Discuții cu mama în pandemie (2)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Hai că te-am sunat să-ți dau raportul.

– Zi-i

– Azi am fost pe afară…

– Aoleu!

– Da, am dat roată blocului și am trecut și prin fața bisericii, unde era un capac de sicriu pus la intrare, cu o cruce.

– Subliminal…

– Nu am văzut mortul, că biserica era închisă. Bănuiesc că murise de moarte bună, că altfel nu avea capacul afară, nu?

– Mai bine.

– Și am vorbit cu doamna P. care m-a întrebat dacă la mine poștărița a intrat ieri în casă sau nu. I-am zis că așa face întotdeauna, intră neinvitată, se așează la masa și numără banii. Doamna P. era revoltată, că la TV a zis că poștașii trebuie să ne dea banii în plic, din ușă, iar la ea poștărița a intrat ca nesimțita, încălțată, pe covor, în sufragerie. Și nu avea nici mănuși. A zis că vrea s-o reclame, deși ea nu a reclamat niciodată pe nimeni…

– Ziceai că asta cu plicul e la Suceava.

– Da, așa i-am zis și eu, dar ea cică nu și nu, că peste tot. Așa că l-am sunat pe D. (alt vecin care e chiar poștaș) și el mi-a zis că și el a dat pensile tot în plic, că le-a dat poșta plicuri. Și atunci m-am enervat și eu pe poștărița noastră, chiar e nesimțită!

– Și? Ce faceți, o reclamați?

– E, nu, că zice doamna P. că dacă o reclamăm o dă afară. Așa că ne-am gândit ca luna viitoare când o veni cu pensia să scoatem un scaun pe hol afară și să stea acolo să ne dea la toți pensile.

– Adică pensiile pe mai?

– Da, pe mai.

– Dacă le mai apucați.

– Ha, ha, păi da, dacă le mai apucăm să nu ne omoare taman poștărița.

 

Discuții cu mama în pandemie (1)

Discuții cu mama în pandemie (3)

 

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma