Mâncare de Allium schoenoprasum cu măsline

În caz că sunteți în pană de idei gastronomice, luați una de la mama: mâncare de arpagic cu măsline.

Așa-i că vă era dor de #cevabundelamama? Dacă tot am fost prezentă la facerea ei, am zis să vă povestesc și vouă rețeta, mai ales că nu-i nici grea, iar rezultatul bucură papilele, ca orice tocăniță tradițională. Mâncarea de arpagic cu măsline e sora mai migăloasă a tocanei de praz cu măsline, pentru că bulbii mărunți de Allium schoenoprasum (pe numele lui științific) nu-s chiar la îndemâna oricui de curățat, spre deosebire de praz care doar se taie în bucăți mai mici sau mai mari, după preferințe. Mama de exemplu consideră curățarea arpagicului o treabă ușoară, mai ales dacă îl înmoi în apă înainte. Alții se îngrozesc înainte de a încerca.

Cantități/ingrediente:

  • vreo juma de kil de arpagic,
  • tot atâtea măsline – noi le preferăm pe cele din categoria „natural” de la Mega
  • o ceapă mare
  • niscai ardei gras, bulion
  • mirodenii pentru orice tocană – cimbru, mărar, pătrunjel
  • o lămâie, ulei, sare, piper

Ca la orice tocană, se taie o ceapă mărunt și se călește într-o lingură-două de ulei (nutriționista mamei zice că asta e cantitatea maximă de ulei admisă la 1 kg de legume).

În paralel, puneți măslinele într-o oală cu apă și dați-le într-un clocot, ca să-și mai lase din sare. După care le scoateți și le crestați, ca atunci când le puneți în tocană să-și lase mai bine gustul.

Când ceapa e călită începeți să adăugați diverse: ardei gras tăiat mărunt, mirodeniile preferate (mama folosește un amestec de legume uscate tot de la Mega, fără sare), apoi puneți arpagicul curățat și turnați apă până se acoperă toate. Le fierbeți până când bulbii se înmoaie, adăugați măslinele, o lingură-două de bulion, după gust, și le mai lăsați la fiert împreună.

Mama a pus și un ardei iute, pentru că mâncarea nepicantă e ca politica fără minciuni. La final, când toate ingredientele s-au împrietenit destul între ele, a adăugat o jumătate de lămâie tăiată felii subțiri și a stors cealaltă jumătate în mâncare. Sare, piper, după gust, plus verdeața de sezon. Îmi amintesc că mama punea în mâncarea asta, când eram mai mică, și frunze de dafin. Am întrebat-o de ce nu mai pune acum și mi-a zis că nu-i mai place gustul. Voi puteți să puneți dacă vă place. Oricum ar fi, rezultatul e gustos și merge bine cu o salată verde de primăvară, cu de toate.

Poftă bună!

P.S. De câte ori mă uit la titlu citesc Schopenhauer. Cu sau fără doi ani de facultate de filosofie ratată, însă, gustul tocanei tot ăla este 😀

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Mâncare de Allium schoenoprasum cu măsline” Subscribe

  1. Ștefan Brăgărea 27/03/2019 at 16:23 #

    Minunat! Dna Benezic, atunci când scapă de sclavia achizițiilor, rămâne magnifică. În rest…

  2. moteky 28/03/2019 at 15:54 #

    Hah! Chiar am facut o tocanita de praz acu’ vreo 2 zile.
    Multumesc de pontul cu lamaia. O sa incerc, sper sa-i placa sotiei (e cam mofturoasa la masline, cfs, ncfs…).
    Sanatate multa si dvs si mamei.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.