S-o pupe mamaie pe ea de orfelină!

Când #sambataalamama se întâlnește cu #pisicaToshiba, rezultă o duduie rotofeie și răsfățată care se lăfăie leneș, chiar pe banda de alergat a mamei 🙂

S-o pupe mamaie pe ea de orfelină, că a lăsat-o mă-sa și cu tac-su aicea și s-au dus la moșie și de ea nu le mai pasă. Nu-i așa, mamaie?!

Asta e mama care o alinta pe Toshiba azi, cocoțată pe pervazul de la bucătărie, de unde ne privea curioasă cum mâncam o burata cu prima roșie cumpărată anul ăsta. Până se fac ale mele din grădină, să trăiască Oborul!

De când ne-am mutat la moșie am lăsat-o pe Toshiba la mama, dar aproape în fiecare week-end am reușit să ținem obiceiul culinar cunoscut sub hastag-ul #sambataalamama. Azi, de exemplu, a fost cu aperitiv cu burata, ca să ne aducem aminte de Roma, și niscai scrumbie la grătar, că asta s-a prins în Dunăre.

 

La început, Toshiba a fost un pic traumatizată din cauza drumului – nu mai ieșise din casa ei de ani de zile – dar s-a adaptat destul de rapid la noua viață cu „mamaie”, care o răsfață și și-a luat rolul mai în serios decât mă așteptam, încât mâța s-a dolofănit binișor de când e acolo. Are ziua de gălbenuș, ziua de sardină în sos tomat, ziua de pliculeț, orele de joacă și alergat prin casă, mai multe camere la dispoziție (toate!) și doze mari de mângâieri și drăgăleli.

Bine, trebuie să admit că după primele zile de conviețuire cu pisica, mama m-a sunat într-o dimineață și, pe un ton dramatic, mi-a zis: „cu ce ți-am greșit eu, că te-am făcut și te-am crescut de te-ai făcut mare, și acuma îți bați joc de mine?!”. Era după ce Toshiba îi umpluse casa cu nisip adus pe lăbuțe din litieră, alergase de nebună prin casă și se înfășurase în toate preșurile ei (ceva nou pentru Toshiba, că acasă nu are niciun covor), iar diminețile de la 5 îi dădea scularea, cocoțându-se prin diverse locuri în casă și aruncând jos cu obiectele găsite acolo. Mama se trezea buimacă, apoi pisica se băga sub masă, se culca sau nu mai ieșea de acolo toată ziua. Dar, ce nu face o mamă pentru copilul ei?!

Mama, care toată copilăria mea a refuzat ferm să avem un animal de companie, pentru că locul lor nu e în casă, ci în curte, și care de câte ori mă vedea cu vreo pisică în brațe pe la mamaie îmi arunca clasica „s-o pupi sub coadă”, a ajuns acum, la aproape 80 de ani, o bonă de pisică mămoasă, în numai o lună de zile, și deja îmi transmite pe ocolite ideea că și dacă Toshiba n-ar mai vrea să vină acasă la toamnă, n-ar fi nicio problemă. S-o aud azi că vorbește cu pisica și că dă s-o pupe în bot, cu dragoste, a fost, trebuie să recunosc, destul de șocant pentru mine. Mai ales că mama a fost genul lipsit de efuziuni și față de mine, în copilărie.

Când iubirea părintească se întâlnește cu singurătatea bătrâneții, când #sambataalamama se întâlnește cu #pisicaToshiba, se schimbă mentalități și se înmoaie inimi. În final rezultă o duduie rotofeie care se lăfăie leneș chiar pe banda de alergat a lu mamaie 🙂

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “S-o pupe mamaie pe ea de orfelină!” Subscribe

  1. Simona Mocioi 06/06/2020 at 20:02 #

    Foarte bine!
    Tata, care nu a suferit pisicile niciodată, rămâne o săptămână cu Poohkie, fara sa crâcnească. Ii da de mâncare, curata litiera, îi schimbă apa, dar nu are nicio interacțiune cu motanul, de niciun fel. Poohkie e obișnuit să conversam, sa ne mângâiem și să interacționăm într-un fel sau altul, in fiecare zi, macar o data pe zi.
    Când venim de pe unde umblam, e atât de dornic de „iubeala” încât aleargă de la unul la altul și ne mângâie cum poate el…. Cred că un dozator de mâncare ar face aceeași treabă.
    De aceea, te invidiez pentru schimbarea de atitudine a mamei tale.

    • Dollo 08/06/2020 at 08:30 #

      Cam așa era și la noi când o lăsăm singură acasă și venea s-o verifice o persoană care se temea să pună mâna pe ea. O găseam disperată după o atingere.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.