Despre morții mă-sii computerelor de la ANAF, numai de bine

O cerere de recalculare pe 2015, trei drumuri la ANAF și 50 de zile mai târziu, aflu că „s-a greșit” în cazul meu cu vreo 1700 de lei și că am încasat 5 lei, dividende de la niște SIF-uri de care habar nu aveam.

– Bună ziua, sunteți cumva domnul G? îl întreb pe omul de la biroul „unic” al ANAF sector 3.

– Da!, răspunde el mirat că-i știe cineva numele.

– Ah, mă bucur, am mai fost și ieri și mi s-a spus să vin azi că sunteți de serviciu dumneavoastră, responsabilul cu litera B, și m-ați putea lămuri! continui eu înaintând de la ușă către biroul lui.

– Mda! răspunde domnul G. deloc dornic de conversație, cu ochii în ecranul computerului din fața lui.

Pentru o fracțiune de secundă, ca un clipit de ochi, curentul se întrerupe și pornește din nou în biroul ăla cam fără aer. Domnul G. izbucnește pe neașteptate:

– F…tu-ți morții mă-tii!…. se uită la mine și adaugă într-un târziu… de computer nenorocit! E a treia oară pe ziua de azi când se întrerupe curentul, în mijlocul Bucureștiului, iar nenorocitul ăsta s-a restartat. Trebuie să așteptați, doamnă, să pornească din nou!

– Nu-i nimic, vă explic până pornește computerul, îmi revin și eu din impresia că mă înjurase pe mine.

Și încep să-i explic că îmi venise o decizie de impunere pe 2015, ca să plătesc 2000 de lei pentru asigurările de sănătate, că eu le-am plătit pe toate anticipat, ca în fiecare an, iată dovada 1, 2 și 3, că în urmă cu fix 50 de zile am mai fost în biroul ăla încins de nervi, am stat două ore la coadă ca să aflu că trebuie să depun o cerere de recalculare, alături, la registratură, am depus-o, și iată numărul de înregistrare, și nu am primit niciun semn de atunci.

– A, o fi între cererile pe care le am de rezolvat… constată în trecere domnul G. Dar de unde știți că ați plătit?

– Păi iată adeverințele de venit de la angajatori, care zic că mi-au reținut și virat sumele alea.

– Unii angajatori zic, dar nu plătesc, ați verificat?

– Unde să verific?

– La ei în contabilitate…

– Păi ce cădere am eu să verific la ei în contabilitate, eu vă furnizez niște adeverințe de venit emise de ei, ar trebui să se potrivească cu evidențele dumneavoastră, nu?

– Mda, dar site-ul nu vrea să pornească…

Între timp, biroul a început să se aglomereze. De afară, unde era ditamai hărmălaia despre care v-am mai povestit, tot intrau oameni, formând două cozi în dreptul celor două birouri la care domnul G. și colega lui ofereau informații în cadrul „biroului unic”. Prostia asta cu biroul unic face parte tot dintr-o reorganizare a ANAF, și presupune că toată lumea trebuie să aibă un cont în Spațiul Virtual Privat (SVP), ca asta să reducă spre zero interacțiunea cu inspectorul de literă. O fi civilizat, numai că, ce să vezi, oamenii nu prea știu cum să-și facă cont virtual și nici cum să-l gestioneze. Iar în cazul ANAF sector 3, contribuie la bulibășeala generală, și nervozitatea, tuturor faptul că informațiile și biroul unic sunt asigurate de aceleași două persoane (care sunt de fapt inspectori de literă, cărora le vine rândul periodic să încaseze înjurături de la oamenii veniți la biroul unic/informații). Nu poți să intri la informații ca să întrebi ceva, ci trebuie să iei bon la biroul unic, să aștepți să-ți vină rândul ca să afli că de fapt nu acolo ai treabă. O prostie! Așa că unii, mai nerăbdători, nesocoteau ordinea bonurilor de ordine și intrau peste rând.

Cât așteptam noi să repornească computerul domnului G. au intrat în birou doi tineri din Republica Moldova care nu aveau venituri, nici cont SVP, nici nu știau cum să completeze o declarație unică, deci voiau ca cineva să le explice cum se face. Nu păreau nedeprinși cu computerul, dar în mod clar fuseseră dovediți de limbajul birocratic din formulare. O doamnă care voia de fapt un cazier fiscal, fusese pusă să-și facă cont SVP, apoi când a întrebat dacă tot acolo își găsește și cazierul i s-a spus că nu, pe ăla trebuie să-l ia de la sediul din Moșilor.

În timpul ăsta, domnul G. făcea multitasking: le răspundea celor care intrau și întrebau diverse, îl suna insistent pe omul de la IT, dar fără succes; se enerva pe oamenii care aglomeraseră biroul; îi dădea afară, apoi se apuca să-mi calculeze din nou veniturile; îi trimitea din când în când, de pe telefon, mesaje cu majuscule tipului de la IT și mai scotea câte o înjurătură, dar de data asta pe mute. Cifrele nu-i ieșeau, iar computerul i se împotrivea de asemenea. Domnul G. era un pachet de nervi și părea de înțeles. Fiecare voia să i se rezolve problema, iar problema ținea fie de organizarea deficitară a locului ăla, fie de un computer și de un site despre care oricine știe că mai mult nu merge. Exasperat, domnul G a rugat-o pe colega lui să intre la ea în computer și să-mi scoată situația financiară ca să ne lămurim de unde vine diferența. Femeia a început să lucreze și ea tot la cazul meu, care ajunsese deja să țină și mai mulți oameni afară, pentru că se prelungea.

La un moment dat, în birou a intrat glonț un individ cu niște hârtii pe care le-a pus pe biroul femeii, impunând prin tăcere să fie luat în seamă. Domnul G. a răbufnit iar:

– Nu ați venit mai devreme și v-am zis să vă faceți cont virtual?

– Ba da, răspunde omul.

– Păi și? întreabă domnul G.

– Și ce? Nu merge!

– Păi v-am zis că nu merge imediat, durează două ore …

– Lasă-mă, domnule, cu două ore, că eu am nevoie acum, nu peste două ore, eu trebuie să merg la casa de sănătate ca să iau pastile ACUM, e problemă de viață și de moarte aici, nu mă joc cu două ore ale dumitate… .

Colega domnului G., socotindu-mi mie veniturile, aruncă o privire și pe hârtiile omului și întreabă:

– Dar al cui e contul SVP, că văd că nu e al dumneavoastră?

– Păi da, e a lu cumnata, răspunde omul.

– Și cum luați dumneavoastră pastile pentru ea?

– Păi …

– Haideți, domnule, nu mai veniți cu tertipuri din astea că sunt degradante, zău! conchide doamna și se întoarce la veniturile mele.

După câteva adunări, împărțiri, socoteli, colega ajunge la concluzia că în cazul meu „s-a greșit” cu 1700 de lei, dar tot ar mai rămâne să plătesc eu 300. Niciunul nu poate să-mi spună, însă, de unde sunt acei 300, pentru că nu reiese din hârtii. Doamna descoperă, însă, că am „niște dividende”:

– Ați făcut niște investiții, doamnă!, mă admonestează ea ca și când ascundeam vreo comoară.

– N-am făcut, doamnă, ce investiții?

– Apare aici SIF Muntenția, SIF Transilvania și SIF Banat Crișana.

– E prima dată când aud așa ceva, de unde apar astea?

– Aveți cupoane din alea, cum s-au dat pe vremuri?

– Am avut unul singur, dar la fabrica Miraj care s-a demolat, n-am mai auzit nimic de el de atunci.

– E, o fi ajuns la ăștia, ia vedeți!

– Păi și nu trebuia să știu și eu, câte dividende am, ia?

– Păi aveți 1 leu de la Muntenia, 3 lei de la Transilvania și 1 leu de la Banat.

– 5 lei!! Și pentru asta trebuie să plătesc 300 de lei asigurări de sănătate sau cum?

– Nu știu, poate că e vreo diferență de impozit din calculele făcute de angajatori, trebuie să faceți dumneavoastră o cerere de recalculare…

– Alta? Păi am făcut una în 15 aprilie și n-am primit nici acum răspuns. De aia am venit azi din nou.

– Aaaa, păi de ce nu spuneți așa doamnă, cu asta trebuia să începeți!, mă admonestează iar colega domnului G. care între timp luase la rezolvat pe domnul cu cumnata bolnavă.

– Păi i-am zis colegului…

– I-auzi, dragă, că doamna are cerere, rezolvă-i cererea doamnei!

– Da, păi asta o să fac, dar nu eram lămurit de unde e diferența…

Până la urmă am stabilit că domnul G. va recalcula fișa mea fiscală pe 2015 și mă va suna ca să mă duc să o iau. Și-a notat numărul meu și mi-a zis că mă va chema la el în biroul „de sus” ca să semnez de primire, așa că acum am la ce spera: că o să trăiesc clipa aia în care inspectorul meu de literă mă va suna pe telefon și mă va chema la el în birou. Sper să-i meargă și computerul atunci. Până una alta, pentru eroarea asta a lor am făcut trei drumuri la ANAF și nu am obținut decât o promisiune că se va rezolva.

Curios lucru că în cele 50 de zile cât am așteptat rezultatul cererii pentru recalcularea lui 2015, a venit decizia de impunere pe 2014 (că așa lucrează fiscul, înapoi, ca racul) și pe 2014 zice că au ei să-mi dea 500 de lei. Nici acolo nu știu de unde, că tot așa eu am plătit tot anticipat. Dar asta deja parcă nu mă mai deranjează așa de tare.

În același timp, am citit azi despre minunatele planuri de reorganizare (!!!) ale ANAF promise de fosta nouă șefă a fiscului, reinstalată de două zile, după epurarea dragniștilor din structurili statului. Zice că va fi mai simplu, mai eficient, mai ușor. La fel a promis și ministrul finanțelor, că va simplifica limbajul din formulare, că a aflat și el că românii nu-l înțeleg (mă întreb dacă-l înțeleg funcționarii ANAF), și că până în 2020 va fi și informatizat sistemul, cu 150 de milioane de euro, deși din 2014 până în 2018 au avut la dispoziție 70 de milioane de euro de la Banca Mondială pe care n-au fost în stare să-i cheltuie.

Probabil nu se va întâmpla nimic din toate astea, și eu voi ajunge să-l cunosc mai bine pe domnul G. până în 2020 și după, și vom schimba împreună impresii despre morții mă-sii computerelor ANAF. Dar trebuie să mă lămuresc serios cu dividendele astea de la SIF-uri. Mai are cineva, știți cum se face să scapi de ele? Nu că n-aș fi mândră să stăpânesc o bucățică infimă din fosta glorie industrială a țărișoarei, dar mă gândesc că dacă mi-a apărut în scriptele ANAF că am 5 lei dividende de care eu habar nu aveam, cu programul ăsta revoluționar de guvernare mă pot trezi mâine poimâine cu cine știe ce profituri spectaculoase. Și aș vrea să fiu pregătită sufletește.

Etichete: , , , , , , , ,

23 comentarii la “Despre morții mă-sii computerelor de la ANAF, numai de bine” Subscribe

  1. DB 04/06/2019 at 19:41 #

    Daca dl.G si colega nu-si iau campii intre timp, mirarea mi-i mare.

    • Dollo 04/06/2019 at 20:04 #

      Foarte posibil.

  2. Mia 04/06/2019 at 19:57 #

    Actiunile de la SIF-uri cu care figurati sunt cel mai probabil niste actiuni reziduale care au fost alocate dupa prima cuponiada in contul unor dividende neincasate. Nu sunteti singura, sunt cateva milioane de oameni care le au si nu stiu de ele. Cel mai probabil, data fiind valoarea foarte mica, nu o sa puteti sa le vindeti, pentru ca nici un broker nu se complica sa o faca. Daca vreti o situtie exacta a detinerilor, mergeti la.Depozitarul Central cu CI si cereti un extras de cont. In alta ordine de idei, nu se amnistiasera fiscal tocmai datoriile astea aferente unor venituri mai veci (2015-2016), mai mici de un salariu minim?

    • Dollo 04/06/2019 at 20:03 #

      Mulțumesc pentru info, o să mă caut de dividende cum spuneți 🙂 Nu știu cum e cu amnistia, că din ce am înțeles sunt foarte mulți cei care au primit deciziile astea de plată din 2014 și 2015.

  3. lkjaosf 04/06/2019 at 21:14 #

    Daca nu ridici dividendele in 3 ani (de obicei) atunci ele intra din nou in avutul companiei. Daca nu le ridici, inseamna ca n-ai venituri din investitii, si nici taxe de platit dupa ele. Si aici e curios, cum de ANAF te-a trecut cu 5 lei venit din dividende? Asta inseamna ca le-ai incasat sau, de vreme ce habar n-aveai, poate altcineva le-a ridicat in numele tau (frauda??). O alta explicatie foarte plauzibila, ar fi ca ANAF-ul a gresit (ceea ce face de-obicei).

    Ca sa ridici dividende, tot ce trebuie sa faci e sa mergi cu buletinul la una sau mai multe banci mari (BRD, BT, BCR) si sa le zici ca ai venit sa-ti iei dividendele. Nu te costa nimic. Sau la Depozitarul Central. Acolo nu stiu daca poti ridica cash, dar le poti da un cont bancar in care sa-ti livreze viitoarele dividende. Atentie insa la comisioane si taxe. Depozitarul Central iti ofera mai multe servicii, inclusiv extrase de cont…

    • Dollo 05/06/2019 at 20:15 #

      M-ai pus pe gânduri 🙂 Dacă suntem mai mulți în situația asta cu dividendele, la cine rămân totuși banii ăștia, că leu cu leu se face ceva…

      • lkjaosf 05/06/2019 at 21:59 #

        Pai sa vedem.. Am ales la nimereala SIF Transilvania (SIF3). Raportul anual pe 2018 se poate gasi si pe siteul bursei aici:

        http://www.bvb.ro/infocont/infocont19/SIF3_20190424174027_Raport-anual-2018—RO.pdf

        La pagina 29, aflam ca SIF3 are aproape 7 mililoane actionari persoane fizice care detin 62.56% din SIF3.

        La pagina 111 a PDF-ului aflam ca dividendele de pe urma anului 2014, neridicate pana la 1 iulie 2018 (adica timp de 3 ani de la data platii: 1.07.2015) sunt in valoare de 6,3 milioane RON. Nefiind ridicati, acesti bani raman in companie si sunt considerati venit pe 2018 (si vor fi din nou impartiti TUTUROR actionarilor).

        Mai multe info despre SIF3:
        http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=SIF3

        (vezi si tabul ‘Emitent’ cu lista dividendelor de-a lungul anilor)

  4. Bogdan 05/06/2019 at 13:15 #

    Eu am cont pe SPV, dar nu mai bine. Pe SPV imi arata ca statul imi datoreaza 10 000 de lei, dar la ei in sistem nu apare nimic. In schimb imi vin din cand in cand hartii cu 5 ani in urma ca am sa le dau bani, desi nu am..

    Deci nici u SPV-ul nu e mai bine, daca il populezi cu date gresite!

    • Dollo 05/06/2019 at 20:16 #

      Da, deocamdată SVP pare a fi doar o formă de mesagerie greu accesibilă. Azi am primit email că am în SVP un mesaj nou, cu declarația unică pe care tre s-o completez pe 2019. Bineînțeles, ca mine au primit alte câteva milioane, toți am încercat să intrăm în SVP și evident s-a blocat.

  5. MonicaL 06/06/2019 at 14:33 #

    Dar despre mortii ma-sii de IT-isti neplatitori de impozite de la CNAS chiar nimics de spus?

    • mihai 07/06/2019 at 11:54 #

      IT-ist burjui prezent la datorie!

      Iar radio Erevan vă răspunde: aveți dreptate că nu plătim impozit pe salariu, doar că:
      – nu pe noi ne asistă social statul, ci cu banii noștri privați statul își plătește oamenii lui. Am făcut un calcul: cu banii pe care statul mi-i reține mie, un singur om, pe fluturașul de salariu drept contribuții CAS (pensii) și CASS (sănătate), statul român plătește pensiile a peste 5 pensionari medii plus cam jumătate de salariu de medic rezident. Și nu am pus la socoteală celelalte mii de lei pe care statul mi le ia sub formă de TVA pentru toate cumpărăturile mele. De unde vă luați informațiile?
      – toată lumea discută despre dacă e bine sau nu ca programatorii să fie scutiți de impozit pe salariu, că, vezi doamne, se crează o nedreptate în societate. Răspunsul este simplu: ESTE BINE! Acest stimulent fiscal a contribuit substanțial la crearea locurilor de muncă, ceea ce a dus la dezvoltarea sectorului și prin extensie la creșterea PIB-ului și a permis guvernului să crească pensiile și salariile medicilor; altfel mulți dintre noi ne-am fi dus în alte țări să muncim acolo. Doar că întrebarea este greșită! Întrebarea corectă este alta: DE CE RESTUL SALARIAȚILOR CONTINUĂ SĂ PLĂTEASCĂ IMPOZIT PE SALARIU, CREÂNDU-SE O NEDREPTATE ÎN SOCIETATE, DEȘI ACEST FEL DE FACILITATE FISCALĂ ARE DEJA UN ISTORIC DEMONSTRAT DE EFECTE BENEFICE ÎN ROMÂNIA?

      • lkjaosf 07/06/2019 at 13:41 #

        Draga mihai, modul tau de rationare, de analiza critica a unei situatii, ma face sa cred ca ti-ai gresit meseria, ca IT-ul nu e de tine.
        Programatorii au fost scutiti de impozite pentru a compensa subdezvoltarea sectorului la acea vreme, cand era in faza incipienta. Astfel ca firmele de programare (straine), pe langa cheltuielile cu tehnica de calcul, cu instruirea formala/neformala a angajatilor, cu transferul know-how-ului, sau cu adaptarea la o piata virgina, plateau astfel mai putine taxe la stat, in conditiile in care impozitul pe salarii era atunci de 30-40%(?). De atunci a trecut multa vreme si lucrurile sau schimbat (in bine, sa zicem). Impozitul e 10% acum. Daca ai intelegi ca impozitele si taxele sunt necesare intr-o societate pentru a se dezvolta, ai sustine clar impozitarea IT-stilor la fel ca orice categorie matura de meserii.
        Da, si eu apartin sectorului de IT, sunt programator. Ia sa vedem cum moare piata asta daca este taxata acum cu 10%. E rusine ca un invatator, o vanzatoare, un asistent, etc.. sa plateasca impozit, si un IT-st, nu.

        • mihai 07/06/2019 at 15:39 #

          Fain atac la persoană, ce să spun. Din păcate, toate argumentele tale sunt inexacte. Pe rând:
          – sectorul nu era „subdezvoltat” în comparație cu celelalte sectoare ale economiei românești în 2000 când Pambuccian a venit cu ideea asta, ci era în rând cu celelalte: în agonie, alături de restul economiei ceaușiste. Norocul acestui sector a fost că s-a găsit Pambuccian care să-i găsească politica de dezvoltare potrivită. Celelalte sectoare nu au avut același noroc și s-au dezvoltat mai încet. Uită-te la perla industriei prelucrătoare, industria producătoare de mașini: Ceaușescu ne-a lăsat patru fabrici/mărci de autoturisme (Dacia, Oltcit, Aro, Lăstun). Au mai rămas două.
          – Eu n-am susținut nicăieri că impozitele și taxele nu ar fi necesare într-o societate, am afirmat doar că România taxează prea mult MUNCA, și am argumentat că, iată, dacă reduci taxele pe muncă, uite cum apar locurile de muncă și tot felul de alte efecte benefice! Faptul că lângă o anumită rubrică din fluturașul de salariu scrie 10% nu este un motiv să te prefaci că nu vezi că din 10000 lei munciți (total buget salarizare într-o firmă), statul ia 4279 lei de la angajații obișnuiți (sau 3643 lei de la cei scutiți de impozit), iar din cei 6357 lei rămași mai ia încă vreo 600-1200 lei sub formă de TVA, în funcție de comportamentul de consum și economisire al cetățeanului.
          – Este adevărat că la începutul anilor ’90 a existat și impozit pe salariu de 60%, pe lângă restul contribuțiilor. Totuși asta nu înseamnă că era un lucru bun sau firesc. Nu, era o măsură comunistă autentică.
          – „E o rușine că…”. Sunt parțial de acord (în sensul că în economie nu ar trebui discutat în termeni de „rușine”), dar soluția este să-ți scoți ochelarii de cal și să te gândești „cum să ne fie mai bine tuturor” în loc de „hai să tăiem craca ălora care stau mai sus în copac, că au stat prea mult timp acolo”.

          • lkjaosf 07/06/2019 at 17:26 #

            Ce tot vorbesti acolo? Bineinteles ca IT era subdezvoltat, chiar inexistent daca e sa compari – cum faci – cu alte ramuri ale economiei RO. Acum sunt de vreo 12 ori mai multi angajati decat atunci. Eram in urma rau fata de tarile occidentale in acest nou sector economic si in asa zisul secol al informatiilor. Ca sa atragi firmele straine (cu know-how!) pe IT, s-a scos impozitul pe angajat IT, nu si pe angajat HR/marketing/auxiliar. Deci s-a mers tintit. Acele firme au dezvoltat sectorul in schimbul acelui impozit, si teoretic, toata economia ar fi trebuit sa beneficieze de un sector IT dezvoltat…

            Zici: „am afirmat doar că România taxează prea mult MUNCA” . Nu e adevarat. Tot ce ai facut a fost sa STRIGI mai sus intrebandu-te de ce lumea plateste impozite..

            Si degeaba tot aduci in fata sume de bani sau cati pensionari platesti tu. Nu asta este discutia! Nici despre nivelul impozitelor!

            Daca impozitul l-ai vedea, nu ca o suma de bani, ci ca TIMP muncit pentru societate, ai sa vezi imediat inechitatea: majoritatea salariatilor aloca 10% din orele lucrate statului, iar IT-stii, 0% – ei lucreaza doar pentru ei (dpdv al acestui impozit pe venit).

            Iar o firma de IT va gasi aici, acum, o piata relativ dezvoltata. Nu mai e ce era pe vremuri si nu se mai justifica facilitatea fiscala.

          • mihai 10/06/2019 at 10:57 #

            Prietene, sectorul IT nu era subdezvoltat _raportat_la_celelalte_sectoare_economice_, cum afirmi tu, ci întreaga economie era subdezvoltată, în sensul că era la nivelul anilor ’70, unde a lăsat-o Ceaușescu când a decis că trebuie să-și plătească datoria externă. Ce înseamnă „anii ’70” pentru IT? Simplu: o mână de companii (IBM, CDC, etc – pentru că HP, Dell și Apple încă nu apăruseră), care la noi erau ICE Felix, Electronica, Feper… Când s-a deschis economia, majoritatea firmelor s-au dus la fund, atât IT cât și non-IT, deopotrivă, deoarece restul lumii avea un avans de 20 de ani.

            Sunt de acord că s-a mers țintit, asta am spus și eu, că e meritul lui Varujan Pambuccian că i-a păsat de acest sector economic și i-a găsit politica de dezvoltare potrivită pe care a reușit să o și implementeze cu ajutorul PSD care era la guvernare în vremea aceea.

            Te legi de MAJUSCULE. Da, nici mie nu-mi plac, prefer să formatez cu bold, dar uite că aici nu se poate cu bold. Ideea era să evidențiez întrebarea corectă, pe care nu și-o pune nimeni. Întrebarea mea afirmă în subtext că impozitul pe salariu este o taxă pe muncă și că el ar trebui să fie 0 pentru toată lumea, pentru a stimula crearea locurilor de muncă în toate sectoarele economice.

            În ceea ce privește timpul muncit pentru societate, văd că ți-a răspuns colegul Sanitarul. Răspunsul meu era mai simplu: consider că cazierul meu curat mă îndreptățește să nu muncesc în folosul comunității. Statul are nevoie, într-adevăr, de bani pentru a-și putea plăti toate cheltuielile, dar banii ăștia trebuie luați de la beneficiarii serviciilor (pentru pensii de la cei care se asigură, pentru sănătate de la toți cetățenii care realizează venituri, pentru poliție, armată, justiție de la proprietari și companii, și așa mai departe).

            „Majoritatea salariatilor aloca 10% din orele lucrate statului, iar IT-stii, 0% – ei lucreaza doar pentru ei (dpdv al acestui impozit pe venit).” -> Aici sunt două probleme: în primul rând, un impozit nu are dreptul la puncte de vedere. Punctele de vedere sunt ale oamenilor, nu ale impozitelor. În al doilea rând, sunt de acord că este inechitabil: cele 10% alocate statului sunt nedrepte, iar în istorie au fost mai multe răscoale datorate zeciuielii 🙂

            Singura afirmație a ta cu care sunt de acord este cea cu privire la faptul că acum piața este relativ dezvoltată și nu mai este ce era pe vremuri. Acesta este un bun motiv pentru a _începe_ o dezbatere pentru a determina dacă facilitatea fiscală se mai justifică sau nu (nu ai cum să spui asta fără o analiză completă a tuturor factorilor interni și externi).

  6. moteky 07/06/2019 at 19:56 #

    dupa cum suna 50 de zile alea am crezut ca s-a pogorat duhu’ anafului sa va mai ia niste bani co ocazia acestei saga a recalcularilor 🙂

  7. Sanitarul 08/06/2019 at 00:14 #

    @ikjaosf: N-ai prea nimerit-o cu timpul muncit pentru societate, pentru ca teza asta ii da dreptate IT-stului! 😛

    Uite ce spune unu’ pe care-l cheama Robert:

    „Impozitarea castigurilor provenite din munca este acelasi lucru cu munca fortata. Unele persoane considera ca aceasta afirmatie este evident adevarata : a-i lua cuiva castigurile a n ore de munca este acelasi lucru cu a-i lua n ore de munca ; este ca si cum l-ai forta sa lucreze n ore pentru scopul altcuiva. Altii considera ca afirmatia este absurda. Dar chiar si acestia, daca obiecteaza fata de munca fortata, s-ar opune ideii de a-i sili pe tinerii nonconformisti care nu lucreaza sa munceasca in beneficiul nevoiasilor. Si ei s-ar opune, de asemenea, sa-l fortam pe fiecare individ sa lucreze saptamanal cinci ore in plus pentru a-i ajuta pe cei nevoiasi.
    (…)
    Acestea fiind spuse, daca ar fi nelegitim ca un sistem de impozitare sa ia ceva din timpul liber al omului (munca fortata) cu scopul de a fi de folos celui nevoias, cum poate fi legitim ca un sistem de impozitare sa ia din castigurile omului pentru acelasi scop ? De ce pe cel a carui fericire cere anumite bunuri materiale sau servicii sa-l tratam diferit de acela care se simte fericit si fara astfel de preferinte si dorinte ? De ce o persoana care prefera sa vada un film (si care trebuie sa castige bani pentru un bilet) trebuie sa fie gata atunci cand i se cere sa ajute pe cel nevoias, in timp ce o persoana care prefera sa priveasca un apus de soare (si deci nu este nevoie sa castige niciun ban in plus) nu trebuie ? Intr-adevar, nu este surprizator ca redistributionistii il ignora deliberat pe omul ale carui placeri sunt atat de usor de dobandit fara munca suplimentara, in timp ce adauga o alta sarcina sramanului nefericit care trebuie sa munceasca pentru placerile sale ? Ne-am fi asteptat ca situatia sa fie inversa. De ce persoanei care are dorinte nemateriale si neconsumatoriste i se permite sa inainteze nestanjenit catre alternativa sa realizabila si pe care o pretuieste cel mai mult, in timp ce persoanei ale carei placeri sau dorinte implica bunuri materiale si care trebuie sa lucreze pentru bani suplimentari (prin aceasta slujind pe oricine considera ca activitatile sale sunt destul de valoroase petnru a-i fi platite) i se impun constrangeri in ce priveste ceea ce poate realiza ? Poate ca in principiu nu e nicio diferenta.”

    Ori sau nu?

    • lkjaosf 08/06/2019 at 21:00 #

      ” teza asta ii da dreptate IT-stului! ”
      Legat de ce? Si cum? Justifica ce vrei sa zici, cu cuvintele tale, si atunci discutam.

      • Sanitarul 08/06/2019 at 23:02 #

        Uite aici, cu cuvintele mele (desi sa stii, TOATE cuvintele mele sunt la mana a doua!!), dar si cu ale tale (sa fie echitabil):

        Zici tu: „Daca impozitul l-ai vedea, nu ca o suma de bani, ci ca TIMP muncit pentru societate, ai sa vezi imediat inechitatea: majoritatea salariatilor aloca 10% din orele lucrate statului, iar IT-stii, 0% – ei lucreaza doar pentru ei (dpdv al acestui impozit pe venit). (…) nu se mai justifica facilitatea fiscala ”

        Zic eu: Pai daca privesti asa cum zici tu (ca timp muncit pentru societate), IT-stii au dreptate sa refuze munca fortata. Deci nu doar ca se justifica faptul ca platesc 0%, dar toti angajatii ar trebui sa refuze munca fortata. Asadar este justificata pretentia lor pentru 0% (ceea ce tu numesti facilitate fiscala).

        Decurge ca IT-stul (care reclama 0% impozit) are dreptate iar tu, desi ai vrea sa i te opui, nu reusesti, invocand echivalenta „impozit = timp muncit pentru societate”

        Q.E.D. (carele vine de la quod erat demonstrandum – si astea iar nu sunt cuvintele mele, da’ n-am putut sa ma abtin. :p ).

        [Phui, a fost greu, da’ cred ca mi-a iesit pana la urma … nu?]

        • lkjaosf 09/06/2019 at 09:19 #

          Munca fortata? No zau asa, despre asta am ajuns sa vorbim? Despre sclavagism, iobagism?

          Am zis „timp muncit pentru societate”, timp de care beneficiaza fiecare membru al societatii, inclusiv cel ce l-a muncit! Dar beneficieaza indirect de el, prin serviciile efectuate pentru cetatean, de alti membri ai societatii.

          Toata chestia asta este scrisa in Constitutie si aprobata benevol de cetateni. Daca vrei sa traiesti aici, asa functioneaza lucrurile. Daca ti se pare o forma de asuprire, cu siguranta vei obtine usor azil politic in acea tara de pe glob unde nu exista taxe si impozite.

          • Sanitarul 09/06/2019 at 21:11 #

            Aha. Cred ca inteleg. Nu faci distinctii (sclavagismul si iobagia nu-i tot aia cu munca fortata) si citezi dupa ureche din chestii pe care nu le-ai citit (Constitutia)..

            Tu cam ce varsta aveai cand ai aprobat benevol chestia asta, de-i zic unii nu Constitutie, ci „contract social”?!

            Totusi, ce faci tu e de manual de clasa a XI-a: se numeste argumentum ad hominem combinat cu ignoratio elenchi. Tradus in cuvinte mai actuale (tot la mana a doua si astea, cum ti-am zis!) in loc sa vorbesti despre rationamentul tau [subiectul discutiei] ai inceput sa te iei de persoana mea si, totodata, ca sa nu trebuiasca nici sa accepti ca ai gresit, nici sa trebuiasca sa-ti sustii teza cu noi argumente … tu ai schimbat subiectul [NU despre cum si cine beneficiaza de „timpul muncit pentru societate” era vorba, ci despre cum este el „prelevat”. Nu-i tot un drac!)

            E simpatic sa duci discutii d’astea in care se sare aiurea dintr-una in alta, dar din pacate am terminat liceul si nu mai au acelasi haz.

            Merci frumos si scuze de deranj!

  8. Cristian Ioan 08/06/2019 at 09:51 #

    Multe, multe felicitari!

    Nu, nu lui Dollo pentru articol – este doar o relatiare a ce apatit la ANAF, in iulie cand ma duc cu Declaratia unica, probabil ca si eu vaoi pati cam la fel …

    Ci pedesereului, pentru gaselnita absolut geniala cu CAS-ul:

    „5 lei!! Și pentru asta trebuie să plătesc 300 de lei asigurări de sănătate sau cum”

    Asa este! Ai dividente de 5 leri, sau ai lucrat ceva colaborare de o suta de lei, trebuie sa paltesti CAS la nivelul salariului minim, adica MULT MAI MULT decat suma incasata!

  9. Munteanu 21/07/2019 at 22:12 #

    Calculatorele Romaneshti alea cu display alb-negru puteau rezolva toate problemele. Au fost insa cumparate cu 2 000 000 000 de dolari calculatore de import care sunt atat de greu de programat incat nimeni prin Romania nu stie asta. Inginerii Romani care proiectasera calculatorele Romaneshti au innebunit in shomah sau s-au sin-ucis. Dureaza o veshnicie pana se incarca Windows. Cand in sfarshit se incarca Windows eshti atat de impresionat de porumbeii si fluturshii care apar pe ecranul color si de sunetul ta-da incat uitzi ce motiv ai avut ca sa porneshti calculatorul care oricum nu calculeaza ci afisheaza frumusetzile nude de la playboy.com.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.