– Hai că te-am sunat să-ți dau raportul.
– Zi-i
– Azi am fost pe afară…
– Aoleu!
– Da, am dat roată blocului și am trecut și prin fața bisericii, unde era un capac de sicriu pus la intrare, cu o cruce.
– Subliminal…
– Nu am văzut mortul, că biserica era închisă. Bănuiesc că murise de moarte bună, că altfel nu avea capacul afară, nu?
– Mai bine.
– Și am vorbit cu doamna P. care m-a întrebat dacă la mine poștărița a intrat ieri în casă sau nu. I-am zis că așa face întotdeauna, intră neinvitată, se așează la masa și numără banii. Doamna P. era revoltată, că la TV a zis că poștașii trebuie să ne dea banii în plic, din ușă, iar la ea poștărița a intrat ca nesimțita, încălțată, pe covor, în sufragerie. Și nu avea nici mănuși. A zis că vrea s-o reclame, deși ea nu a reclamat niciodată pe nimeni…
– Ziceai că asta cu plicul e la Suceava.
– Da, așa i-am zis și eu, dar ea cică nu și nu, că peste tot. Așa că l-am sunat pe D. (alt vecin care e chiar poștaș) și el mi-a zis că și el a dat pensile tot în plic, că le-a dat poșta plicuri. Și atunci m-am enervat și eu pe poștărița noastră, chiar e nesimțită!
– Și? Ce faceți, o reclamați?
– E, nu, că zice doamna P. că dacă o reclamăm o dă afară. Așa că ne-am gândit ca luna viitoare când o veni cu pensia să scoatem un scaun pe hol afară și să stea acolo să ne dea la toți pensile.
– Adică pensiile pe mai?
– Da, pe mai.
– Dacă le mai apucați.
– Ha, ha, păi da, dacă le mai apucăm să nu ne omoare taman poștărița.
