Am fost aseară la o dezbatere organizată de Primăria sectorului 3 pe tema parcărilor. Primarul Robert Negoiță a devenit foarte activ online și offline, dar nu e ceva neobișnuit dat fiind că în iunie avem alegeri. La dezbaterea offline de aseară, lume multă, 60-70 de persoane, unii au prins locuri pe scaune alții au stat în picioare. Cam ca la parcări, a remarcat cineva.
Doar că la parcări dezechilibrul e mai mare. Primarul n-a dat decât cifre estimative – avem undeva la 80.000 de parcări și mult mai multe mașini. Aici nici măcar n-a mai riscat o cifră. Probabil mult peste 250.000. Primarul a deschis discuția cu marile probleme administrative pe care le-a „moștenit” atât pe teren – locuri puține, mașini multe – cât și în primărie (deși el se află la al doilea mandat totuși) unde a fost nevoit să desființeze Serviciul parcări și să-l reînființeze în subordinea Direcției de taxe, ca să spargă „buboiul” de funcționari corupți.
Negoiță zice că un prieten i-ar fi cerut „măcar un loc de parcare de reședință”, iar el, primarul, l-a trimis la serviciul parcări ca să-l ia legal. A aflat ulterior că nu s-a putut legal, ci cu o șpagă de 800 de euro, în schimbul căreia ar fi primit nu unul, ci două locuri. Reacția sălii a fost pe măsura poveștii: unde să mergem să dăm și noi, ca să primim un loc?
După ce a mutat și reorganizat serviciul parcări integral, a luat la mână toată arhiva de contracte ca să facă o bază de date digitalizată a tuturor parcărilor, dar s-a trezit că pe teren există niște autorizații de parcare pe care nu se știe cine le-a dat, și care nu existau în nicio evidență a primăriei. O primărie paralelă, misterioasă. Prin urmare a decis, de la 1 ianuarie, să sisteze atribuirea de locuri de parcare până în iulie 2020 când speră să schimbe actualul regulament de atribuire și să aibă totodată și un sistem virtual de gestiune a parcărilor care să elimine cât mai mult elementul uman din relația asta cetățean-primărie. Adică locurile de parcare să poată fi rezervate și plătite ca biletele la concert, direct dintr-o aplicație online.
Negoiță a expus corect minusurile majore ale sistemului actual de gestiune a parcărilor de reședință:
- e inechitabil – nu pot avea toți posesorii de mașini din sectorul 3 un loc de parcare, prin urmare oferta mică pune o presiune mare pe aparatul primăriei = corupție;
- e păgubos – taxa de 40-80 de lei/an percepută de primărie nu acoperă costurile de mentenanță;
- e ineficient – gradul de ocupare a locurilor e suboptim în condițiile în care pe locul închiriat nu îndrăznește nimeni să parcheze cât e posesorul plecat la muncă sau în concediu, de frică să nu-și ia amendă de la poliție.
- a încercat să aloce parcări de reședință inclusiv pe marile bulevarde (parcările în spic) și s-a trezit că i se plânge lumea că nu mai are unde să parcheze la liber când se duce la piață, așa cum erau destinate de fapt acele locuri, pentru diverse nevoi.
Pe de altă parte, spune că „nu crede” în parcările supraterane mici dintre blocuri, că ar fi periculoase în caz de incendiu sau alte calamități, I se par fezabile doar cele mari, subterane, cum e asta pe care o pregătește sub Bulevardul Decebal. Totuși, momentan primarul nu are curajul să spună tranșant ce soluții vrea să aplice din iulie, ci doar că se gândește și pregătește un nou regulament. Senzația mea a fost că acum doar testează terenul și bifează în același timp și niște activitate electorală.
Nici publicul n-a fost prea impresionat de dilemele edilitare ale primarului. Pentru altceva veniseră acolo. O doamnă i-a tăiat elanul confesiv cu replica:
haideți domnule primar că nu ne spuneți nimic nou, știm și noi astea cu șpaga, vrem să știm cum facem să avem loc de parcare?
Și așa s-a pornit sarabanda „întrebărilor”, o avalanșă de dorinți fierbinți de „a avea locul meu de parcare”.
Unul avea loc plătit de câțiva ani, dar poliția locală nu făcea nimic ca să-i împiedie pe alții să parcheze pe locul lui; altul plătise locul la „doamna Moldovan”, dar locul lui nu exista în realitate pentru că… O altă doamnă din public i-a spus că și ea o știe pe „doamna Moldovan” de la parcări de 20 de ani, că are o asemenea relație cu ea încât îi are numărul în telefon. Primarul și-a întrebat subalternii dacă misterioasa doamnă Moldovan mai există, pentru că el nu știa.
O tânără posesoare de apartament în bloc nou într-un ansamblu rezidențial a întrebat de ce nu are și ea voie să închirieze loc de la primărie cu 50 de lei pe an, că dezvoltatorul îi vinde locul de parcare cu 10.000 de euro și nu-i convine. O duduie spunea că la ea în spatele blocului se pot tăia doi copaci ca să se mai facă niște locuri, că și așa copacii ăia sunt uscați.
Un altul a întrebat de ce nu se construiesc parcări, de ce nu se fac licitații, de ce nu se închiriază locurile pe mai mulți bani, că el ar da și câteva sute de lei pe lună pentru un loc de parcare. Da, da, toți am da, s-a auzit ecoul în sală. Unii întrebau insistent când se dă drumul din nou la atribuire, că ei au cereri și vor să ocupe locurile. Dar le puteți ocupa, parcarea acum e la liber, le spunea primarul. Da, dar noi vrem să avem contract, să știm că sunt ale noastre.
Fiecare voia de fapt loc de parcare al lui, complet indiferent la explicațiile inițiale ale primarului: că niciodată primăria nu va putea să le asigure tuturor șoferilor loc de parcare de reședință și că trebuie gândit un alt sistem mai echitabil. OK, ziceau oamenii, înțelegem că nu sunt, dar noi cum facem ca să căpătăm câte un loc? Ce dacă nu poate avea toată lumea, noi vrem!
Doi oameni au reușit să plaseze în misecuvenismul general din sală ideea că totuși primăria ar trebui să nu se mai amestece în repartizarea locurilor, ci dimpotrivă, să le lase la liber ca să parcheze pe ele oricine. Locuitorii sectorului 3, cei cu mașini înmatriculate în sector ar avea o vignetă care să le dea dreptul să parcheze gratuit sau cu abonament în zona de reședință, iar pentru cei din afară să existe un sistem de plată cu ora, prin sms sau alte metode. Primarul a spus că ia în calcul aceste variante, în modificarea regulamentului, dar a punctat către final că la dezbatere au fost mai degrabă oameni fără locuri de parcare, și că altul va fi discursul celor care au locuri și vor să și le păstreze. Și probabil are dreptate.
Nu e un secret că nu sunt o fană a lui Robert Negoiță, deși trebuie să admit că i se vede urma prin multe locuri în sector, mai ales în al doilea mandat. Nu știu cum va tranșa problema parcărilor de reședință, e încurajator că a identificat măcar problemele și se gândește la potențiale soluții. Mi s-a părut exagerat aseară în încercarea de a mulțumi pe toată lumea, promițând în stânga și în dreapta să facă vizite la domiciliu ca să vadă cu ochii lui diversele anomalii din parcările de reședință. Nu e normal să consumi atâta timp (al tău și al aparatului, inclusiv în week-end) ca să dai senzația oamenilor că te ocupi de o problemă care poate fi anulată prin regândirea sistemului.
Ce m-a deranjat de fapt în dezbaterea de aseară, surprinzător, au fost oamenii, nu primarul. Și asta mi-a mai săpat un pic la temelia speranței că la următoarele alegeri se poate schimb ceva, pentru că nu se poate schimba nimic când alegem doar pentru noi. Misecuvenismul ăsta manifestat plenar în sala aia, deopotrivă de tineri și bătrâni, guduratul și mulțumirile pentru niște promisiuni fără acoperire, graba de a-l absolvi pe primar de orice vină (desigur tot ce e rău se întâmplă fără știrea lui). Prea puțini s-au chinuit să ia cuvântul (eu n-am reușit) ca să puncteze problema de principiu și să discute schimbarea sistemului, în timp ce toți ceilalți s-au străduit să muște încă puțin din domeniul public cu cazul lor personal, la blocul lor, la scara lor sau chiar și mai departe: de ce nu dați locurile de la bulevard, de ce nu ne dați, dați-ne, vrem să avem locul nostru, să punem steagul familiei pe el, să fie al meu!
M-a întrebat un domn aseară eu unde parchez. I-am zis că tot pe domeniul public, ca și el, dar pe unde apuc, că nu am un loc „al meu”. Și nu mă afectează asta. Atunci când ajung acasă parchez de fiecare dată în alt loc, uneori și pe altă stradă. Mai degrabă mă stresează deja vizita la mama, pentru că de acum, după avertismentul poliției, trebuie să fiu atentă cui să nu-i tulbur posesia domeniului public.
Este o mentalitate păguboasă perpetuată în toți anii ăștia în care s-a menținut acest sistem absurd de închiriere pe sume modice a domeniului public, pe care unii s-au obișnuit atât de mult să-l revendice ca pe o proprietate personală încât acum, dacă încerci să le explici rațional că sistemul ăsta nu e echitabil și nici nu funcționează așa în vreun alt oraș civilizat, te eviscerează. Pentru că deja le iei un drept. Dreptul la locul meu de parcare ieftin din fața blocului, pe care l-am obținut de la primărie pentru că am cunoscut o doamnă Moldovan.
P.S. Vă spuneam că am făcut solicitări de informații la toate primăriile ca să aflu câte locuri de parcare au, câte solicitări, câte amenzi au dat, ce sume au încasat de pe urma lor și câte mașini au în fiecare sector. Au trecut aproape zece zile de atunci și o singură primărie din 7 mi-a răspuns, incomplet ce-i drept. Celelalte mi-au răspuns că mi-au trimis cererea la diverse departamente sau la poliție și au început să vină și câteva răspunsuri disparate ba de la poliție, ba de la vreo direcție de taxe. Primăria sectorului 3 mi-a scris că are nevoie de 30 de zile ca să-mi spună. Vă dați seama ce haos e de fapt cu locurile astea de parcare, cu „posesorii” lor și cu modul în care se obțin ele, dacă nicio primărie nu a reușit să-mi furnizeze niște cifre pe care în mod normal ar trebui să le aibă la un click distanță? În fond nu e ca și când ar face zeci de parcări pe lună sau an, ca să nu știe exact câte locuri avem anul ăsta. Iar doamna Firea mai vrea să amendeze șoferii fără vignetă care vor circula prin București de la 1 martie, fără să știe exact câte mașini are în oraș și ce normă de populare are fiecare.
Și filmul dezbaterii de aproape două ore, publicat de primărie:
- la minutul 0.41 apare primul om care propune liberalizarea locurilor – remarcați rumoarea din sală – se aud și niște aplauze singulare, erau ale mele
- la minutul 1.19.00 apare a doua propunere de liberalizare și taxare corectă.
- în rest, numai dom primar, veniți și la noi, vrem și noi…
Problema e simpla pt ei, au inceput sa dea amenzi si sa ridice masini.Mentionez ca stau in sectorul 3 si pe lateralul blocului, pe o sraduta cu sens unic , nu poti parca ca esti prea aproape de trecerea de pietnoi, teoretic lateralele blocului nu pot fi folosite.Avem cate locuri de parcare in spatele blocului alocate de pimarie, dar cred ca de pe scara mea au avut noroc foarte putin.Sunt blocuri turn, va dati seama ca nu avem nici o varianta.Masina mea sta acolo doar peste noapte, lucrez in sector 6 unde peste zi o las intr-o parcare privata, alte costuri.M-am uitat pe site-ul Primariei sa vad daca este legal ce fac cu ridicarile, au intr-adevar publicat ca din data de 3 mai ridica.Multi oameni sunt inca acasa,lucreaza de acasa din cauza Covidului, altii sunt in somaj tehnic….am fost in somaj tehnic .Si cei de la Politia Locala impreuna cu cei de la Rutiera sunt pusi pe amenzi si ridicari.Inteleg sa se ridice daca incurci circulatia.Sa tot votam….
Va spun eu care este problema, DN. A Moldovan da locuri nu numai suprapuse, schițe false, ci și pt mașini care nu m exista, făcut un contract de comodat la mișto, se tine parcarea goala ca da.. Nu are mașina (practic) doar în teorie și uite asa cei care au mașina nu au unde parca, câte parcari sunt ocupate sub acest aspect… Foarte multe! De asta cei cinstiți i. Și iau amenzi și n. Au loc de parcare.