Archive | ianuarie, 2020

Cel mai îndreptățit din parcarea de reședință

20200111_164356 (2)

Am fost la dezbaterea despre parcări de la Primăria sectorului 3 și am plecat de acolo dezamăgită de oameni și de misecuvenismul lor.

Mai mult 36 comentarii

În care Dollo se hotărăște să meargă la poliție

parcare resedinta3

Ce se întâmplă când parchezi pe locul cuiva, fără să știi, și găsești în parbriz o somație de la Poliția locală, să te prezinți la sediul lor ca să iei amendă între 500 și 1000 de lei. Te duci sau nu te duci? Eu m-am dus.

Mai mult 20 comentarii

Scrisori de la o țară pierdută

scrisori sidonia dragusanu

Zeci de oameni de toate vârstele și din toate zonele țării au scris, de mână, câte o scrisoare unei necunoscute, ca să primească la schimb o carte. Dacă aveți nevoie în viața voastră de o doză de duioșie, optimism, bunătate și chiar veselie pe alocuri, vă îndemn că răsfoiți scrisorile astea. O să vă facă bine.

Mai mult 6 comentarii

Prima mea pâine de casă

paine de casă 4

Pâine fără frământare, făcută în casă. Nu e mare lucru, poate încerca oricine să facă așa ceva acasă.

Mai mult 5 comentarii

Despre regretele unei vieți râvnite

langhe1

„Luna și focurile”, prima carte de la clubul de carte de anul ăsta – despre întoarcerea în sat, ca să arăți că te-ai realizat. Se putea și mai bine. După ce a scris-o, Cesare Pavese s-a sinucis. Nici lui nu i-o fi fost ușor.

Mai mult 1 comentariu

3 de week-end

20200111_164207 (2)

Întâmplări din cartier: De ce nu pot fi un Larry David, de ce le dăm bani cerșetorilor și ai parcat „ca un gospodar”.

Mai mult 9 comentarii

Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci

calpuzanii

Petrecut în secolul 18, scris în secolul 20 și citit în secolul 21, romanul lui Silviu Angelescu are minunata calitate de a ne arăta cum suntem, cum am fost și cum vom mai fi, ca popor și ca indivizi, într-un dulce, amuzant grai pe care numai un lingvist și folclorist îl putea născoci.

Mai mult 1 comentariu

Urmările faptelor noastre

Lumina adusa cu avionul de la Jerusalim

Petarde, artificii și javre. La noi și în Germania. Două povești despre educație și ipocrizie.

Mai mult 2 comentarii

50 de cărți bune citite în ultimul deceniu

Toshiba stă pe cărți, nu pe Fb :)

În ultimii zece ani am citit cel puțin o carte pe lună, datorită clubului de carte și nu numai. N-au fost toate bune, dar cele pe care le găsiți aici merită și citite și recomandate. Părerea mea.

Mai mult 5 comentarii

Oldies but goldies

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.