Discuții cu mama în pandemie (1)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Ce faci, dragă?

– Mă uit la „Toate pânzele sus”, ți-am zis că îl dau ăștia în reluare și îmi place să mă uit, că e cu toți actorii ăștia mari ai noștri. Morți toți, da și morți tot buni sunt…

– Bine, atunci, sună-mă când se termină.

Mă sună:

– Am luat și pensia azi.

– Și, ai procedat cum am vorbit?

– Da, păi să vezi că poștărița nici măcar mănuși nu avea. Mi-a numărat banii pe masă și i-am zis să mi-i pună într-o pungă, că io nu vreau să-i ating. S-a mirat, cică nu am de gând să-i cheltui? I-am zis că da, dar mai încolo. Am semnat și gata.

– Și cu ce pix ai semnat?

– Cu al ei, normal. Că nu mă lasă să semnez cu alt pix.

– Și te-ai spălat pe mâini după aia?

– Nu.

– De ce?

– Am șters clanța cu spirt cum mi-ai zis tu și am zis că e suficient. M-am udat eu pe mâini și am dat pe clanță…

– …

– A zis la TV că poștașii care ne aduc pensia trebuie să aibă mănuși și măști și că dau pensia în plic.

– I-auzi, păi și ți-a adus-o în plic?

– Ha, ha, nu la noi, la Suceava.

– E, las că o să fie și la noi, când ajungem ca Suceava.

– Ha, ha, da, că bine zici.

– Și, cu tensiunea cum mai stai azi?

– Azi e bine, dar începe să mă enerveze că-mi crește părul și nu are cine mă tunde.

– Păi fă-ți niște codițe.

– Nu se ajunge că nu e așa mare, și nici n-am cu ce.

– Folosește niște cauciucuri din alea de le păstrezi de pe la legăturile de ceapă și pătrunjel și fă-ți așa niște codițe în tot capul, ca să arăți ca Coronavirusul 😉

– Ha, ha, ce nebună ești, ia să-mi faci tu când oi veni. Că și io ți-am făcut ție codițe când erai la școală.

Precum vedeți, noi retrăim anii 70-80, doar că pe invers, acum mama se uită la „Toate pânzele sus” și eu o s-o trag de păr ca să-i fac codițe. Voi cum vă înveseliți părinții în vremea Covidului?

P.S. Operațiunea „God shave the queen” a decurs perfect, câteva zile mai târziu:

continuarea:

Discuții cu mama în pandemie (2)

Discuții cu mama în pandemie (3)

Tags: , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia