Archive | aprilie, 2019

Știi să primești feedback?

satisfactie

Cum se întâmplă în lumea civilizată: zâmbești frumos, spui că e foarte interesant, te duci acasă, interiorizezi, încerci să îmbunătățești ce nu făceai bine, dacă vezi că nu merge, aia e, nu a mers, spui de ce nu a mers. Adică nu sari la jugulara omului.

Mai mult 10 comentarii

Undeva, departe, greu de citit

undeva-departe-andrew-solomon

Cartea româno-anglo-americanului Andrew Solomon e ca o călătorie lungă și obositoare de care te bucuri abia că s-a terminat. Ne întâlnim sâmbătă la clubul de carte, la o pizza cu o bere, ca să alunece mai bine cartea, că a fost tare greu de citit.

Mai mult 4 comentarii

Reorganizarea disprețului la ANAF

anaf 2019

ANAF și-a reorganizat relația cu cetățenii: fie numai online, dar nu-i merge niciodată Spațiul Virtual Privat, fie offline, unde a desființat toate birourile inspectorilor și a înființat un birou unic – practic un balamuc cu bonuri de ordine. Fericiți cei care muncesc și trăiesc la negru, căci nu au nevoie să calce pragul vreunui sediu ANAF

Mai mult 12 comentarii

România găurilor mici și dese

Vasile si putarii5

Cum alegi un puțar bun și de ce instituțiile responsabile ale statului nu vor să le spună oamenilor unde sunt straturile bune de apă în sol.

Mai mult 21 comentarii

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.