The Durrells

Cel mai frumos film serial, bazat pe o poveste reală, de văzut în perioada asta de rahat pe care o trăim.

The Durrells și prietenii

I am in love! Nu știu câți dintre voi ați auzit de familia Durrell sau de celebrii ei membri scriitori, dar eu una abia am aflat de existența lor și nu datorită cărților, ci unui serial făcut cum numai englezii știu, chiar dacă în cazul ăsta nu de BBC, ci ITV.

The Durrells are patru serii, s-a încheiat deja în 2019, și urmărește cei cinci ani petrecuți de familie pe insula Corfu, în perioada 1935-1939. E o bijuterie de poveste, transpusă minunat pe ecran, cu niște actori frumoși, într-un decor cum numai Grecia poate să ofere. L-am descoperit acum o săptămână și ceva, și de atunci, binging, binging, până a mai trecut o săptămână de pandemie.

Povestea pe scurt e așa: familia Durrell (mama Luisa și copiii Larry, Leslie, Margo și Gerry) își vinde casa din Londra și se mută în Corfu unde viața e mai ieftină și soarele mai mult. Tatăl murise cu câțiva ani înainte, iar mama, care se cam lăsase pradă depresiei și ginului, trebuia să fie scoasă din posomorâta Mare Britanie și readusă pe linia de plutire.

În Corfu sunt percepuți ca englezi bogați, deși ei erau niște pârliți care făceau foamea din pensia de văduvă a Luisei. Sunt preluați din prima și ajutați până la capătul aventurii de Spiros, un grec care fusese în America și venise de acolo cu o mașină cu care făcea taximetrie.  Se cazează într-o vilă părăginită de pe malul mării, fără apă curentă sau electricitate, dar amplasată într-o pădurice de pini și măslini de îți taie respirația la fiecare vedere. Și de aici începe aventura.

Larry (Josh O’Connor), intelectualul familiei, se străduiește să devină scriitor și îi și iese. Scrie câteva romane care-l apropie de Henri Miller, care apare și el pe la vilă într-unul dintre episoade. Gol pușcă, firește. Leslie (Callum Woodhouse) e opusul lui Larry, îi plac armele, femeile și încurcăturile, Margo (Daisy Waterstone) e o adolescentă în căutarea iubirii și a tenului fără coșuri iar Gerry (Milo Parker), mezinul familiei, e pasionat de animale, păsări, insecte și în general tot ce mișună pe insula aia și nu vorbește. Adună în curând o mică grădină zoo lângă vila familiei și trece printr-o tentativă de a deveni vegetarian, din dragoste de animale. Puștiul începe serialul la 10 ani și îl vezi efectiv cum se transformă într-un adolescent cu voce în schimbare când împlinește 15 ani, la ultima aniversare pe insulă.

De altfel, deși trece drept greu-educabilul familiei, pentru că nu reușea niciun meditator să-l facă să învețe, Gerry reușește să devină în viața reală un scriitor mai faimos decât fratele lui Larry, publicând o trilogie despre cei cinci ani petrecuți de familia lui în Corfu. „My family and other animals” se pare că a fost un soi de Harry Potter la vremea aia (anii 50), pentru generații de părinți și copii care au fost fascinați de aventurile Durrellilor, scrise într-un stil amuzant de Gerry.

Luisa (Keeley Hawes) mamă greu încercată de patru, ține în echilibru menajeria asta și încearcă să se bucure de cei mai buni ani care i-au mai rămas – pare că se apropia de 45-50 la vremea aia – testând susccesiv perspectiva recăsătoriei cu câțiva dintre burlacii atrăgători ai insulei. Nu-i iese cu niciunul, din varii motive, însă cea mai frumoasă poveste de dragoste imposibilă a serialului se dovedește a fi abia în seria a patra, cu Spiros (Alexis Georgoulis), care era, firește, un grec căsătorit și cu copii.

Luisa și Spiros

Totul se încheie din păcate în 1939, când începe războiul și fiecare trebuie să se întoarcă la scara lui, dar cei cinci ani ai Durrellilor în Corfu sunt o poveste extraordinară despre căutarea de sine, despre ieșirea din zona de confort, că tot place expresia asta multora, despre acceptare, toleranță și multiculturalism, despre dragoste sub toate formele pe care le poate îmbrăca ea. E unul dintre cele mai frumoase filme seriale pe care le-am văzut în ultimii ani, care mi-a umplut inima de bucurie, mi-a clătit ochii cu oameni frumoși și imagini spectaculoase. Și ce nevoie aveam de toate astea!

După ce s-a terminat serialul am devorat tot ce s-a scris despre familia asta. Mi-am propus să citesc și trilogia lui Gerry, cred că sunt mai aproape de genul literar care m-ar interesa. Cărțile scrise de Larry nu mă atrag, cea mai cunoscută pare să fie tradusă și în română – Cvartetul din Alexandria – nu știu dacă aș avea răbdare cu ea. Se pare că și Margo ar fi scris niște memorii pe care o nepoată de-a ei le-ar fi găsit în podul casei, după moartea lui Margo, și le-a publicat. Recenziile ei nu sunt extraordinare, semn că nu a avut talentul fraților la scris.

Destinul celor din The Durrells a continuat după Corfu poate la fel de tumultos. Larry, care în realitate era deja căsătorit cât au stat în Corfu, a divorțat și s-a recăsătorit, a colindat lumea, s-a stabilit prin Franța, a mai scris niște cărți și a murit pe la 70+. Leslie a continuat să rămână non intelectualul familiei. Margo s-a căsătorit, a făcut doi copii, a divorțat, a întreținut un soi de Airbnb la Londra, a colindat și ea lumea în căutarea propriei identități până pe la 80+. Gerry a devenit un celebru conservaționaist, și-a construit propria grădină zoo în Jersey, pe care a finanțat-o din cărțile pe care le-a scris.

Despre Luisa și Spiros nu sunt multe informații, înțeleg că nu s-au mai văzut vreodată și că el ar fi murit în timpul războiului. Un prieten al familiei a scris o carte „The Durrells of Corfu”, care vorbește despre viața familiei dincolo de scrierile mai mult sau mai puțin literare și imaginative ale membrilor ei.

Dacă nu ați văzut serialul, vi-l recomand călduros. Dacă vă e dor de Grecia, dacă vreți o poveste frumoasă despre o familie cu bune și rele, sau dacă vreți să-l descoperiți pe „George Clooney al Greciei”, fetelor 🙂 Alexis Georgoulis (adică Spiros) se pare că nu e numai un actor minunat, un șofer de taxi priceput și un bărbat fidel soției care nu-l mai iubește, deși îi dă inima ghes după doamna Durrell –  dar în viața reală este și europarlamentar din partea Greciei.

Ca să vedeți că e și UE asta bună la ceva 😉

Etichete: , , , , ,

17 comentarii la “The Durrells” Subscribe

  1. Fluieratorul 29/04/2020 at 17:48 #

    O sa-l vad. Si numai pentru Keeley Hawes…

    • Dollo 30/04/2020 at 11:00 #

      Și mie mi-a plăcut doamna, nu o știam deloc până acum.

  2. Bivol Nicolae 29/04/2020 at 21:09 #

    Unul dintre autorii nostri preferati: G.Durell
    Am văzut și eu serialul in cascadă, singurul pe care l-am văzut așa..
    L. Durell are multe cărți publicate în română ( prin 90)..L-am cumpărat, fiind fratele lui Gerry
    Însă, intra greu..Poate, dacă am timp când ies la pensie…

    ..

    • Dollo 30/04/2020 at 11:00 #

      Da, e alt gen de literatură

  3. Adam Maria 30/04/2020 at 08:44 #

    Eu il caut de 3 luni pe Netflix.pe Amazon Prime.De ce nu il gasesc? Copiii mei, l au vazut pe Netfix.Dar la mine nu il gasesc.

    • Dollo 30/04/2020 at 09:58 #

      Înțeleg că e pe HBO go

    • Simona 01/05/2020 at 08:18 #

      Il gasesti pe HBO GO. O ecranizare superba!!!

    • Maria Cica Popa 18/05/2020 at 08:53 #

      Eu l-am savurat pe HBO go, m-a impresionat !

  4. Cristina 30/04/2020 at 09:49 #

    O sa incerc sa vad si eu serialul, dar pana atunci iti recomand cartile lui Gerald…(cel putin) 2 din ele au aparut si in romana, doar ca pentru a treia am cumparat trilogia in engleza – merita fiecare banut

    • Dollo 30/04/2020 at 09:58 #

      Da, le-am căpătat și eu.

  5. Băncescu Gheorghe Vercingetorix 30/04/2020 at 10:00 #

    Mulțumesc pentru acest competent comentariu. Sunt fan al regizorilor, scenariștilor, actorilor britanici și al multor filme și seriale englezești Am găsit la anticariat o tetralogie scrisă de Larry(Cartea Românească 1991):Justine,Balthazar,Mountolive și Clea. Are un talent abrupt, agresiv, ciudat și foarte sensibil. Când am citit Mountolive, habar n-aveam, deși văzusem serialul, legătură. Mulțumesc încă o dată!

  6. Anca B. 30/04/2020 at 22:12 #

    Iubesc atat de mult serialul acesta ca am inebunit toti cunoscuti (stati linistiti ca nu m-o bagat nimeni in seama). Oricum „il folosesc” ca si terapie pentru a-mi schimba starea:D Am citit si cartile lui Gerald, urmeaza sa mai ajung in Corfu ca sa ma linistesc:)) Felicitari pentru articol!!!

  7. sensi 01/05/2020 at 19:53 #

    Cvartetul e o capodopera.

  8. moreact 02/05/2020 at 11:26 #

    Multumesc, pentru descoperire….o minunatie!:)

    Vezi, Natural People
    Lansat integral (12epis aprox30′) pe Hulu in 29.04

    Watch Normal People – Season 1 Episode 3 – Freemovie7

    Cele bune,

  9. LAURENTIU 25/05/2020 at 12:41 #

    Multumim pentru recomandare! Un serial deosebit!

  10. Monica 26/08/2020 at 12:26 #

    Minunat! Actorii si personajele pe care le-au interpretat, minunate peisajele… m-am indraostit de Corfu!… si umorul englezesc! M-am intristat cand s-a terminat, am ramas asa, cu o nostalgie de vara, mai ales in perioada asta, in care vacantele sunt cam pe faras! Am auzit ca s-ar face o continuare, cu aventurile familiei D., de data asta in Anglia! Sincer, nu cred ca va avea acelasi farmec! â
    Mutumesc, Dollo, pentru recomandre! Aici am vazut recenzia care mi-a starnit curiozitatea!

    • Dollo 26/08/2020 at 12:47 #

      Citește cărțile lui Gerry, Trilogia din Corfu pe baza căreia s-a făcut filmul. Eu așa am mai rămas un pic în atmosferă. Sunt minunat scrise, au un umor la fel de englezesc.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.