțul, alarma a început să urle, și s-a retras la pândă. Ai venit, ai verificat, ai plecat. După vreo 30 minute, vine din nou, alarma te anunță. Tu ai ajuns pe la Fundulea. Ce faci, te întorci la moșie sau dezarmezi alarma de la distanță că de dimineață ești așteptat la serviciu?

          Iar dacă hoțul nu se retrage la pândă ci își continuă operațiunea, oricum are timp să termine până ajungi tu de la București.

          Ce spun eu e că alarma este utilă doar dacă stai tu sau ai pe cineva de încredere în apropiere, ca să poată răspunde la alertă în câteva minute. Altfel e doar o pacoste, atât pentru tine cât și pentru vecini.

          • ivanG 30/03/2019 at 07:22 #

            @mihai
            OK, ai dreptate. 🙂
            Nu trebuie sa enervezi lumea cu alarma. Oamenii sunt buni, respecta proprietatea. 🙂

  7. O femeie 24/04/2019 at 07:35 #

    am niste prieteni ce fac turul europei cu rulota dar nu cu a lor: pleaca cu bani, in olanda/germania merg in 2-3 parcuri, cumpara una, o leaga la masina lorc, fac 3 sapt turul europei si se intorc in ro unde iar 3 sapt lupta sa o inmatriculeze si o vand. O vand in profit.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.