De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

Rulota Bailey Ranger 2001 luna 6 adusa personal din UK înmatriculata ca dotări are aragaz cu 4 ochiuri cuptor boiler pa calda frigider cu congelator mare si gaz si curent hota aragaz bae mare cu cabina de dus separata vceu cu golire exterioara bazin vceu incorporat cu umplere exterioara chiuvetă baie cu 2 spatii depozitare si o debara truma caldura pe gaz si pe curent baterie 12 v leduri la interior unik propietar in Uk nu sa locuit in ia nu are defecte fara infiltratii are sistem analogic tv o vind de oarece nu am timp sa o plimb

Undeva la marginea Găeștiului, într-un depozit de cherestea, printre stive de lemne și pisici aciuate pe sub ele, un Hobby din anii 90 se vinde cu 3400 de euro, negociabil, pe OLX. „Ruleta e bună, are și sobă, și apă caldă, e curată!”, ne-o descrie laudativ un uncheș negricios, cu pălărie și mustăți pe oală, care ne luase în primire mult prea familiar încă de la intrarea în depozit. Fie că ne-ar fi plăcut „ruleta”, fie că am fi avut nevoie de niscai lemne, omul părea că nu voia să ne lase să plecăm din curtea lui cu mâna goală. Rulota era de vânzare pentru că cei doi (aproape) puști care trăiau în ea, lucrători ai depozitului, erau pe cale să devină părinți și se gândeau să-și facă alături o căsuță din lemn, din grijă pentru ăla micu. Avea să fie un băiat, ne anunță triumfător un soi de prieten al familiei, care se afla și el prin preajmă.

În pozele de pe site apărea cu totul altfel, completată cu un cort, cu tricolor fluturând în vânt, plus alte poze din diverse poziții care promiteau. Am înțeles încă de când am văzut rulota de afară că era pierdere de vreme pentru noi, dar n-am avut inima să fac stânga împrejur și să plec. Poate s-ar fi interpretat și ca o aroganță și nu asta era cauza. Înăuntru mirosea a balsam de rufe uscate pe o aerotermă. Era înghesuială, dar se vedea că locatarii își făcuseră un cuib curățel în condițiile date. Față de alte rulote „impecabile”, „ca noi”, pe care le văzusem până atunci, asta era singura în care mirosea plăcut, deși era locuită. Dar în rest, rulota își arăta toți cei aproape 30 de ani de viață și nu erau în favoarea ei. Nicidecum a prețului de 3400 de euro, fie el și negociabil.

A rămas că ne mai gândim și ținem legătura. N-am ținut-o. Bătusem drumul de la București în ziua aia ca să vedem două rulote în Găești. Prima a fost „o englezoaică” ce se vindea pe Facebook, undeva în curtea unei vilișoare. 3250 de euro negociabil. Era din 1998 și în poze părea la fel de impecabilă cum o descrisese domnul, iar pentru o „englezoaică” prețul cerut te făcea să crezi că o fi ceva de capul ei, că de regulă astea nu fac mai mult de 2000 de euro cu indulgență. La fața locului era plină de igrasie și avea un iz pe care nu reușise să-l îndepărteze ușa deschisă de proprietar cu ceva timp înaintea venirii noastre. Asta e problema cu smartfoanele astea, că fac poze prea frumoase față de cruda realitate.

Domnul ne-a oferit povestea clasică: a cumpărat-o de la un dealer din Cluj, a cheltuit o sută de euro numai ca s-o înmatriculeze, să-i facă ITP-ul, cu chin și birocrație cum numai la Argeș este, că s-a plimbat cu ea, a făcut câteva ieșiri memorabile, dar că acum vrea să-și ia alta mai mare, că se desparte cu regret de această rulotă minunată, până și nevasta a fost surprinsă când a aflat că vrea s-o vândă. Pe ea, pe rulotă. I-am cerut să ne arate cum funcționează diversele instalații din ea. Din modul în care s-a chinuit să deschidă clapele compartimentelor de vizitare am înțeles că nu prea era familiarizat cu ele. Iar una dintre probe pentru asta este scoaterea casetei de golire a WC-ului, care are un mecanism pe care oricine a folosit WC-ul ăla de câteva ori știe sigur cum se scoate și se bagă la loc. Apoi tot dând la o parte perdelele de pe lângă ferestre am observat igrasia înflorită pe pereți și i-am atras atenția. „A, nu știu ce e aia, că am tot curățat-o și tot apare. Dar se curăță ușor”, minimizează domnul ca și când n-ar fi văzut mucegai în viața lui și n-ar ști de ce se face.

I-am zis că mai avem de văzut în Găești o rulotă, pe a băieților din depozitul de cherestea, iar când a văzut pe hartă unde trebuie să ajungem s-a simțit dator să ne avertizeze că acolo sunt „colorați”. „Nu mult, dar să fiți atenți!” Ne-am despărțit cu aceeași promisiune că „ținem legătura” și cu certitudinea că n-o vom face.

Caut rulotă fără hepatită

Am căutat în iarna asta o rulotă ca să stăm în ea peste vară, la moșie, până când vom strânge bani suficienți ca să construim casa. Bugetul inițial a fost de 1000 de euro, pornind de la ideea că la banii ăștia puteam să luăm un container sau o căsuță din lemn, dar preferam rulotă pentru că venea la pachet cu tot ce era în ea de locuit: mobilier, frigider, aragaz, baie. Curând aveam să ne dăm seama că la banii ăștia am fi găsit o căzătură, putredă și nelocuibilă. Cum zicea cineva care căuta pe Facebook, pe o pagină de rulote, una de 1300 de euro maxim, „din care să nu iau hepatită”. Primul comentator i-a replicat prompt: la banii ăștia ai noroc dacă găsești numai cu hepatită, asta fiind cea mai soft dintre bolile din ea.

În iarnă n-am făcut decât documentare pe Internet, comparând prețuri, poze și dotări. Observațiile principale arătau că:

• mai multe rulote se găsesc în vestul țării, fie la proprietari fie în parcuri de rulote second hand, aduse din Olanda în principal, dar și Germania – așa zisele „europene”. Prețurile pornesc de la 2500-3000 de euro și ajung aproape de 10.000, unde se întâlnesc cu prețurile la rulotele noi;
• rulotele din UK, așa numitele „englezoaice” în jargonul samsarilor, sunt mai ieftine din (cred eu) două motive: sunt mai multe pe piață și adesea se găsesc într-o stare mai proastă. Probabil englezii le folosesc mai mult decât europenii de pe continent, iar la asta se adaugă și umiditatea din UK, care cică le afectează structura carcasei. Prețurile englezoaicelor, în medie, se învârt în jurul a 2000-2500 de euro, în mod real le scoți și sub 2000, dar toată lumea spune că nu prea știi ce cumperi cu adevărat. Cei care se ocupă cu recondiționări publică tot felul de imagini șocante cu rulote englezești putrede pe sub interiorul aparent „impecabil” din anunțuri;
• evident, toate anunțurile conțin cuvintele cheie: impecabilă, foarte puțin folosită, ca nouă, fără mirosuri, foarte bine întreținută, proaspăt adusă din… etc, care amintesc de bătrânica din Germania care vine o mașină ținută mai mult în garaj;
• la 500-800 de euro găsești așa numitele rulote „de șantier”, care sunt ceea ce par: niște carcase insalubre de adăpostit o echipă de muncitori veniți să-ți ridice casa;
• rulotiștii pur-sânge, reuniți pe diverse forumuri tematice, își vând rulotele mai mult între ei și cu prețuri ceva mai mari decât cele de pe piața asta pentru neinițiați. Ei au de regulă „europene” bibilite, plimbate, cu istoric și poveste emoționantă în spate. Nu despre ei va fi vorba în articolul ăsta. Fenomenul rulotiștilor de plăcere, care-și cumpără caravane pentru a se plimba cu ele, este unul crescător la noi în ultimii 20-25 de ani, judecând după numărul înmatriculărilor, iar asta am aflat de pe site-ul unui român care încearcă de prin 2016 să construiască prima rulotă românească – Tracia;
• un drum până la Târgu Secuiesc, Cluj, Arad, Oradea, Timișoara ar fi util pentru cei care au un buget de minim 3500 de euro. Vezi mai multe rulote la un loc și ai ocazia să cumperi direct de la niște importatori care le și reabilitează un pic înainte de a le vinde. Dar pentru asta ai nevoie și de o mașină cu cârlig ca s-o tragi până acasă, așa că pentru noi nu era o opțiune decât în cazul disperat în care n-am fi găsit nimic prin jurul Bucureștiului;
• o problemă des întâlnită mai ales la rulotele „proaspăt aduse” este înmatricularea în România, sau mai exact lipsa ei. Vânzătorii se laudă că oferă toate actele necesare, dar sistemul din UK de exemplu e diferit de al nostru la înmatriculări, mai exact ei nu înmatriculează rulota ci doar îi adaugă numărul de la mașina care o tractează. Ceea ce nu știu dacă e real, nu am stat să aprofundez. Cert e că dacă găsești o rulotă înmatriculată, chiar dacă un pic mai scumpă, e de preferat uneia pe care trebuie s-o duci tu la RAR pentru ITP și să stai încordat până când vezi că ai toate actele necesare ca s-o înmatriculezi;

Din februarie am început să și vizităm rulote la fața locului și să facem deci cunoștință cu practica versus teoria și mai ales pozele de pe site-urile de vânzări. Încă de la prima rulotă vizitată, la cineva în Tunari, am aflat că nu e bine să cumpărăm o „englezoaică”. Domnul, care încerca să ne vândă o rulotă olandeză, cu 2999 euro, o cumpărase de la un cunoscut dealer cu parc de rulote second hand într-un sat de lângă Ploiești. Zicea că o folosise ca birou pe perioada cât și-a construit o hală de producție în Tunari. Chiar așa arăta, nu mirosea a nimic (ceea ce aveam să aflăm că e un ideal la rulote), se vedea că nu dormise, nu gătise, nu trăise o familie în ea, așa că părea acceptabilă.

Avea și două zone de canapele, adică o zonă care putea fi transformată permanent în pat de două persoane și una la care se putea sta la masă și doar la nevoie se mai transforma și aia în două paturi suprapuse. În limbaj specific asta se cheamă că „are două zone” sau că e pentru 4-5 persoane. Singurul neajuns văzut pe loc era faptul că la baie nu avea duș și apă caldă, ceea ce pentru noi, care voiam să locuim în rulotă pe perioade limitate după ce munceam la grădină, ar fi fost un neajuns. Domnul ne-a arătat cu răbdare toate funcțiunile rulotei și ne-a sfătuit, dezinteresat, să vizităm cât mai multe înainte s-o luăm pe a noastră. În plus, rulota era neînmatriculată, iar domnul nu avea acte pe numele lui, ci doar o factură de cumpărare de la cei din Ploiești, iar el nu se preocupase s-o înscrie. Când am ajuns și noi la un moment dat la celebrul dealer din Ploiești am înțeles și cum funcționa relația asta: dealerul ne-a spus că dacă o vrem ne-o aduce el unde vrem, să nu ne îngrijorăm că nu mai are numere valabile, că pun ei o plăcuță de la altă rulotă proaspăt adusă și gata, „nu vă privește pe dumneavoastră!”.

Cum se golește buda

După ce am văzut la domnul din Tunari cam cum ar trebui golită caseta cu rahat a budei, ne-am petrecut mai multe ore într-o noapte vizionând filmulețe pe youtube cu tot felul de peripeții prilejuite de această operațiune frumos mirositoare. Din ele reieșea că budele astea sunt mai mult pentru „no 1” și ar fi bine, de dragul celui care va face operațiunea de golire, să nu se abuzeze de „no 2”. Pe scurt, situația era de rahat, dar tot era mai bine decât buda din fundul curții. Sau poate că nu. Așa a apărut cealaltă întrebare: unde o golești? Că nu ești în camping ca să ai canalizare și parcă nu merge nici să pui caseta aia în mașină ca s-o aduci până în București. În fine, dezvoltăm subiectul în episodul despre cum vom face o fosă septică până la urmă.

În ultima lună de zile, în special în week-end-uri, dar și seara în cursul săptămânii, am avut program intens de vânat și vizitat rulote prin toate cartierele Bucureștiului, câteva comune limitrofe și am ajuns cum spuneam până la Găești și Ploiești. În două cazuri am ajuns prea târziu și am ratat două rulote care practic ni s-au vândut de sub nas. Pe a doua am și văzut-o agățată de mașina cumpărătorului care ajunsese înaintea noastră undeva în vestul Bucureștiului, cu doar câteva minute înainte. Nu vom ști niciodată cât de minunate puteau să fie acele rulote, încât cineva a fost în stare să le cumpere pe loc, când nouă nu ni se părea niciuna suficient de bună cât s-o agățăm de mașină la prima vedere. E drept că nu aveam nici cârlig.

O rulotă veche de 15 ani, mai scumpă decât o mașină de 9 ani

La un moment dat eram exasperați pentru că după ce am înțeles că la bugetul inițial de 1000 de euro era exclus să găsim ceva, am văzut câteva la peste 2000 de euro și tot nemulțumiți eram. Am început să vizităm și câteva de peste 3000 și vedeam cu îngrijorare că ne îndreptam spre 4000, fără succes.  Cursa spre rulota potrivită avea o creștere exponențială bazată practic pe nimic, pentru că majoritatea celor de vânzare aveau deja minim 20 de ani vechime și părea un nonsens să cheltui atâția bani pe o carcasă de plastic cu niște canapele și niscai electrocasnice în ea. Ba la un moment dat a apărut un anunț cu o rulotă+mașină de vânzare la 12.000 de euro. Opel Insignia din 2010, 110 cp. + rulota Sprite Esprite 2004, din Olanda. Când l-am întrebat pe proprietar cu cât dă rulota, mi-a zis că dacă vreau separat, rulota e 6.900 de euro, iar Opelul 6.200. O carcasă de 15 ani vechime valorează așadar mai mult decât o mașină veche de 9 ani.

La vizionări am nimerit și în Chitila, la un samsar de mașini din UK, care avea curtea plină de faruri de Megane demontate (tocmai fusese la știri schema aia cu închiriatul de faruri continentale pentru mașinile aduse din UK, ca să treacă RAR-ul) plus o rulotă proaspăt adusă din UK în care nu se știe ce se petrecuse, dar sub o canapea avea și o casă de marcat, pe care samsarul a descoperit-o odată cu noi. Rulota mirosea a urât și avea o gâlmă pe carcasă într-o parte. La o cercetare amănunțită se părea că avusese un accident și era cârpită.

Dacă nu vă place asta vă aduc alta săptămâna viitoare, că mă duc iar”.

Nu ne-a plăcut, deși o dădea ieftin, doar 1800 de euro.

Un altul, cu o vilă proaspăt construită undeva prin Bragadiru, avea o rulotă în fața casei, de vânzare cu 2600 de euro. L-am întrebat dacă a folosit-o cât și-a construit casa. Nici vorbă. O adusese din UK, unde are toată familia, și de unde s-a dus să-și cumpere mobilă. A luat rulota ca să care mobila și să mai facă astfel un ban în plus când ajunge în țară. Era de altfel plină cu uși de șifonier. Ne-a arătat contractul, ca să ne convingem că e cumpărată și nu furată din UK. O cumpărase cu 500 de lire și cam de atâta și arăta.

Nevasta, eterna problemă

Undeva în Crângași, un tip care părea sincer își vindea rulota olandeză cu 2500 de euro. Era înmatriculată, dar cam mică pentru nevoile noastre, avea o singură zonă de dormit/stat la masă, ceea ce ar fi însemnat ca în fiecare seară să faci patul, iar dimineața să-l strângi ca să redevină masă. Și-a început povestea nostalgic, cu cum i-a făcut el o surpriză nevestei și a cumpărat rulota de la un coleg, cum s-a dus cu ea în câteva excursii, dar mai degrabă a făcut câteva grătare cu prietenii în curtea în care o ținea. Acum, pentru că nevestei nu i-a plăcut surpriza asta, trebuie s-o vândă. Din una în alta reiese până la urmă că nu o cumpărase decât de vreo lună de zile, deci nici urmă de excursii, dar știe că prietenul o folosise și că garantează că toate merg în ea ca unse. Ultimul preț – 2400 de euro. Culmea e că tot căutând am găsit-o și pe un alt site, vândută de un alt nume, cu 1800 de euro. Numărul de înmatriculare era același.

Undeva în sectorul 3 am găsit o „englezoaică” acceptabilă, cu 2700 de euro dar cel mai probabil o scoteam la un 2200, vândută de un fost SPP-ist/SRI-ist. Cel puțin așa s-a recomandat, probabil ca să inspire siguranță. „Am luat-o pentru mine și nevastă, nu avem copii, vream să mergem la pescuit, dar am pățit un accident la ochi, mi-a sărit o piatră și nu mai văd bine și nu mai pot s-o conduc.” Pe profilul de Facebook, unde vindea rulota, scria că e divorțat, că locuiește în Canada și se lăuda și cu niște copii în câteva poze. Dar rulota o făcuse „ca pentru el”, îi pusese și antenă satelit pentru TV – „numai aia puteți s-o vindeți cu 500 de euro pe net”, zice, când i-am spus că noi nu vrem antena – și per total arăta binișor, doar că avea o singură zonă pentru dormit, iar noi tot nu eram siguri că văzusem chiar toate posibilele oferte, așa că a rămas că mai vorbim. Dar la „securist” n-am raportat multă vreme după ce mai vedeam câte o mizerie de rulotă vândută la același preț sau chiar mai scump decât a lui.

În Pipera am atins și depășit cu mult limitele autoimpuse: 3700 de euro și chiar arăta extraordinar în poze. Tot englezoaică, tot o singură zonă de dormit/masă, dar avea o baie spațioasă, cu WC și cabină separată de duș, cu o împărțire interesantă. La fața locului, dezamăgire, avea un aspect ponosit și părea suspect de folosită. „Nu am făcut curat în ea, că eu le închiriez, dar pe asta am decis s-o vând”, ne zice dealerul care mai avea câteva pe un câmp din spatele corporațiilor din Pipera, pe care le închiria cu 120 de lei pe zi pentru pescuit. Pozele datau probabil dintr-o tinerețe mai fericită. Nu voia să scadă mai jos de 3500 de euro și ne-am gândit că tot a securistului era mai avantajoasă totuși.

Penultimele capodopere văzute au fost și cele mai șocante. În Grădiștea, pe lângă Comana, un cetățean vindea tot o „englezoaică” plină de igrasie și mizerabilă, cu 2300 de euro. „Am luat-o ca să ne plimbăm cu familia, dar copiii nu mai vor și așa că o vindem. 1900 de euro m-a costat s-o aduc, nu vreau să mă îmbogățesc!”. Totuși o dădea cu 400 de euro mai mult.

Ăștia fură milioane și noi ne zgârcim la 2000 de euro

Undeva în Mihăilești, lângă București, un tip vindea tot: vilă cu piscină, teren și rulota de 2500 de euro, impecabilă, cum altfel?! În poze arăta foarte bine datorită canapelelor ce fuseseră recondiționate. La fața locului am constatat că-i lipseau diverse: cuptorul, masa, niște panouri de izolare pentru a doua zonă de dormit, nu avea baterie și nici butelie, „dar costă câteva sute de lei”, ne consolează vânzătorul. Șocul a venit când am pipăit peretele de lângă ferestrele mari din capătul rulotei, acolo unde de regulă se adună igrasia și infiltrațiile, și dintr-o simplă apăsare cu degetul era să ies cu mâna prin perete.

Domnul care o vindea era revoltat și voia să emigreze. „Am agățat-o de mașină când am fost la copii în Anglia, ca să nu viu cu mâna goală, și am aranjat-o pentru mine, să știți, uite, i-am refăcut canapelele, că englezu e hoț, să știți, m-a păcălit, nici nu m-a lăsat să mă uit bine în ea când a luat-o.” Și de ce o vindeți, întreb, dacă tot o făcuse „pentru el”. „Vând tot, doamnă, și casă și teren și afacere, vând tot și plec, nu mai stau în țara asta de nenorociți, unde ăștia fură milioane și noi ne zgârcim la 2000 de euro, nu vedeți?!”

În cele din urmă, cam obosiți și sătui de frecuș și de atâtea vizionări, am decis să îndrăznim să ne uităm și la europenele cu prețuri mai mari și am ales o Adria fabricată în Slovenia în 2001, deținută și plimbată prin lume de un olandez, adusă în România de dealerul de „rulate” din Târgu Secuiesc, cumpărată de un român pasionat care i-a vândut-o după trei ani unui prieten habarnist, dar entuziast, care n-a folosit-o deloc și a decis s-o vândă după juma de an pentru că avea nevoie de bani ca să-și achite ipoteca la un teren cumpărat la Săftica. Ne-am depășit bugetul inițial de aproape trei ori, dar nu facem sigur hepatită în ea și cine știe, poate chiar o să-i facem cunoștință cu litoralul bulgăresc sau chiar cu cel grecesc, dacă va fi cuminte 🙂 Până la urmă cu un cârlig la mașină tot românul e dator.

În noaptea de după ce am dus rulota la moșie am visat că l-am găsit pe Băsescu în ea. Mi-am dat seama că folosise și buda și eram îngrijorată că se umpluse prea mult și trebuia golită. L-am întrebat de câte ori o folosise și mi-a zis că fix de zece ori. M-am trezit cu ciudă, dar și cu o oarecare resemnare: eh, în fond s-a căcat un fost președinte în ea, nu oricine…

Și-am încălecat pe o axă de rulotă rulată și v-am spus povestea toată!

Mentionez ca Este o rulota care nu sa locuit in ea ,precum in altele, fiind folosita duar pentru concedii. Rog insistent !!! FARA Schimburi! Trocurile se faceau in Epoca fierului Acum exista Bani! Inpecabilă!!!

Tags: la moșie, rulotă, rulote Anglia, samsari rulote, slider, vânzare rulote