Din descrierea editurii pare o carte răvășitoare, eu una am votat-o pentru că îmi imaginam că ea conține încercările unei femei de a deveni vegetariană. Cartea scrisă de Han Kang e mai mult decât atât, e o disecție crudă a unei societăți, a unui mod de viață, a unor obiceiuri monstruoase. Disecția lasă însă intactă această societate, în schimb distruge încet, până aproape de dispariția fizică, acel corp străin, acel om care încearcă să se opună, să se extragă, să facă notă aparte, independentă.
Nu e o carte ușoară, ci una care mai degrabă te încarcă emoțional, fără însă să lase urme de neșters.
Fragmentul care m-a marcat, deși cartea conține suficiente alte pasaje grele, este acesta:
…câinele ce tocmai m-a mușcat de picior este legat de motocicleta lui tata. Am nouă ani și stau la poarta mare cu piciorul bandajat; sub pansament, pe rană, mi s-a pus păr ars din coada câinelui. E o zi de vară caniculară și cumplit de umedă, chiar și atunci când nu mă mişc, curg valuri de transpiraţie pe mine. Câinele gâfâie şi el, cu limba roşie atârnându-i peste maxilare. E mai mare decât mine, un câine alb, frumos.
Până să mă muşte pe mine, fata stăpânului lui, era renumit prin vecini ca fiind deştept şi cuminte. În timp ce pârlea coada câinelui atârnat de o creangă de copac, taică-meu mi-a spus că nu o să-l pârlească până-şi dă duhul. Auzise de la cineva că dacă fugăreşti un câine până moare, carnea-i va fi mai fragedă. Taică-meu porneşte motorul şi aleargă în cerc câinele legat de motocicletă. Face o tură, două, trei, se învârte întruna în cerc. Stau la poarta mare şi mă uit la ei, mă uit la Albişorul ce gâfâie, cu ochii scoşi din orbite. De fiecare dată când privirile ni se întâlnesc, ochii mei sunt şi mai fioroşi decât ai lui. „Javră nemernică! Vrei să muşti?”.
La cea de-a cincea tură, din gura câinelui începe să se scurgă o spumă albă. Din grumazul prins cu frânghie îi curge sânge. Târât de motocicletă, aleargă scheunând de durere, probabil. La cea de-a şasea tură, vomită sânge roşu-închis. îi curge sânge din gât şi din gură. Stau dreaptă şi mă uit la spuma albă amestecată cu sânge, la cei doi ochi strălucind de furie. Aştept să-l văd şi la cea de-a şaptea tură, dar îl văd pe taică-meu uitându-se în urma motocicletei: câinele nu mai poate alerga, mai mult atârnă. Mă uit la picioarele ce-i tremură, la pleoapele deschise şi ochii daţi peste cap din care curge un sânge apos.
Seara e petrecere mare la noi acasă. Vin toţi bărbaţii de vârstă mjilocie ce lucrează la tarabele de pe îngustele alei din piaţă, bărbaţi pe care taică-meu consideră că merită să-i cunoască. Iau şi eu o gură din carne – se spune că rana unei muşcături se vindecă doar dacă mănânci din câinele ce te-a muşcat. Ba nu, nu iau o gură… de fapt înfulec un castron întreg de carne amestecată cu orez fiert. Mirosul de ţesut ars, pe care frunzele de susan sălbatic nu-l pot acoperi, îmi mută nasul din loc. Din bolul cu mâncare mă fixează ochii lui strălucitori, ochii lui în timp ce e târât de motocicletă, vomitând o spumă albă amestecată cu sânge. Dar nu-mi pasă. Pe bune, chiar nu-mi pasă deloc.
Copila care a provocat acest incident ajunge o femeie matură, o oarecare în societatea capitalist-evoluată din Coreea de Sud, măritată cu un bărbat oarecare, ducând o viață anostă, lipsită de sentimente, de suișuri sau văi. Până într-o noapte când începe să aibă vise. Până când vina începe să se manifeste și să-i influențeze viața. Renunță la carne, crezând că asta va fi soluția pentru absolvirea vinei. Asta declanșează, însă, un lanț grotesc de reacții mai întâi în familie, apoi în societate, care arată că cruzimea, violența, egoismul sunt atribute colective ale unei vini de care omenirea nu dorește să scape, pentru că ar însemna să-și privească în ochi ticăloșia. Soluția mult mai simplă e excluderea elementului disturbator, închiderea în ospiciu a femeii care-și imaginează că e o plantă, un copac, că e o formă de viață incapabilă să curme alte vieți.
Cartea este despre influența abuzurilor din copilărie asupra vieții de adult, despre cât de puțin control avem noi, oamenii moderni, asupra propriului corp, deși ne iluzionăm altfel, despre alienare, despre căile prin care societatea, familia, te pot extirpa atunci când nu mai funcționezi conform așteptărilor și normelor. Din cartea asta răzbate atâta frig încât aproape că-l simți fizic în jurul tău, cititor. Nu-mi imaginez cum poate cineva să trăiască în felul ăla. Și totuși se pare că ăsta e „modelul coreean”.
Vom discuta despre cartea asta la clubul din 25 mai, pe care-l ținem la Edo sushi, de la ora 18.00. Până atunci, însă, va trebui să propunem o nouă serie de cărți de citit la club, pentru că asta a fost ultima din seria votată anul trecut în vară.
Așadar, vă rog să propuneți în comentarii ce cărți bune ați mai citit sau de care ați auzit în ultima vreme. Noi ăștia care venim pe la club vom vota ce credem noi că o să ne placă 😉
Câteva precizări importante pentru cei care nu au fost dar ar vrea să vină la club:
- cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
- cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, cel puțin la ultimele ediții și-și manifestă intenția de a mai veni;
- cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
- când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună o dată, timp suficient pentru citirea unei cărți, și într-un local ales de comun acord și anunțat aici pe blog înainte de întâlnire cu o zi-două. La ore rezonabile pentru clasa muncitoare, ori în cursul săptămânii seara după 19.00, ori sâmbăta;
- ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club. Dar ar fi bine ca dacă ai zis că vii, ai dat join pe FB sau ai spus că ajungi chiar cu câteva zile înainte, că vii sigur sigur și nu ai venit, să fie dintr-un motiv serios, de exemplu te-a călcat metroul sau ți-a murit cineva drag, pentru că altfel ești un neparolist trist care m-a făcut să rezerv masă de x persoane și să cad de fraieră.
- întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă
Termen pentru propus cărți: 20 mai 2019.
Factfulness. Zece motive pentru care interpretam gresit lumea si de ce lucrurile stau mai bine decat crezi – Hans Rosling
Învățare – Tara Westover
Amândouă au fost foarte mediatizate si lăudate în ultima vreme, sper să fie meritate laudele.
1. Jojo Moyes – In cautarea unui destin.
Este departe de „Inainte sa te cunosc” – Am citi-o si am vazut si filmul.
Este povestea drumului, dar numai a drumului, ci si a istoriilor inainte de drum, a o parte din cele 650 de fete australiene casatorite in timpul razboiului cu militari englezi. Si o istorie a vasului cu care au calatorit, un portavion ce va face cu aceste mirese ultima sa calatorie inainte de a fi reformat. Si veti afla si o parte din drama comandantului si din moravurile acelor vremi.
2. Rosamunde Pilcher – Cautatorii de scoici. O carte despre viata unei doamne, fiica unui pictor ce a fost pictata cind era copil in acel teblou ce da titlul romanului. In paralel cu lacomia fiului si a fiicei celei mari, a unei dragoste a fetei mijlocii, a amintirilor ei din copilarie si tinerete, a devotamentului unei tinere fete si a iubitului ei, care decid sa o insoteasca intr-o ultima calatorie la o prietena si in acelasi timp satul unde a fost pictat tabloul. O carte cu sfirsit neasteptat, dar pe masura povestii.
3. Adriana Georgescu – La inceput a fost sfirsitul. Asta fiindca am vazut ca a aparut o noua editie la Humanitas, dupa prima in 1992. Despre anul 1944-1945 in Romania, inchisoarea politica si evadarea la final din Raiul socialist. Despre naivitatea oamenilor normali crescuti si educati intr-un sistem liber si democrat, comparabil cu democratiile de atunci. Veti gasi in ea metode folosite in 1944-1945 de comunisti si apoi in 1990 de Iliescu si ai lui…
4. 7 ani in Tibet, cartea, nu filmul. Exista deosebiri esentiale intre cele doua.
As mai fi adaugat Sarah Lark – In tara norului alb. De fapt toata trilogia e de citit, dar prima (aceasta) e de departe cea mai buna.
Noua Zeelanda la inceput si curajul unei tinere de familie buna de a merge acolo cu viitorul socru pentru o casatorie cam pe nevazute, in paralel cu istoria unei invatatoare decisa si ea sa mearga acolo, sedusa de scrisorile unui domn de fapt scrise de pastor si alte citeva fete trimise sa devina servitoare.
Zuleiha deschide ochii-Guzel Iahina. De neratat.
Sexualitate și societate- Andrei Oișteanu
Testamentul Mariei- Colm Toibin
Baladele Usturoiului- Mo Yan
Trei săptămâni în Himalaia- Marius Chivu
Capulzanii- Silviu Anghelescu
Bucătăria sclavilor- Kathleen Grissom
am citit doar ”bucătăria sclavilor” (foarte mișto), restul sunt pe lungile mele liste ”de citit în cincinalul ăsta”. 🙂 le am pe toate în format electronic.
am căutat ”aventura marelului Raid”, din păcate asta nu era în bibliotecă.
Rătăcitorii – Olga Tokarczuk
Luna și focurile – Cesare Pavese
mi-am adus și eu azi aminte de Olga Tokarczuk și intrasem croită s-o propun. eventual, poate, dacă se traduce până atunci, romanul pentru care a câștigat Man Booker International Prize (Flights).
Cantul lui Ahile -Madeline Miller
Jose Luise Peixoto – Cimitirul de piane
Lavinia Braniste – Interior Zero
Mark Manson- The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life
oau. ”cimitirul de piane” s-a discutat la prima-prima întâlnire a clubului. 🙂
Too late and too litle, miss 😛