În 2015 am avut trei contracte de colaborare de pe urma cărora am câștigat bani. Și eu și statul. Fiecare dintre cei trei plătitori de venit mi-au reținut și virat către stat impozitul și taxele aferente – pensie, asigurări de sănătate etc. Și partea lor și partea mea, așa era înțelegerea mea cu ei. Am depus în 2016 declarația de venit la care am atașat cele trei adeverințe de venit și m-am considerat achitată față de stat. Luna asta, însă, la trei ani distanță, statul mi-a trimis un email în care m-a anunțat că mai am de plătit 2000 de lei pentru asigurările de sănătate. În plus.
A venit mai întâi un email, cum că am o decizie de impunere în contul meu din Spațiul Virtual Privat (SVP). Am încercat două zile jumate să intru în SVP, fără succes. Ziua sau noaptea ca hoții, era imposibil să te loghezi în cont, pentru că îți dădea eroarea 500 și te ruga să-i scrii admin-ului cum că nu reușești. I-am și scris admin-ului, doar că la emailul ăla a venit o altă eroare, 550, că probabil și admin-ul ăla avea niște limite. Bref, sistemul online al ANAF e praf, asta se știe dintotdeauna, dar nu pare să-i deranjeze pe responsabilii care au decis că de anul ăsta toate declarațiile de venit se depun online. Intrăm, carevasăzică, în era digitală, cu forța, chit că nu ne încape pe toți odată, când încercăm s-o accesăm ca să vedem cât și ce avem de plătit.
Într-un târziu am avut și eu acces la decizia mea de impunere și am aflat că până la 30 iunie 2019 va trebui să plătesc cei 2000 de lei în plus pentru CASS-ul din 2015. M-am gândit că asta e, s-o fi recalculat ceva din urmă ce n-am plătit, dar uitându-mă pe fișa aia n-am reușit să-mi dau seama de ce. Era acolo un tabel cu cele 12 luni ale anului, un câștig lunar care nu corespundea cu niciuna din sumele mele obținute din cele trei surse, nici individual, nici combinate câte două sau toate trei la un loc, la care se aplicase cota de 5,5% CASS și gata decizia de plată.
Cum în SVP nu ai și posibilitatea să contești ceva, a trebuit să mă duc la ANAF ca să fac asta offline. M-am dus la vechiul sediu din Lucrețiu Pătrășcanu, sector 3, unde fusesem de atâtea ori la doamna de la litera B. Acolo, pe un hol lung, erau înșirați inspectorii cărora li se alocaseră niște litere din alfabet, și fiecare știa că trebuie să se ducă la inspectorul lui de literă, în funcție de numele pe care-l purta. Numai că azi, ce să vezi, ANAF-ul își mutase relațiile cu publicul undeva la Piața Alba Iulia, la parterul unui bloc.
Îmi făceam deja gânduri pe drum, că să vezi ce s-a modernizat ANAF-ul, o să fie niște birouri mai civilizate pentru oamenii ăștia care muncesc acolo și implicit niște condiții mai omenești pentru plătitori. Când colo, într-un hol de doi pe trei metri, în fața unei singure uși, se bulucea toată lumea venită, ca și mine, la pomul lăudat al ANAF.
Alături, la casierie, aproape nimeni.
Se schimbase întregul fengșui. Acum îți luai un bon de ordine de la un automat, care avea un meniu destul de sărac raportat la diversitatea cazurilor cu care veneau oamenii aici. Și așteptai să-ți apară numărul de ordine pe ecranul de lângă ușa 22, pe care scria ambiguu Informații și mai jos Birou unic. Adică, vezi Doamne, am tăiat birocrația, acum nu mai avem cinci birouri în care erau împărțite toate literele alfabetului, avem birou unic la care se înghesuie toată lumea. Toate lumea voia, firește, la informații, ca să întrebe unde trebuie să se adreseze în chestiunea cutare. Deci toată lumea trebuia să ia bon de ordine. Și aici toată lumea, invariabil, își prindea urechile.
Bătrânii nu vedeau să citească pe ecranul mașinii de bonuri și nu știau pe ce să apese. Alții nu știau de fapt unde trebuie să meargă, simțeau nevoia de îndrumare, deci iar nu știau pe ce să apese. Se isca ad-hoc o socializare între noii veniți și cei care adăstau pe lângă automatul de bilete, dar nu era decât un dialog al surzilor:
– Nu vreau decât să pun o întrebare… zicea inocent noul venit.
– Ăhăăă, stai la coadă, ia un număr! răspundeam toți în cor, stătătorii în fața ușii 22.
– Aaa, păi la ce să iau număr că nu știu, mai întâi trebuie să întreb ce direcție mă poate ajuta… orbecăia noul venit, în meniul mașinăriei.
– Păi nici noi n-am știut, am luat la întâmplare, apasă și dumneata acolo pe ceva și-ți dă drăcovenia aia un bon.
– Dar nu pot să apăs așa, nu văd… nu mă încadrez la niciuna dintre ele…
– Pentru că nu ai nicio datorie la stat, unde trebuie să apeși? întreabă cu voce cristalină și o tânără cu fuste lungi și colorate, cu un copil în brațe, venită ca să obțină o adeverință cum că nu are venituri.
– Aaaa, păi ce cauți aici dacă nu ai datorii?! Fugi, că uite noi, dacă avem venituri, avem și belele, stăm la cozi, îi zice unul mai hâtru din coadă.
În fine, unii mai fraieri, ca mine, l-au întrebat inclusiv pe paznic dacă știe unde trebuie să meargă, și paznicul, invariabil, tot către ghișeul unic te trimitea, cu escală pe la bonuri. M-am uitat și eu prin meniul mașinii de bonuri și am considerat că m-aș încadra la categoria „evidențe plăți”, că deh, trebuia să aflu și eu cum e cu evidența asta a lor, care mă arată datoare deși eu nu sunt.
Am primit bonul E088, de la evidență, vezi bine. Am stat cam o oră jumate ca să intru înăuntru, la o doamnă amabilă, dar care mi-a spus cu nonșalanță că nu merge sistemul și că va cam dura să vadă dacă am sau nu dreptate. În Biroul unic/Informații erau trei doamne, care apăsau, la birourile lor, pe câte un buton și anunțau noile numere de ordine de pe ecranul de afară. După cât de repede se succedau numerele aș zice că nu rezolvau de fapt pe nimeni din grămada aia de oameni. Ceea ce a și fost confirmat de un cetățean care a ieșit după mine și a zis: Am intrat bou și am ieșit vacă!
Până la urmă, cam așa a fost și la mine, decât că viță-versa. Doamna mea a făcut o magie și în câteva minute a scos aceeași decizie de impunere pe care o aveam și eu, și mi-a spus că nu mă poate ajuta, că trebuia să stau la coada cu numere G (de la gestiune), adică să merg la colegele ei de birou, pentru că doar ele mă pot ajuta.
– Păi bine, doamnă, și acum după o oră jumate să mai stau din nou la aceeași coadă doar ca să trec la biroul alăturat? Nu puteți să vă uitați acolo în sistem ca să vedeți unde e buba?
– Nu se poate, mergeți la doamnele cu G că sunt drăguțe și vă ajută!
Am ieșit, am luat alt bon – G113 de data asta – și am continuat să chibițez pe margine pe seama noilor veniți. Între timp apăruse o doamnă în vârstă care aflase că trebuie musai să aibă Spațiu Virtual Privat ca să-și declare veniturile din chirii, dar nu știa cum se face asta. O tânără care se așezase lângă computerul pus pe hol, pentru cetățenii fără Internet acasă, s-a oferit s-o ajute, crezând că de fapt doamna are deja un cont și trebuie doar să se logheze. Și o întreabă:
– Care este numele de utilizator? (userul)
– …Popescu… zice doamna în vârstă.
– OK, și parola, ce parolă aveți? întreabă tânăra după ce-i tastase userul.
– Păi, face o pauză bătrâna, să zicem …. Angelica…
– Aaaa, nuuu așa, doamnă, nu o stabiliți acum parola, trebuie să aveți deja cont, nu aveți cont?
– Păi cum să am, de aia am venit aici, de unde să am cont? se întreabă doamna nedumerită.
Între timp m-am dat mai aproape de ușă, unde se iscase o ceartă între o doamnă care avea un apartament vândut anul trecut și o datorie misterioasă de pe urma lui, și un domn care fusese aici cu câteva zile înainte, aflase că are de primit bani și fusese de acord cu compensarea, dar ulterior primise acasă decizie că mai are de dat. Cei doi se certau care să intre mai întâi, deși fiecare avea numere diferite, E și G, deci nu aveau de ce să se încaiere. Un al treilea, care voia și el doar să întrebe ceva, tot forța ușa, noi ceilalți îi spuneam că toți stăm „doar ca să întrebăm ceva” și lui i se părea neverosimil.
– Cum adică, păi aici scrie Informații, unde să întreb dacă nu aici?
– Daaa, dar toți stăm aici, îi răspundem toți în cor, exasperați.
– Dar eu am doar o problemă cu o impunere greșită, îmi cer bani în plus și vreau să întreb …
– Păi și nouă la fel, n-ați auzit că face Dragnea nuntă, îi trebuie bani de nuntă, săracu! scuipă cuvintele cu dispreț un tip într-un colț.
Nu râde nimeni la glumă.
– Dar ia să caut eu șeful, că așa ceva nu se poate, ce, ăștia nu au un șef pe aici? se sesizează domnul care voia să pună o întrebare, și se duce încolo pe un hol mic, care ducea spre budă și spre o ușă pe care nu scria nimic, care ducea în măruntaiele blocului. Verificasem, pesemne, toți înainte holul ăla.
Câteva minute mai târziu, domnul care-l căuta pe șeful se întoarce în coada-grămadă dezorganizată și ia un bon de ordine.
– E, ce-ați rezolvat?! îl ia peste picior doamna cu casa vândută anul trecut.
– Nimic, pe holul ăla e doar un WC, ăștia sunt de capul lor aici!
– Eu zic să luați două bonuri, unul la G și unul la E, mai ales dacă nu știți unde trebuie să mergeți, eu așa am făcut, îl consiliază profesional un tânăr care stătuse rezervat până atunci într-o parte, lângă automatul de bonuri.
– Da, nu e o idee rea, consimte o doamnă, măcar să le epuizăm rola de hârtie din automat, hi, hi!
După altă oră am reușit și am intrat din nou în biroul unic/informații, de data asta la o doamnă cu G, care m-a luat în primire:
– Toți ziceți așa când veniți aici, că nu aveți de plătit, și după aia plătiți.
– Probabil, dar eu am venit cu acte ca să vă demonstrez că eu zic că am dreptate, trebuie să-mi demonstrați și dvs contrariul.
– Aaa, păi ce aveți dumneavoastră degeaba veniți la mine, că trebuie să depuneți o contestație la registratură. Scrieți o cerere de mână în care spuneți că contestați decizia de impunere, la care anexați toate documentele pe care le aveți și asta merge la inspectorul care va rezolva lucrarea.
– Bine, registratura unde e?
– Următoarea intrare în bloc.
Ies din balamucul ăla cu bonuri de ordine și intru alături, unde la un ghișeu ca de paznic era un băiat la registratura ANAF sector 3. Coadă doar de trei persoane. Profit de ocazie ca să scriu cererea, pe o poliță lângă ghișeu și îi dau paznicului/registratorului cererea și toate hârtiile mele. Îmi dă bonul de înregistrare cu numărul 2 milioane și ceva și:
– Cum rămâne, primesc rezolvarea pe email sau cum? Că doamna de la G îmi spusese să trec musai pe cerere datele de contact…
– Nu. Vă mai interesați dumneavoastră de cerere când și când, îmi zice băiatul.
– Și cât durează de regulă?
– Cam 45 de zile.
– Aoleu, păi și în timpul ăsta nu-mi blochează contul, sper!?
– Nu știu, mergeți dumneavoastră la intrarea alăturată, luați un bon de ordine la E, de la executări silite și întrebați acolo.
Romania sta bine la birocratie si in plus guvernul n-are nevoie de bani.
Tocmai imi fac taxele in Canada… Aici e sistem progresiv si se opreste doar impozit pe salariu. Taxele pentru celelate venituri ca dobanzi, castiguri de capital, cand ai vandut un bun cu mai mult decat l-ai luat, se platesc la sfarsitul anului cand trebuie sa-ti faci taxele. Practic pirmesti niste fluturasi pentru fiecare tip de venit. De exemplu pentru salarii fluturasul are codul T4 si spune cat ai castigat, cat ai platit pentru pensie, pentru asigurarea de somaj, etc in niste casute numerotate. Pentru dobanzi primesti alt fluturas cu codul T5 care spune ce dobanzi ai primit tot intr-o casuta speciala. Copii dupa ele primeste si guvernul. Fluturasii de acelasi fel se insumeaza si sumele pentru fiecare casuta se trec intr-un formular de calcul unde se fac fel de fel de calcule si rezutatele se trec in formularul principal unde in final se calculeaza daca mai ai de platit sau daca mai ai de primit bani. In general mai ai de primit bani. II primesti prin virament bancar intr-un cont pe care poti sa-l alegi. Daca m-ai ai sa platesti ii poti platii din contul tau de pe calculator sau te duci la banca. Daca pentru mai mult de doi ani ai de platit mai mult de $3000 o sa trebuiaca sa platesti trimestrial in avans. Iti trimit ei scrisoare cu sumele de plata, nu e o problema. Procesul manual e destul de migalos, dar sunt fel de fel de aplicatii unde introduci datele din fluturasii primiti si ele calculeaza totul.
Daca ai cumva vreo intrebare, cum a fost in cazul tau, poti sa dai un telefon si un agent de la un call center se va uita in calculator si te va lamurii. Daca nu esti de acord poti sa depui o contestatie online. Acum cativa ani eu am facut o contestatie dupa ce nu m-am inteles cu un agent si am trimis-o prin fax. Nu am auzit sa te poti duce in persoana sa ceri lamuriri. In persoana probabil te duci daca esti auditat si nici atunci. Acum cativa ani fiului meu care era student i-au cerut niste formulare si le-am trimis prin fax. A primit apoi raspuns peste cateva saptamani ca totul e in regula.
O descriere perfecta a iadului.
Cont Revolut pe adresa din strainatate. Desi se lauda ca ar fi ajuns in secolul XXI si stiu pe unde umbli, in realitate astia inca umbla cu dosarul cu sina din birou in birou, deci stau linistit, ANAF nu blocheaza nimic..
tot aud de revolut ăsta în ultima vreme, dar nu știu de ce nu aș pune chiar toate ouăle într-un coș
Acum incasezi venituri in mai multe conturi romanesti? Toate ouale intr-un singur cos..
In plus, nu te obliga nimeni sa-ti tii toti banii in contul bancar.
Păi nici nu fac asta, de la marea pauză ING de acum doi ani am un și un cont la altă bancă și cash. De aia ziceam că nu aș pune toate ouăle în acel revolut
Catch 22 🙂
ghișeul 22 😉
Lasand la o parte dezorganizarea ANAF, ce mi se pare in neregula e ca, in lipsa de bani, s-au apucat pur si simplu sa emita decizii de plata pentru niste plati deja efectuate. Sunt si eu in aceeasi situatie, am primit o decizie de plata pentru un contract de inchiriere din 2016, pentru care am platit deja. Mi-e greu sa cred ca este o coincidenta, mai ales daca zici ca la cozile de la ANAF erau si altii cu aceeasi problema.
Probabil ca o sa mai platesc o data – e o suma mica si nu merita deranjul – ceea ce nu prea e bine, ca ii incurajeaza sa continue cu aceeasi metoda.
Și eu am primit impunere pe niște sume deja plătite în 2014. Eu știu sigur că am plătit sumele alea, acum practic sunt niște regularizări pe care efectiv nu știu de unde le-au scos din hârtia lor nici nu se pricepe nimic.
Apropo – mie nu-mi trimit niciodată nimic nici pe mail, nici la adresa din buletin, efectiv aflu dacă am ceva de plătit dacă intru eu pe spv sau pe ghișeu.
Am mai pățit asta o dată anul trecut, atunci am făcut contestație – pe care mi-au respins-o scurti, deși am atașat toate dovezile de plată etc, și mi-au zis că dacă nu-mi convine să fac altă plângere 🙂
E o bătaie de joc sinistră. Am plecat din țară anul trecut și cred că vor plăti la ANAF pentru amărâtul ăla de PFA (închis tot anul trecut) și urmașii mei.
Si pe mine m-au pus sa le mai platesc odata ce aveam sa le platesc pe 2015. L-am pus pe taica-miu sa le faca scandal, online.
Online cum? că pe SVP nu merge. Și ce a rezolvat?
Da, fix asa se intampla. Si la Sectorul 2 e de groaza. Cred ca e intentionat, cu toate ca nu pricep ce obtin cu atitudinea asta de stapani absoluti. Nici macar teama nu inspira, ci sila si dispret si ura. Eu am trait experiente similare cu ei.