Discuții cu mama în pandemie (2)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Hai că te-am sunat să-ți dau raportul.

– Zi-i

– Azi am fost pe afară…

– Aoleu!

– Da, am dat roată blocului și am trecut și prin fața bisericii, unde era un capac de sicriu pus la intrare, cu o cruce.

– Subliminal…

– Nu am văzut mortul, că biserica era închisă. Bănuiesc că murise de moarte bună, că altfel nu avea capacul afară, nu?

– Mai bine.

– Și am vorbit cu doamna P. care m-a întrebat dacă la mine poștărița a intrat ieri în casă sau nu. I-am zis că așa face întotdeauna, intră neinvitată, se așează la masa și numără banii. Doamna P. era revoltată, că la TV a zis că poștașii trebuie să ne dea banii în plic, din ușă, iar la ea poștărița a intrat ca nesimțita, încălțată, pe covor, în sufragerie. Și nu avea nici mănuși. A zis că vrea s-o reclame, deși ea nu a reclamat niciodată pe nimeni…

– Ziceai că asta cu plicul e la Suceava.

– Da, așa i-am zis și eu, dar ea cică nu și nu, că peste tot. Așa că l-am sunat pe D. (alt vecin care e chiar poștaș) și el mi-a zis că și el a dat pensile tot în plic, că le-a dat poșta plicuri. Și atunci m-am enervat și eu pe poștărița noastră, chiar e nesimțită!

– Și? Ce faceți, o reclamați?

– E, nu, că zice doamna P. că dacă o reclamăm o dă afară. Așa că ne-am gândit ca luna viitoare când o veni cu pensia să scoatem un scaun pe hol afară și să stea acolo să ne dea la toți pensile.

– Adică pensiile pe mai?

– Da, pe mai.

– Dacă le mai apucați.

– Ha, ha, păi da, dacă le mai apucăm să nu ne omoare taman poștărița.

 

Discuții cu mama în pandemie (1)

Discuții cu mama în pandemie (3)

 

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.