Discuții cu mama în pandemie (1)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Ce faci, dragă?

– Mă uit la „Toate pânzele sus”, ți-am zis că îl dau ăștia în reluare și îmi place să mă uit, că e cu toți actorii ăștia mari ai noștri. Morți toți, da și morți tot buni sunt…

– Bine, atunci, sună-mă când se termină.

Mă sună:

– Am luat și pensia azi.

– Și, ai procedat cum am vorbit?

– Da, păi să vezi că poștărița nici măcar mănuși nu avea. Mi-a numărat banii pe masă și i-am zis să mi-i pună într-o pungă, că io nu vreau să-i ating. S-a mirat, cică nu am de gând să-i cheltui? I-am zis că da, dar mai încolo. Am semnat și gata.

– Și cu ce pix ai semnat?

– Cu al ei, normal. Că nu mă lasă să semnez cu alt pix.

– Și te-ai spălat pe mâini după aia?

– Nu.

– De ce?

– Am șters clanța cu spirt cum mi-ai zis tu și am zis că e suficient. M-am udat eu pe mâini și am dat pe clanță…

– …

– A zis la TV că poștașii care ne aduc pensia trebuie să aibă mănuși și măști și că dau pensia în plic.

– I-auzi, păi și ți-a adus-o în plic?

– Ha, ha, nu la noi, la Suceava.

– E, las că o să fie și la noi, când ajungem ca Suceava.

– Ha, ha, da, că bine zici.

– Și, cu tensiunea cum mai stai azi?

– Azi e bine, dar începe să mă enerveze că-mi crește părul și nu are cine mă tunde.

– Păi fă-ți niște codițe.

– Nu se ajunge că nu e așa mare, și nici n-am cu ce.

– Folosește niște cauciucuri din alea de le păstrezi de pe la legăturile de ceapă și pătrunjel și fă-ți așa niște codițe în tot capul, ca să arăți ca Coronavirusul 😉

– Ha, ha, ce nebună ești, ia să-mi faci tu când oi veni. Că și io ți-am făcut ție codițe când erai la școală.

Precum vedeți, noi retrăim anii 70-80, doar că pe invers, acum mama se uită la „Toate pânzele sus” și eu o s-o trag de păr ca să-i fac codițe. Voi cum vă înveseliți părinții în vremea Covidului?

P.S. Operațiunea „God shave the queen” a decurs perfect, câteva zile mai târziu:

continuarea:

Discuții cu mama în pandemie (2)

Discuții cu mama în pandemie (3)

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.