Discuții cu mama în pandemie (4)

Spațiul virtual pe înțelesul babelor

Ca de multe ori în anii din urmă, discuția cu mama a ajuns și la inevitabilele pomeni și ritualuri de după. Mai ales în context pandemic, o mai apucă accentele drama queen – „vreau să redecorez dormitorul când ne dau ăștia drumul, dacă oi mai avea eu vreun viitor...”. Ieri mi-a povestit despre zbaterile unei vecine de a respecta obligațiile ritualice de după moartea tatălui ei, în vremurile astea de izolare.

– Popa i-a zis că se duce singur la cimitir și-i citește de 40 de zile la groapă, și ea să se uite pe telefon la el cum citește. Ce prostie! Da popii ăștia întărâtă oamenii, că l-a întrebat dacă poate să unească pomenirea de 40 de zile cu aia de 3 luni, că poate atunci n-o să mai fie pandemie. Și popa i-a zis că ce, doamnă, dumneavoastră așa vă sărbătoriți ziua de naștere, asta de anul ăsta o uniți cu aia de la anul?

– Și, ce a făcut până la urmă?

– A zis că s-a dus și a plătit o grămadă de bani la o cofetărie scumpă, ca să-i facă o colivă. Mi-a adus și mie, avea grâul nefiert… I-am că nu trebuia să se agite atâta, că oricum nu e musai să le țină pe toate. Putea să se ducă la o mănăstire și să plătească acolo și-l pomeneau măicuțele alea pe mort. Că așa face multă lume. Am zis să faci și tu la fel când o fi, că știu că nu văd io de la tine nicio colivă…

– Nu vrei mai bine să-ți împart ceva ce-ți plăcea ție, de exemplu să mă duc cu niște oameni la restaurant, din când în când, și să le dau niște pește, niște fructe de mare, niște delicatese care-ți plăceau ție? Cu un Ouzo înainte, niște vin rose… 😉

– Da. N-ar strica nici așa, dar coliva e de bază, că cică aia ajunge la mort pe lumea ailaltă, nu ce-i plăcea lui.

– E, ajunge!

La TV se vorbește despre slujba de Paște ținută de preoții catolici și despre cum „giulgiul din Torino a fost expus virtual spre venerare”. Și mama întreabă:

– Cum vine asta virtual, adică ce înseamnă virtual?

– Adică nu e ceva real, îl vezi doar pe ecran, pe Internet. E cam cum ți-aș da eu ție de pomană niște pește, dar tu pe lumea ailaltă îl primești doar virtual, că nu ai cum să mănânci sau să-l adulmeci măcar. Virtual e cam ce credeți voi că primesc și morții pe lumea ailaltă, din ce le dați voi aici de pomană.

– E, mai primește, nu mai primește nimeni nimic dincolo… Rămânem cu ce am mâncat singuri pe lumea asta.

alte discuții din pandemie:

Discuții cu mama în pandemie (1)

Discuții cu mama în pandemie (2)

Discuții cu mama în pandemie (3)

Tags: , , , ,

2 Responses to “Discuții cu mama în pandemie (4)” Subscribe

  1. Stefan 13/04/2020 at 13:05 #

    Excelent! Multă sănătate și împlinirea năzuințelor!

  2. Marin 13/04/2020 at 23:02 #

    Mie coliva imi place foarte mult, am gasit de cumparat si intr-o cofetarie din Iasi, de pe langa mitropolie, in pahare din plastic mici, 3 lei bucata, mananci si te bucuri ca nu a murit nimeni. recomand. cred ca o sa imi fac si eu acasa asa, fara morti, dar sa fac rost de arpacas, dupa ce se termina covidul asta. in tara in care traiesc eu nu se fabrica arpacas, astia cand moare cineva nu le da coliva de pomana, nu sunt asa de evoluati.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea