București, această favelă a parcărilor și înmatriculărilor fără număr

C el puțin patru mașini din cinci nu au loc de parcare legal în București. Unele primării de sector habar n-au câte locuri de parcare au, cât încasează pentru ele și câte mașini înmatriculate impozitează.

Înainte de pandmie mă apucasem să documentez subiectul parcărilor de reședință în București. Nu era ceva extraordinar, subiectul e același de ani de zile, dar eu fusesem incitată de două evenimente care s-au petrecut cam în aceeași perioadă: primisem un avertisment că am parcat „ilegal” pe locul unuia, apoi am fost la o dezbatere organizată de Primăria sectorului 3, în care primarul a lăsat să se înțeleagă că ar dori să modifice regulamentul de ocupare a locurilor, astfel încât să devină mai echitabil. Asta se întâmpla după ce, în ultimul an, primăria închiriase și locurile trasate la bulevard, așa numitele parcări în spic care fuseseră de la început la liber, și tot mai mulți oameni se trezeau amendați de poliția locală că parcau pe locurile plătite de alții.

Nu mi-am imaginat că primăriile nu au această contabilitate, dar făcând demersuri timp de două luni, ca să aflu niște banale informații care ar trebui să figureze pe site-ul fiecărei primării, am înțeles că de fapt în București nu se prea știe nici câte locuri de parcare s-au făcut, nici care ar fi necesarul. Pentru că aparent cele șase primării de sector nu dețin nici măcar cifra exactă a mașinilor înmatriculate, pentru care ar trebui să încaseze impozit.

Am făcut o cerere de informații publice, în virtutea Legii 544/2001, la fiecare primărie de sector și la Primăria Capitalei. Asta se întâmpla pe 19 ianuarie 2020. Legea spune că trebuie să primești răspuns la orice solicitare de informații în maximum 10 zile lucrătoare, sau dacă informațiile cerute necesită mai mult timp pentru a fi adunate – în 30 de zile lucrătoare, cu condiția ca autoritatea să te anunțe că prelungește termenul.

Ce am întrebat:

Ar fi trebuit așadar să primesc toate informațiile cerute cel mai târziu la 19 februarie 2020. Nu le-am primit pe toate nici măcar azi. Sectoarele 2 și 4 s-au conformat și au transmis la timp toate răspunsurile. Trebuie să admit că polițiile locale de la toate sectoarele au fost de asemenea receptive și au răspuns mai mult sau mai puțin în timpul legal la întrebări. Cele mai opace s-au dovedit ADP-urile (administrațiile domeniului public) și DITL-urile (Direcțiile de impozite și taxe locale). Acolo se păstrează secretele administrației.

Pasarea răspunderii în primărie – cum NU funcționează Legea 544

Pe vremuri, ceream astfel de informații de la biroul de presă sau de la responsabilul cu Legea 544/2001. Ăla punea mâna pe telefon, suna la toate instituțiile subordonate primăriei, afla informațiile alea și ți le furniza într-o singură tranșă. Acum văd că primăriile și-au descentralizat în mod parșiv această sarcină, către toate instituțiile și departamentele din subordine, de parcă fiecare ar fi câte un mic ținut secuiesc în devenire. Când vrea o informație de la primărie, omul e trimis acum să se războiască cu fiecare direcție de taxe, adp sau alt acronim din subordinea primarului, deși informațiile alea ar trebui să fie la un click distanță pentru oricine și, de ce nu, ar trebui să figureze pe site-urile primăriilor.

Așadar, la trei dintre primăriile de sector a trebuit să fac reclamație administrativă ca să primesc totuși unele date. La unele am sunat de câteva ori și am insistat să respecte legea și să-mi trimită niște răspunsuri. Ultimul răspuns primit a fost pe la mijlocul lunii martie, de la Primăria sectorului 3. La prima cerere mi-au spus că au nevoie de 30 de zile ca să-mi răspundă, iar după cele 30 de zile au răspuns incomplet. Când am revenit mi-au spus că au nevoie de alte 30 de zile. Abia după ce am întrebat pe Facebook, la unul din live-urile primarului cu cetățenii, de ce e nevoie de 30+30 de zile ca să-mi spună câte locuri de parcare au și câte mașini sunt înmatriculate în sector, am primit răspuns și la aceste întrebări.

Parcări aproximative

Ăsta a fost un caz fericit. De la sectoarele 1 și 6 nu am primit deloc unele informații, cum ar fi câte încasări au de pe urma locurilor de parcare sau câte mașini au în sector. Asta deși am făcut și reclamație administrativă. În urma unei astfel de reclamații (plus câteva telefoane), am primit de la sectorul 1 un răspuns semnat de 6 (șase) persoane și cu primarul 7, în care mi se dădea dreptate, că nu am primit răspunsurile cerute și că se vor lua măsuri de sancționare a indisciplinaților. Dar răspunsurile tot parțial le-am primit la ce întrebasem eu. Așa că, în final, după cum se vede în tabel, de la sectorul 1 am cel mai mic număr de parcări amenajate (mă îndoiesc că sunt doar 9.000 în cel mai bogat sector al Capitalei) și nu știu ce încasări au avut pentru ele. Pentru că cineva din primărie pur și simplu nu a vrut să le facă publice. Sigur, dacă înmulțim cu o medie de 40 de lei/loc/an ne putem imagina că sectorul 1 încasează în jur de 360.000 de lei anual din locurile de parcare. La fel, la sectorul 6 se poate estima că încasează 1,5 milioane de lei anual din închirierea parcărilor.

De altfel, chiar din răspunsurile primite până la urmă, pare că numărul de parcări raportat de sectoarele 1,2 și 3 este estimat, pentru că e greu de crezut că cifrele sunt atât de rotunde în realitate: 9000, 26.000, 80.000. Mai plauzibile sunt cifrele raportate de sectoarele 4,5 și 6 din punctul ăsta de vedere. Răspunsul aproximativ este un semn că habar nu au de fapt câte locuri de parcare au, câte sunt închiriate și care ar fi necesarul. Evidența asta tulbure să zicem că este motivată de faptul că locuri de parcare s-au făcut de-a lungul timpului, sporadic. Cum se mai tăiau niscai copaci, cum se mai trăgeau două dungi cu vopsea albă și se mai bifa „realizarea” unor parcări. Însă e greu de înțeles de ce nu există clar o contabilitate a lor și a încasărilor de pe urma exploatării acestui domeniu public, în instituții care se presupune că sunt controlate periodic de Curtea de conturi. Sau, mă rog, poate că la controale sunt prezentate niște tabele pe hârtie și nu verifică nimeni realitatea din teren.

Înmatriculări: una e la primărie, alta e la prefectură

Aceeași nebuloasă învăluie și cifrele de la evidența proprietății. La întrebarea „câte mașini aveți înmatriculate în sector?”, fiecare Direcție de taxe și impozite de la primărie ar trebui să poată răspunde printr-un click, pentru că se presupune că are o evidență a plătitorilor de impozit pe proprietate din sectorul lor. Iar DITL-urile, cel puțin, știm sigur că sunt informatizate, pentru că măcar impozitele locale se pot plăti online. Ei bine, și aceste informații au fost obținute cu forcepsul. De la sectorul 6 tot n-am primit nicio cifră. A venit pandemia și m-am lăsat păgubașă.

Mai grav este că adunând toate celelalte cifre primite (sectoarele 1-5) am obținut o sumă discrepantă față de totalul înmatriculărilor din evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din subordinea prefecturii – da, am întrebat și acolo, ca să verific cifrele din mai multe surse. DRPCIV zice că în București sunt înmatriculate 1,169,002 autoturisme, iar totalul meu însumând sectoarele 1-5 este 762.263 auto. Deci ar însemna că în sectorul 6, care ascunde cu atâta determinare cifra înmatriculărilor, avem 406,739 de mașini înmatriculate. Nu cred că sunt ăștia din Drumul Taberei așa plini de mașini, totuși, chiar dacă nu au metrou. Deci niște sectoare mint, furnizează cifre false sau poate chiar așa greșite le dețin. 

De ce spun că primăriile mint sau nu au evidențele corecte? Pentru că cifrele de la DRPCIV se potrivesc cu cele de la INS, deci două surse din trei dau cifre similare, trebuie că a treia – care le încasează impozitele – are o problemă cu evidențele.

Tabloul parcărilor, înmatriculărilor și amenzilor pentru parcare abuzivă în București

Avem așadar aproximativ 300.000 de locuri de parcare publice în orașul ăsta pe care le închiriem cu aproximativ 10 milioane de lei pe an (8.453.794 la care se adaugă și încasările de la sectoarele 1 și 6, câte or fi) unui număr relativ egal de mașini. Primăria Capitalei gestionează și ea 18.658 de locuri pe care le închiriază cu ora la tarife ceva mai apropiate de valoarea pieței. Scăzând 300.000 din numărul total de înmatriculări ne rămân pe dinafară restul de 873.863 autoturisme înmatriculate oficial în București, cărora primăria nu le oferă vreo alternativă legală de parcare. La asta trebuie să adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe, dar ai căror utilizatori locuiesc în Capitală (o cifră necunoscută) și, de ce nu, aproape suta de mii de autoturisme din Ilfov, pentru că deși nu e legal constituită, zona metropolitană există și în România.

4 mașini din 5 parchează ilegal

Rezultatul este, în mare, că cel puțin patru mașini din cinci nu au loc de parcare legal în București. Și asta nu de ieri de azi. Se vede pe toate trotuarele. Unii sunt ghinioniști și se numără printre cei aproximativ 6.000 de sancționați de poliția locală că au parcat pe unul din cele 300.000 de locuri ale altora. Nu neg că mulți dintre șoferi sunt nesimțiți și parchează aiurea chiar și atunci când li se oferă soluții civilizate. Cei mai mulți, însă, și-ar dori să respecte legea, să plătească și să știe că pot parca civilizat undeva.

În fond suntem cu toții „stăpâni” egali pe același domeniu public: șoferi, pietoni, bicicliști, mame cu cărucioare. Dintre toți, șoferii sunt privilegiați. Unora li se închiriază domeniul public pe 36-116 lei/an pentru mașină, alții sunt tolerați pe trotuare, gratuit. Mă gândesc că primarii, săracii, or vrea să rezolve chestiunea asta, dar se lovesc de imposibilitatea de a obține, de la direcțiile din subordine, cifrele exacte ale fenomenului din sectoarele pe care le conduc. Glumesc, desigur.

Cred că fiecare primar știe exact pe ce bombă cu ceas stă în sectorul său. Fie că e sectorul 3, care aparent are cele mai multe locuri, pe care tocmai le retrasează zilele astea, fie că e sectorul 1, care își ascunde incompetența sub șapte semnături fără valoare.  Avem un oraș fărâmițat în șapte orașe mai mici, în care de fapt nu răspunde nimeni pentru nimic. Primarii de sector dau vina pe Primăria Capitalei, care a votat o strategie unitară de parcare în oraș, Primăria Capitalei pasează responsabilitatea la sectoare.

Facem ceva după pandemie?

Orașul are o strategie de parcare, denumită pretențios și votată orbește în Consiliul General, dar în realitate nu știe pe ce cifre se bazează și nu aplică nimic din strategia aia în realitate. Fiecare primar se limitează să închirieze, pe mărunțiș, cele câteva mii sau zeci de mii de locuri pe care le păstorește, fără să le ofere alternativă legală celorlalți șoferi. Doar îi mai avertizează sau amendează din când în când, când calcă din greșeală pe liniile vopsite ale locului altuia.

Nu zic că amenajarea de noi locuri de parcare e floare la ureche, dar în realitate nu pare să vrea nimeni s-o facă, câtă vreme niciuna dintre instituții nu se străduiește măcar să adune pe un tabel situația de pe teren. Ca să rezolvi o problemă trebuie mai întâi să-i clarifici mecanismele. Câte mașini ai? Câte locuri? E normal să îi taxezi doar pe unii pentru parcare pe domeniul public? Ce le oferi celor pe care-i amendezi? Cum fac celelalte țări?

Au fost două luni în care fiecare a rămas pe locul în care l-a prins izolarea. Cu mici excepții, de orășeni plecați la rude sau la reședința de vară, cam toate mașinile orașului au zăcut ca niște balene eșuate pe străduțe și bulevarde, nemișcate cu zilele și chiar săptămânile. Dacă cineva și-ar fi propus ar fi reușit să le inventarieze și să identifice posibile soluții de parcare pe termen lung. N-o să fie ocazie mai bună, să ai sub ochi toată flota de mașini în același timp, să vezi care pe unde e aciuat.

În alte țări, primarii marilor orașe au profitat de ocazie și au transformat mari bulevarde în artere destinate mersului pe jos sau pe două roți. La noi au fost ocupați cu incantații religioase la limita patologicului și spart banii aiurea, ca întotdeauna. Dar încă nu e târziu. Ieșirea din izolare ar putea să nu aducă automat pe străzi același număr de mașini ca înainte, pentru că mulți vor continua să lucreze de acasă. Un avans util, pentru ca transportul în comun să devină cu adevărat o alternativă, iar deplasările pe jos sau pe biciclete să ocupe natural traficul. Însă chiar dacă lucrurile astea s-ar întâmpla, tot ar trebui să gândim o soluție pentru parcările dormitor. Orașul e ca o favelă de parcări ad-hoc, care parazitează spațiul public cu tablă. Izolarea asta ar fi fost o ocazie ideală să ne privim viața în ochi și să decidem o reorganizare a lucrurilor care să ne includă pe toți.

Tare mă tem că asta nu se va întâmpla nici măcar în campania electorală pentru locale, dacă și când va mai avea loc și aia.

Am tot scris despre parcări:

Cine dă mai mult ca să parcheze în sectorul 3?

În care Dollo se hotărăște să meargă la poliție

Cel mai îndreptățit din parcarea de reședință

Tags: parcari de resedinta, Primaria Capitalei, primăria sector 3, slider, strategie parcare