Părinții avariați de la școala evreiască

Se dau peste cap să-și vadă copiii bine educați, dar își afișează zilnic parvenitismul rutier în fața școlilor bune, în care copiii lor ar trebui să învețe să nu fie ca ei.

Am niște cunoscuți care și-au dat copilul la grădinița evreiască, apoi l-au lăsat să meargă și la școală tot acolo, deși suma pe care trebuie s-o scoată din buzunar an de an li se pare cam piperată (de la 7000 de euro la grădi până la peste 10.000 la liceu). De fiecare dată când îmi vorbește despre asta, mama copilului se plânge de bani și tot spune că se mai gândește dacă o să continue să-l lase pe copil să învețe acolo. Dar tot ea spune că-i admiră pe evrei și vede cum copilul ei se transformă pe zi ce trece într-unul (deși nu e din naștere), prin educația primită acolo.

N-am fost decât o singură dată în școala aia – Complexul educațional Lauder Reut cum îi zice pe frontispiciu – la o ocazie festivă, când eram ziaristă, iar locul era abia la început, departe de ideea de complex educațional de azi. Nu știu ce fel de școală se face acolo, pesemne că bună judecând după rezultatele afișate pe gard. Însă ce mă scoate din sărite de fiecare dată când trec pe lângă școală – și o fac destul de des – este comportamentul părinților sau al celor veniți să ia acasă progeniturile bine educate de la școala aia.

În fiecare zi la orele la care se iese de la școală, după amiaza în mod special, când e traficul mai îndesat pe Mircea Vodă,  prima bandă din cele două ale sensului de mers dinspre intersecția cu Udriște spre intersecția cu Bulevardul Unirii e blocată de mașinile puse pe avarii în așteptarea copiilor. Și nu e vorba de un caz-două, ci de ditamai convenția de mașini negre, de regulă mari, cât ține gardul școlii, dublând parcarea amenajată de-a lungul bulevardului. Am făcut poza asta azi, venind pe jos, pentru că atunci când sunt la volan nu am cum să surprind peisajul. Toate mașinile pe care le vedeți în fotografie sunt „părinții avariați” ai copiilor de la școala evreiască. Și asta chiar sub nasul polițiștilor care au sediul acolo, la Udriște. Sunt sigură că nu e un peisaj singular prin București, după cum nici școala evreiască nu e singura alergată de părinții dornici să-și educe cât mai bine copiii. Dar nu pot să nu remarc încă o dată ipocrizia situației.

Carevasăzică, e dovada unei educații (fie ea și rutiere) deficitare taman la părinții care se dau peste cap să-și vadă copiii bine educați, evreiește în cazul ăsta, ca să aibă parte de ce-i mai bun în viață. Mă gândesc că n-ar strica, poate, ca școala să aibă niște cursuri și pentru părinți: cum să nu te comporți ca un parvenit când vii să-și iei odrasla de la școală, ocupând tot drumul doar pentru că ai dat mulți bani pe taxa de școlarizare și nu-ți pasă de ceilalți.

Altfel mi-e teamă că, la rândul lor, copiii vor ajunge să îngroașe rândurile avariaților de pe prima bandă, atunci când vor veni să-și ia și ei copiii de la aceeași școală de elită. Pentru că în ciuda educației primite la școlile astea de bani gata, bunele obiceiuri se învață tot în familie.

Și nu, nu e vorba de „nu există locuri de parcare” și nici „stau câteva minute până iese copilul”. E vorba doar de sfânta nesimțire românească. Care naște pui vii și-i dă la școli străine, doar-doar or învăța să fie altfel decât părinții lor.

Etichete: , , , , , ,

33 comentarii la “Părinții avariați de la școala evreiască” Subscribe

  1. Fluieratorul 07/05/2019 at 22:46 #

    Ei, comportament de barosani care cred ca daca si-au luat masini scumpe musai tre’sa stea in fata, sa aiba drum sub masina, banda libera si locuri de parcare unde le vrea muschiu’. N-am nici o intelegere pentru stationatul aiurea, daca nu e vorba de masina salvarii.
    Ce ma distreaza cel mai tare pe mine aici in Germania in povestea cu masinile care fac cozi pe la scoli e ca elevii adusi motorizat pina in banci, daca se poate, fac demonstratii in fiecare vineri pentru salvarea planetei. In Romania hipstereala n-a ajuns inca la acest nivel.

    • Dollo 08/05/2019 at 08:47 #

      Da, da, asta cu demonstrațiile ecologiste ale copiilor întregesc minunat lanțul trofic.

  2. McGigi 08/05/2019 at 09:17 #

    articolul e de un imbecil curat si duios. ca sa fiu bine inteles: n-am bemveu, nici audi – am o skoda si-un ford. da’ nu inteleg de ce aia care vor o educatie buna pentru copiii lor trebuie sa-si cumpere dacie. o masina buna e o masina buna. aaa, ca n-au parcat regulamentar? well, poate ca scoala – sau municipalitatea – ar fi trebuit sa puna la dispozitie parcari. ca asa e normal. pentru ca pe mine chiar nu ma deranjeaza sa fac cu 10 minute mai mult pentru un copil de 7-10 ani pe care-l iau parintii de la scoala. faptul ca eu am fost cu cheia de gat nu inseamna ca si putzoii astia de-acu tre’ sa fie.
    si da, ploua. acu, eu chiar n-am idee daca e cazul ca un copil – fie el de oameni bogati sau saraci – sa fie tarat 1 kilometru prin ploaie pentru ca acolo-s parcarile. da’ mama, ce articol de blog a iesit. sa moara imperialistii!

    • Dollo 08/05/2019 at 09:29 #

      Domnu Gigi, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. Atâta puteți să înțelegeți din ce am scris, atâta comentați. În limbaj simplificat, ca să înțelegi și mata, n-am zis nicăieri că oamenii ăia tre să-și cumpere Dacie, ci doar că trebuie să respecte dracului regulile de circulație și implicit, prin asta, pe ceilalți participanți la trafic pe care, ce să vezi, îi deranjează că trebuie să stea blocați în trafic cu 10 minute mai mult pentru ca unii să-și ducă odraslele în bancă cu mașina. Imperialistule!

    • gaga 09/05/2019 at 01:47 #

      Incercati sa nu tarati copilul prin ploaie, purtati-l normal, imbracat in haina de ploaie sau, ma rog, macar sub umbrela, ca sa aflati impreuna ca nu orice ploaie e un potop de sfarsitul lumii.
      Nu de alta, dar ca sa nu devina copilul prim ministru mai apoi si sa aiba nevoie de o barca si o armata de carausi ca sa traverseze o balta de adancime pana la glezna….
      Si da, educatia inseamna – printre altele – sa inveti sa nu deranjezi pe ceilalti, sa respecti regulile de circulatie, sa stii sa mergi pe jos, sa stii sa te imbraci potrivit cu vremea.

      • mihai 09/05/2019 at 11:46 #

        De acord 100% cu dvs. Din păcate, viața este complexă și are multe aspecte. Acum două zile n-am mai putut să ajung deloc cu copilul ÎMBRĂCAT POTRIVIT cu vremea la antrenamentul lui de aikido, întrucât drumul oferit de primărie era INUNDAT și ne-am udat rău mergând pe jos. Ne-am întors acasă să ne uscăm.

    • Anghel 09/05/2019 at 20:30 #

      Da’ de ce sa faca Primaria parcari din banii mei pentru unii, de ce sa nu plateasca aia care vor parcare la tot coltu’ strazii? Doar fi’nca un gigi n-a auzit de taxiuri, de microbuze care vin exact când se termina orele, etc. Si sunt convins ca nici un gigi n-a aflat ca unele învatatoare, la „scoala altfel”, au urcat elevii în troleibuz, sa vada si ei ce e aia, ca doar un gigi care se respecta s-a nascut cu curul în autoturism… Cât despre umbrele, pelerine (doar alea care nu-s „de firma”), sunt doar pentru prosti, mai gigi draga!

      • mihai 10/05/2019 at 14:28 #

        Astea nu sunt argumente valide:
        – în București sunt ~1,4 milioane de mașini la ~1,8 milioane de locuitori. Așadar, 77% dintre plătitorii de impozite au nevoie de locuri de parcare făcute de primărie. Dacă dvs faceți parte dintre cei 23% care nu au această nevoie, îmi pare rău pentru dvs, dar nu vă puteți opune majorității.
        – taxiurile nu sunt un mijloc de transport pentru fiecare zi sustenabil pentru majoritatea oamenilor, fiind prea scumpe. În general, costă triplu față de mașina personală.
        – microbuzele respective sunt private și aparțin afterschoolurilor. Primăria nu asigură transport școlar, iar cei care încarcă sau descarcă plodul la o anumită oră la școală o face pentru că copilul pleacă sau vine de acasă, nu de la after-school.
        – transportul în comun e o idee bună în principiu, dar e implementat nașpa în București. De aceea cred că e exagerat să susții că doar snobii circulă rar cu STB-ul.
        – despre umbrele și pelerine, numai de bine, însă așa cum am arătat mai sus, ele nu te protejează la trecerea prin bălți adânci, și nici nu cred că trebuie să adopt stilul vestimentar „cizme de cauciuc până la genunchi” de fiecare dată când plouă.

        A nu se înțelege că aprob total ideile lui McGigi, nici pe departe. Dimpotrivă, mesajul lui prezintă o anumită doză de snobism, vizibilă mai ales din atitudine. Totuși, dacă combatem, hai să combatem cu argumente solide.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.