Discuții cu mama în pandemie (2)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Hai că te-am sunat să-ți dau raportul.

– Zi-i

– Azi am fost pe afară…

– Aoleu!

– Da, am dat roată blocului și am trecut și prin fața bisericii, unde era un capac de sicriu pus la intrare, cu o cruce.

– Subliminal…

– Nu am văzut mortul, că biserica era închisă. Bănuiesc că murise de moarte bună, că altfel nu avea capacul afară, nu?

– Mai bine.

– Și am vorbit cu doamna P. care m-a întrebat dacă la mine poștărița a intrat ieri în casă sau nu. I-am zis că așa face întotdeauna, intră neinvitată, se așează la masa și numără banii. Doamna P. era revoltată, că la TV a zis că poștașii trebuie să ne dea banii în plic, din ușă, iar la ea poștărița a intrat ca nesimțita, încălțată, pe covor, în sufragerie. Și nu avea nici mănuși. A zis că vrea s-o reclame, deși ea nu a reclamat niciodată pe nimeni…

– Ziceai că asta cu plicul e la Suceava.

– Da, așa i-am zis și eu, dar ea cică nu și nu, că peste tot. Așa că l-am sunat pe D. (alt vecin care e chiar poștaș) și el mi-a zis că și el a dat pensile tot în plic, că le-a dat poșta plicuri. Și atunci m-am enervat și eu pe poștărița noastră, chiar e nesimțită!

– Și? Ce faceți, o reclamați?

– E, nu, că zice doamna P. că dacă o reclamăm o dă afară. Așa că ne-am gândit ca luna viitoare când o veni cu pensia să scoatem un scaun pe hol afară și să stea acolo să ne dea la toți pensile.

– Adică pensiile pe mai?

– Da, pe mai.

– Dacă le mai apucați.

– Ha, ha, păi da, dacă le mai apucăm să nu ne omoare taman poștărița.

 

Discuții cu mama în pandemie (1)

Discuții cu mama în pandemie (3)

 

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…