3 de week-end

Întâmplări din cartier: De ce nu pot fi un Larry David, de ce le dăm bani cerșetorilor și ai parcat „ca un gospodar”.

  1. De ce nu pot fi un Larry David?

La DM-ul din Mall Vitan. Am descoperit acum vreo două luni că au un nisip pentru #pisicaToshiba la fel de bun ca ăla de la Mega, dar de două ori mai ieftin (15 lei în loc de 34-38 cât a ajuns să coste la Mega). Și detergent bun, la prețuri net superioare decât cele practicate prin alte super/hypermarketuri. Și dacă tot eram în zona aia a magazinului am descoperit că au și niște bomboane de tuse Calmotusin, pe care le-am folosit cu un oarecare succes în accesele de hârâială din iarna asta uscată.

Ieri am intrat în magazin și m-am dus întins către locul în care știam că sunt cele trei produse de mai sus. Prima căutată – cutia cu bomboane de tuse – nu era de găsit pe raft. Am căutat, am luat raftul din nou la rând, nimic. Aveau doar sirop, nu și bomboane. Dar era o cucoană trecută de orice tinerețe și (se va vedea curând) și orice amabilitate, care aranja oarece marfă prin zonă. Așa că zic cu voce tare:

– Bună ziua, știți cumva unde găsesc bomboanele alea de tuse de la Calmotusin? Am luat acum o lună-două de pe raftul ăsta, dar acum nu le mai găsesc. Poate nu le văd eu…?
– …

Mă uit spre ea insistent. Poate are căști în urechi și n-a auzit ce am întrebat-o? N-avea, dar nici chef de socializare cu clienții. Așa că mă ignora profesionist. Mă uit insistent din nou pe raft și comentez, ca pentru mine, dar cu voce tare, cât să audă că insist, totuși, să vreau bomboanele alea.

– Văd că aveți sirop, dar nu și bomboane…

– Nu le vedeți pentru că nu sunt! vine și explicația geniului comercial, ca două palme peste scăfârlie. Caz închis.

M-am dus să-mi iau nisipul și cutia cu detergent ca să mă car naibii din templul ăla al zeiței evidenței. La casă, ce să vezi, tot peste ea dau. Îmi zice totuși bună ziua, plătesc, bag produsele în sacoșă, mulțumesc și dau să ies pe ușă. Dar îmi cade privirea pe raftul dintre casă și ușă unde, ce trona? N-o să ghiciți niciodată! Câteva cutii cu bomboane de tuse Calmotusin!!! Cine ar fi crezut???

Mă întorc la casă cu o cutie, extaziată de parcă găsisem medicamentul ce avea să-mi salveze viața, ultima fiolă, și exclam cu voce tare:

– Aaaah! Uite-le, uite-le! Mă scuzați…. îi zic tot eu, că  o puneam să bată două bonuri, vezi bine.

– Nu face nimic! zice ea îngăduitoare.

Timp de câteva secunde cât mă scotocesc de alți bani, mintea îmi râșnește frenetic: să-i zic sau să nu-i zic că m-aș fi așteptat ca ea să caute nenorocita aia de cutie, pentru că era job-ul ei să fie amabilă și să mă ajute să cumpăr? Era o răutate, ar jigni-o pe vânzătoare sau nu? M-ar ajuta pe mine cu ceva dacă i-aș zice?

N-am fost în stare să-i zic, dar nici să uit suficient de rapid întâmplarea. Mă enervează și că aia a fost nesimțită cu mine, și că eu am fost fraieră să nu-i atrag atenția. Când mă uitam la serialul „Curb your enthusiasm” îmi propusesem să fiu mai des un Larry David în situații de genul ăsta, dar uite că nu sunt în stare. Sunt șanse mari ca dacă i-aș fi zis, totuși, ceva, să mă fi apăsat și asta după aia. Așa că uite că scriu aici, ca să scap de apăsarea asta 😉

2. De ce le dăm bani cerșetorilor

Ne întorceam din parc după #sâmbătaalamama și lângă un gard la Titan era o bătrână cu un cățel legat, agitat și prietenos. Ne-a dat „bună seara” insistent, de câteva ori până să ajungem în dreptul ei, văzând probabil că ochii mei se lipiseră de moaca jucăușă a cățelului. Femeia avea în jur de 70 de ani probabil, nu era cerșetoare de profesie, dar nici bine nu-i era. Genul căreia îi dai chiar dacă nu-ți cere.

M-a surprins că, atunci când ne-am oprit în dreptul ei, mama a dus mâna la geantă ca să scoată bani. Știam că ea de regulă nu e impresionată de cerșetori. Bătrânețea te înmoaie. I-am zis că am eu, am scos niște bani din portofel și i-am întins femeii, întrebând-o cum îl cheamă pe câine. Piti. 14 ani. Avea o rană mică pe creșt, între urechi. M-am gândit că i-am dat pentru câine, nu pentru ea. După ce i-am dat banii a părut mai degrabă grăbită să ne vadă plecate, nu avea chef de vorbă. Poate ar fi trebuit s-o întreb dacă o putem ajuta cu altceva decât cu bani, dar ne-a întors spatele la figurat, uitându-se după alți potențiali donatori.

Pe drumul spre casă mama mi-a povestit că mai e o bătrână lângă Potcoava, căreia îi dă bani pentru că i se pare că seamănă cu mamaie.

– Dar știi ce chestie, X mi-a spus că și el îi dă bani aceleiași femei, pentru că i se pare că seamănă cu mama lui!

– La un moment dat cerșetorii seamănă cu cine vrem noi să semene. Probabil așa ne liniștim toți senzațiile de vină, zic. Dar mă mir că dai tu bani…

– Păi să știi că mă gândeam când am făcut ultima dată pachete de împărțit că mai bine le dai bani decât mâncarea pe care o aruncă. Să-și cumpere ei ce au nevoie. Numai țiganca aia de la biserică mă enervează că e prea tupeistă. Cere de la obraz. I-am și zis odată: eu am muncit 30 de ani pentru pensia asta amărâtă, tu de ce nu te duci la muncă?

– Și ea ce a zis?
– Nimic, mă ocolește de atunci.

3. Ai parcat ca un gospodar

În dreptul benzinăriei de pe Nicolae Grigorescu, peste drum de Diham, cineva și-a luat o parcare de 75 de lei/an de la primărie și a vrut să știe toată lumea asta. A confecționat din scânduri o cutie pe care a lipit-o cu spumă adezivă de bordură, a lipit pe ea o etichetă cu „parcare de reședință, loc nr…” și a îmbrăcat totul cu folie de plastic (probabil alimentară), ca să reziste la intemperii. Cel mai apropiat bloc de parcarea asta, făcută de fostul primar Negoiță, prin înjumătățirea trotuarelor de la bulevard, este la câteva sute de metri distanță, dar pesemne că la el la bloc nu a mai prins loc. Cât efort pe omul ăsta ca să-și marcheze cei câțiva metri de domeniu public.

Din cauza obsesiei ăsteia cu marcatul „locului plătit” e tot mai complicat să găsești un loc de parcare, ca vizitator, în cartierul Balta Albă. În urmă cu un an am trimis primăriei punctul meu de vedere despre cum ar trebui respectat planul de mobilitate urbană: instituirea unei taxe generale de parcare, pe care s-o plătim toți șoferii, iar locurile de parcare să fie ale tuturor, ocupate pe sistemul primul venit, primul servit. Primăria ar fi adunat astfel câte 75-80 de lei/an de la toți șoferii, nu doar de la cei maxim 10% care au prins un loc de parcare lângă bloc.

Nu e fair ca unii să plătească 15 euro pe an ca să ocupe domeniul public, și să mai facă și scandal dacă cumva parchezi pe locul lor pentru câteva minute. Am unul care claxonează isteric la bloc pentru așa ceva, de zici că i-a violat ăla nevasta, nu i-a ocupat doar locul de parcare. După cum nu e OK ca locurile alea închiriate să stea neocupate când e proprietarul plecat, de frică să nu cumva să-ți găsești cauciucurile tăiate sau ștergătoarele ridicate, iar ca vizitator să parchezi prin cele mai ciudate locuri.

Dar văd că asta e o mentalitate posesivă care merge mână în mână cu impulsul marcator al primarilor. Și ei își marchează achizițiile, de parcă le-ar fi cumpărat din banii lor: unii pun plăcuțe cu numele lor pe spațiile verzi, alții panouri informative cu „primăria a făcut și dres aici, pentru dumneavoastră”, alții scriu pe autobuze „achiziționat în 2018”. Mi se părea puerilă moda, dar mi-am dat seama aseară, văzându-i semnalarea gospodărească a omului din fața benzinăriei, că de fapt pentru unii contează. Dacă îți scrii pe bordură numărul contractului cu care ai închiriat, pe nimic, domeniul public, ca nu cumva, Doamne frește, să parcheze cineva pe locul tău, o să-l votezi, probabil, pe ăla care-ți permite asta, pentru că și el/ea își scrie numele pe orice achiziție supraevaluată pe care sparge banii de la tine. Și uite așa ne învârtim în cercul nostru strâmt, al posesorilor de plăcuțe omagiale, dar ne lamentăm că vrem o țară ca afară, dar n-avem cu cine.

P.S. Îmi atrage un cititor atenția că parcarea de reședință este liberă de luni până vineri, între 8-18, cu condiția să lași un număr de telefon în parbriz – conform HCLS 3 nr. 16/29.01.2018, modificată prin HCLS 179/2019. Ca să știți:

Etichete: , , ,

9 comentarii la “3 de week-end” Subscribe

  1. Ady 12/01/2020 at 20:47 #

    dar de ce nu faci tu o plângere la angajatorul lu’ tanti cea nesimțită?! o să zici că nu vrei să-i faci rău, că așa și pe dincolo, dar e treaba ei să știe ce vinde în magazin și să te ajute.
    împotriva mea cândva demult s-a făcut plângere la poliție. am avut noroc pt că: 1. nu greșisem cu nimic. 2. moșul plângător era cunoscut ca un cal breaz la secția respectivă și posibil ca plângerea lui să fi fost tratată mai superficial. doar posbil. dar tot m-am dus la naiba-n praznic la o secție prin pantelimon să dau o declarație și să duc niște acte de la serviciu.
    am avut colegi împotriva cărora se făceau plângeri la poliție deși nu greșiseră cu nimic. unii s-au dus la naiba-n praznic în alt oraș să dea declarații, pe banii proprii.
    d-aia n-avem o țară ca afară, cei care am avea toată dreptatea să facem plângeri, stăm și ne rumegăm nervii, și unii care se plictisesc acasă, aruncă cu plângeri încolo și încoace.

    în colțul de țară în care m-am mutat parcările de reședință sunt marcate de niște plăcuțe pe care scrie că locul respectiv este parcate de reședință pentru mașia cu nr… între orele 17.00- 07.00 și în week-end și parcare liberă între 07.00 și 17.00 (posibil să fi reținut greșit orele, dar ideea e că-n timpul zilei e parcare liberă și după-amiaza, noaptea și în ween-end e parcare de reședință).

    • Dollo 12/01/2020 at 21:08 #

      Da, așa e și la București, am completat. Doar că în practică lucrurile nu stau ca în regulamente 🙂
      Nu cred că reclamația e soluția. Alta trebuie să fie, dar nu știu care.

      • Ileana 14/01/2020 at 18:03 #

        Nu, nu e asa. In sect 3 pe bulevarde toate locurile de parcare au fost transformate in parcari de resedinta si atribuite. Nu poti merge la nicio policlinica, la niciun notar, nicaieri, ca trebuie sa te intorci daca te suna. Nu poti lasa masina langa o gura de metrou si sa pleci la serviciu. Ar fi fost ok ca parcarea sa fie libera intr-un interval orar, sa stii ca poti sta cat vrei unde ai treaba. Dar nu e. D-aia se si lauda primarele ca a facut nu stiu cate locuri de parcare. Pai n-a facut, le-a dat cu vopsea si gata. Cica sa lasam numar de telefon in geam si e ok. Pai nu e, ca trebuie sa ma intorc taras-grabis de oriunde as fi.

        • MariusCC 15/01/2020 at 20:08 #

          Probabil solutia corecta e cea a primariei din Viena:
          – 120 euro/an dreptul de a parca in zona ta (plus ceva maruntis pentru procesare cerere) – doar 1 masina de fiecare locuinta
          – +taxa de parcometru pentru orele parcate (ceva gen 2.5eur/h)

          Implicit nu ai voie sa parchezi mai mult de 2h in zonele marcate (ca vizitator), iar amenda e consistenta (am vazut ceva gen 1600Euro lipit in geamul unei masini).

          Dar probabil ca un candidat la primarie care va promite asa ceva nu va pupa primaria, iar un primar care ar face asa ceva nu va mai prinde alt mandat. Pentru ca romanul are dreptul sacru la masina (sau chiar la mai multe).

  2. sheicu 12/01/2020 at 21:11 #

    „M-am gândit că i-am dat pentru câine, nu pentru ea.” Incredibil!

  3. Alina M 12/01/2020 at 21:58 #

    Pe lângă detergentul bun și ieftin, la DM mai au Balea săpun lichid pentru piele sensibilă, vreo 5 lei la 500 ml. E foarte bun, chiar nu-mi crapă mâinile de la el.

  4. Alit 12/01/2020 at 23:47 #

    Nisip din acela marunt si fin si mult mai ieftin este Nisipur care se gaseste la unele petshopuri dar si la carrefour 😉

    • pehash 13/01/2020 at 14:18 #

      Intersand Classic. Animax sau on-line la Zooplus daca nu aveti chef de carat pungi de 14kg.

  5. Om bun 13/01/2020 at 08:07 #

    Ar fi bine ca atunci cand iei loc de parcare sa te puna sa afisezi obligatoriu si extrasul din HCLS 3.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉