Discuții cu mama în pandemie (2)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Hai că te-am sunat să-ți dau raportul.

– Zi-i

– Azi am fost pe afară…

– Aoleu!

– Da, am dat roată blocului și am trecut și prin fața bisericii, unde era un capac de sicriu pus la intrare, cu o cruce.

– Subliminal…

– Nu am văzut mortul, că biserica era închisă. Bănuiesc că murise de moarte bună, că altfel nu avea capacul afară, nu?

– Mai bine.

– Și am vorbit cu doamna P. care m-a întrebat dacă la mine poștărița a intrat ieri în casă sau nu. I-am zis că așa face întotdeauna, intră neinvitată, se așează la masa și numără banii. Doamna P. era revoltată, că la TV a zis că poștașii trebuie să ne dea banii în plic, din ușă, iar la ea poștărița a intrat ca nesimțita, încălțată, pe covor, în sufragerie. Și nu avea nici mănuși. A zis că vrea s-o reclame, deși ea nu a reclamat niciodată pe nimeni…

– Ziceai că asta cu plicul e la Suceava.

– Da, așa i-am zis și eu, dar ea cică nu și nu, că peste tot. Așa că l-am sunat pe D. (alt vecin care e chiar poștaș) și el mi-a zis că și el a dat pensile tot în plic, că le-a dat poșta plicuri. Și atunci m-am enervat și eu pe poștărița noastră, chiar e nesimțită!

– Și? Ce faceți, o reclamați?

– E, nu, că zice doamna P. că dacă o reclamăm o dă afară. Așa că ne-am gândit ca luna viitoare când o veni cu pensia să scoatem un scaun pe hol afară și să stea acolo să ne dea la toți pensile.

– Adică pensiile pe mai?

– Da, pe mai.

– Dacă le mai apucați.

– Ha, ha, păi da, dacă le mai apucăm să nu ne omoare taman poștărița.

 

Discuții cu mama în pandemie (1)

Discuții cu mama în pandemie (3)

 

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.