Dinți de lapte

Amintiri din vremea când vacanța de vară însemna hoinăreala în valea satului, grădinărit forțat cu mamaie și răsfăț cu porumb fiert cu bunicuța.

Bunicuța mânca porumbul fiert sau copt așa, desprinzându-i boabele rânduri-rânduri de pe cocean, cu degetele pentru că dinții nu o ajutau. Avea placă și sus și jos, nu știu de când că eu așa am prins-o. Cu niște șiraguri frumoase de dinți falși, ca niște boabe de porumb fiert, care dădeau bine în poze, dar erau un coșmar cotidian pentru că mereu i se mișcau pe gingiile slăbite. În vremea în care nu se inventase adezivul Corega, bunicuța se bucura că de fiecare dată când veneam noi de la București îi aduceam în dar un adeziv natural: halvaua. Mozolea o bucată de halva în gură până i se încleștau cele două plăci de cerul gurii și de maxilarul de jos.

Vara, când era vremea porumbului de lapte, mamaie fierbea câte un ceaun plin, pe pirostriile din curte, la care gătea cam tot ce se găsea prin bătătură la vremea aia, de la tocătura cu știr și mălai pentru rațe până la bulionul din roșiile alea mari și cărnoase, despre care azi aflu că se chemau „inimă de bou”. Mamaie era „tânără”, în putere, la cei 60 de ani ai ei probabil, la vremea aia, pe când bunicuța să fi trecut deja spre 80. Mamă și fiică, văduve amândouă de tinere, trecuseră prin războaie, crescuseră copii și nepoți și supraviețuiau comunismului împreună, ca toate înaintașele lor din neam în alte regimuri.

Pe mine mă lăsa mama cu ele în fiecare vară, de cum se termina școala până toamna când începea din nou. Hoinăream prin valea sălbatică din spatele caselor, cu alți copii de pe stradă, până departe la Călmățui – un nume generic pentru orice fir de apă din satele Bărăganului. Nu se îngrijora mamaie că mi s-ar fi putut întâmpla ceva și de altfel nici nu mi se întâmpla. Singura ei supărare era că preferam să vagabondez cu haita de copii sălbăticiți de vară, în loc s-o ajut să îngrijească grădina, să adun cu mâna gândacii de Colorado de pe cartofi și să-i înec într-o cutie de conserve pe fundul căreia turna niscai gaz de lampă – ăsta era singurul insecticid folosit de mamaie în grădină. Apoi smulgea bălăriile fir cu fir și le toca la rațe.

Bunicuța mă răsfăța mai mult și mă apăra de bodogănelile ei. Ea îmi despărțea rândurile de boabe de porumb de pe știulete și mi le punea pe marginea farfuriei ca să le mănânc după ce le comparam cu niște dinți și încercam să-i „montez” ca atare la mine sau la ea în gură. Aveam dinți suficient de buni cât să-mi mușc singură din porumb, dar îmi plăcea să privesc simetria șiragurilor de boabe ieșite din degetele strâmbate de artrită ale bunicuței.

An de an de atunci, de câte ori fierb porumb vara îmi amintesc de șiragurile de dințișori de lapte ai bunicuței. Mi-ar fi plăcut să știu, dar acum e prea târziu că nu mai am de la cine să aflu, cum de bunicuța și-a pus placă. În anii ăia nu era ceva obișnuit la țară să-ți îngrijești dinții (nici azi nu prea e, din păcate, dar motivele sunt altele). Mamaie, din câte știu, nu a avut niciodată o periuță de dinți. Își mai freca dinții cu sare grunjoasă, dar în rest i-a avut și pierdut pe rând, fără să-i întrețină în vreun fel. A ajuns la dentist rar, și numai ca să scape de vreo măsea. Iar când s-a pus problema de placă – cred că aici la București, în vreo iarnă în care era ostracizată la noi la bloc – a refuzat îndărătnică. Cu gândul la patimile bunicuței probabil, căreia placa îi folosea mai mult ca să râdă la poze decât ca să mănânce. După o vreme a ajuns să desprindă și ea boabele de pe cocean, ca bunicuța.

Mama, pe de altă parte, prima ajunsă la oraș din familia noastră, și-a îngrijit cât de cât dantura. La maturitate avea deja câteva plombe, însă genetic a avut o dantură bună, sănătoasă și frumoasă. Eu am luat maxilarul de la ea și dinții mari de la tata, așa că am ajuns la maturitate să port aparat de îndreptat dinții pe care mi-a fost prea lene să-i îndrept în copilărie.

Acum, la 70+, mama are câteva lucrări mai degrabă nereușite în gură și se îndreaptă vertiginos spre placă – deși nu vrea și probabil tot la amintirea bunicuței se raportează. Se chinuie să mănânce și a ajuns să desprindă și ea dințișorii de pe cocean, vara. Eu am avut în cei trei ani de purtat aparat dentar un preview al etapei ăsteia, în care îmi era imposibil să desprind boabele cu dinții de pe cocean. Acum, de când l-am dat jos savurez fiecare vară cu porumb fiert în care deși îmi permit să mușc, prefer să mai și desprind, cu nostalgie, câte un rând două de boabe, în amintirea femeilor din familia mea care m-au învățat să fac asta.

Etichete: , , , , , , ,

4 comentarii la “Dinți de lapte” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 24/07/2019 at 16:21 #

    Foarte frumos spus! Oricum toți trecem (moi aussi) prin neplăcerile și impotențele bătrâneții.

  2. dodoi 24/07/2019 at 18:02 #

    Dentistii ca mai toate meseriile din ziua de azi sunt in sales si de multe ori n-are importanta daca-ti trebuie sau nu ei iti recomanda sa faci si ce nu e neaparat necesar. Cred ca sunt rude bune cu mecanicii auto.

    Probabil ca lipsa detartajului e principala cauza a pierderii dintilor. Piatra se depune pe dinti si impinge gingia in jos, osul se retrage si dintele incepe sa se miste. Cum in Romania nu se prea poarta detartrajul am avut aceasta si eu aceasta problema si incepusera sa mi se miste dintii. Acum vreo 20 de ani mi s-a spus ca am peste 20 de dinti care se misca si care nu mai pot fi salvati. Acum vreo 12 ani un dentist ortodontist m-a sfatuit sa-mi cot 8 dinti din fata (4 de sus si 4 de jos) sa pun 4 implanuri (2 sus si 2 jos). In total ar fi costat vreo CAD$ 25K. Am refuzat si 10 ani mai tarziu inca am dintii din fata la locul lor. Din toti dinti care se miscau am facut un singur implant la un canin care se misca prea rau si am pierdut o singura masea. Acelasi ortodontist mi-a spus ca ma costa cam CAD $15K sa o inlocuiesc. Trebuia un sinus lift de CAD$ 5K plus ca maseaua originala era cam cat doua masele si trebuiau doua implanturi. Din nou nu l-am ascultat si intrucat e ultima masea nu se observa. Ceilalti dinti tot se mai misca, dar mi se pare ca nu mobilitatea lor nu a mai avansat. Insa ma duc cu religiziotate de 3-4 ori pe an la detartraj.

    PS: Pana pe la 50 de ani n-am avut nicio carie

    • gheo 25/07/2019 at 14:59 #

      Veniți în România! Nu vă costă mii de dolari un implant! Este o promoție acum, la o stomatologie, de 330€!

      • dodoi 26/07/2019 at 01:01 #

        Acest pret e pentru cel mai simplu implant. De cele mai multe ori iti mai trebuie si altceva precum implant de os, sinus lift, etc. In plus un implant nu se rezolva intr-o saptamana sau doua. Cand mi-a inlocuit caninul, acum vreo 10 ani, dupa ce mi-a implantat surubul ( a fost anestezie totala si n-am simtit nimic), a durat vreo doua luni pana s-a vindecat gingia cu o vizita dupa vreodoua saptamani la dentistul care mi-a pus implantul ca sa-mi scoata atele. Dentistul de famlie a luat mulajul vreo 2 luni dupa operatie si a pus dintele vreo 2 saptamani mai tarziu. Cu totul poate lua pana la aproape 3 luni. Asta ar insemna cel putin 2 vizite in Romania si biletul de avion ar fi cam pe la CAD$ 2400 + $500 implantul sa zicem CAD$ 3000. Eventual mai poti adauga banii pe care-i pierzi nelucrand. Pe mine acum 10 ani m-a costat CAD$ 4300, iar 10 ani mai tarziu am zero probleme. Am ceva retineri pentru doctorii din Romania (am avut si o operatie de inlocuire de sold in Canada si cam stiu cum e si pe aici), dar daca cineva a avut vreun implant si dupa cativa ani n-a avut probleme m-as bucura sa aud o recomandare.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.