Discuții cu mama în pandemie (1)

Telefonul de seară cu mama în vremea pandemiei

#Telefonuldesearăcumama:

– Ce faci, dragă?

– Mă uit la „Toate pânzele sus”, ți-am zis că îl dau ăștia în reluare și îmi place să mă uit, că e cu toți actorii ăștia mari ai noștri. Morți toți, da și morți tot buni sunt…

– Bine, atunci, sună-mă când se termină.

Mă sună:

– Am luat și pensia azi.

– Și, ai procedat cum am vorbit?

– Da, păi să vezi că poștărița nici măcar mănuși nu avea. Mi-a numărat banii pe masă și i-am zis să mi-i pună într-o pungă, că io nu vreau să-i ating. S-a mirat, cică nu am de gând să-i cheltui? I-am zis că da, dar mai încolo. Am semnat și gata.

– Și cu ce pix ai semnat?

– Cu al ei, normal. Că nu mă lasă să semnez cu alt pix.

– Și te-ai spălat pe mâini după aia?

– Nu.

– De ce?

– Am șters clanța cu spirt cum mi-ai zis tu și am zis că e suficient. M-am udat eu pe mâini și am dat pe clanță…

– …

– A zis la TV că poștașii care ne aduc pensia trebuie să aibă mănuși și măști și că dau pensia în plic.

– I-auzi, păi și ți-a adus-o în plic?

– Ha, ha, nu la noi, la Suceava.

– E, las că o să fie și la noi, când ajungem ca Suceava.

– Ha, ha, da, că bine zici.

– Și, cu tensiunea cum mai stai azi?

– Azi e bine, dar începe să mă enerveze că-mi crește părul și nu are cine mă tunde.

– Păi fă-ți niște codițe.

– Nu se ajunge că nu e așa mare, și nici n-am cu ce.

– Folosește niște cauciucuri din alea de le păstrezi de pe la legăturile de ceapă și pătrunjel și fă-ți așa niște codițe în tot capul, ca să arăți ca Coronavirusul 😉

– Ha, ha, ce nebună ești, ia să-mi faci tu când oi veni. Că și io ți-am făcut ție codițe când erai la școală.

Precum vedeți, noi retrăim anii 70-80, doar că pe invers, acum mama se uită la „Toate pânzele sus” și eu o s-o trag de păr ca să-i fac codițe. Voi cum vă înveseliți părinții în vremea Covidului?

P.S. Operațiunea „God shave the queen” a decurs perfect, câteva zile mai târziu:

continuarea:

Discuții cu mama în pandemie (2)

Discuții cu mama în pandemie (3)

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.