Discuții cu mama în pandemie (1)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Ce faci, dragă?

– Mă uit la „Toate pânzele sus”, ți-am zis că îl dau ăștia în reluare și îmi place să mă uit, că e cu toți actorii ăștia mari ai noștri. Morți toți, da și morți tot buni sunt…

– Bine, atunci, sună-mă când se termină.

Mă sună:

– Am luat și pensia azi.

– Și, ai procedat cum am vorbit?

– Da, păi să vezi că poștărița nici măcar mănuși nu avea. Mi-a numărat banii pe masă și i-am zis să mi-i pună într-o pungă, că io nu vreau să-i ating. S-a mirat, cică nu am de gând să-i cheltui? I-am zis că da, dar mai încolo. Am semnat și gata.

– Și cu ce pix ai semnat?

– Cu al ei, normal. Că nu mă lasă să semnez cu alt pix.

– Și te-ai spălat pe mâini după aia?

– Nu.

– De ce?

– Am șters clanța cu spirt cum mi-ai zis tu și am zis că e suficient. M-am udat eu pe mâini și am dat pe clanță…

– …

– A zis la TV că poștașii care ne aduc pensia trebuie să aibă mănuși și măști și că dau pensia în plic.

– I-auzi, păi și ți-a adus-o în plic?

– Ha, ha, nu la noi, la Suceava.

– E, las că o să fie și la noi, când ajungem ca Suceava.

– Ha, ha, da, că bine zici.

– Și, cu tensiunea cum mai stai azi?

– Azi e bine, dar începe să mă enerveze că-mi crește părul și nu are cine mă tunde.

– Păi fă-ți niște codițe.

– Nu se ajunge că nu e așa mare, și nici n-am cu ce.

– Folosește niște cauciucuri din alea de le păstrezi de pe la legăturile de ceapă și pătrunjel și fă-ți așa niște codițe în tot capul, ca să arăți ca Coronavirusul 😉

– Ha, ha, ce nebună ești, ia să-mi faci tu când oi veni. Că și io ți-am făcut ție codițe când erai la școală.

Precum vedeți, noi retrăim anii 70-80, doar că pe invers, acum mama se uită la „Toate pânzele sus” și eu o s-o trag de păr ca să-i fac codițe. Voi cum vă înveseliți părinții în vremea Covidului?

P.S. Operațiunea „God shave the queen” a decurs perfect, câteva zile mai târziu:

continuarea:

Discuții cu mama în pandemie (2)

Discuții cu mama în pandemie (3)

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.