Castravete cu sare

N-aș fi zis că devin așa sentimentală cu vârsta. Și totul de la un castravete...

Îl rupea de pe vrej cu mâinile bătrâne, zbârcite și bătătorite de muncă. Îl spăla sau poate că nici atât, îl freca repede de șorțul pe care-l purta întotdeauna dinainte, cât să-i șteargă țepii și urmele de praf, îl tăia pe lung, în patru și-i da cu sare mare, aflată întotdeauna într-un borcan pe pricul bucătăriei de vară. Ne așezam amândouă pe pragul casei și îl mâncam așa, din palmele ei negre, bătătorite. O felie ea, una eu, una ea, una eu.

Castravetele era cald, încă păstra în el căldura soarelui dogoritor de Bărăgan. Era crocant și mirosea a apă, a pământ și a verde crud. Uneori era amar, dar tot îl mâncam. Era ca o gustare, după ce mă trezeam din somnul de după amiază, iar ea se odihnea după ce adunase știr pentru rațe. Soarele coborâse peste valea din spatele casei, căldura plutea densă în aerul nemișcat, curtea era toropită în așteptarea udatului de seară, iar noi stăteam pe prag, cu spatele răcorit de aerul din umbra casei, ridicat din podeaua lipită cu pământ și bălegar a bucătăriei, picioarele desculțe pe piatra de râu așezată în fața pragului, și mâncam un castravete.

Locul în care cresc castraveții la moșie

Locul în care cresc castraveții la moșie

Niciodată n-am mai mâncat așa castravetele, ca în vacanțele de vară de la mamaie, și nici nu am mai simțit mirosul ăla la castravetele cumpărat din comerț. La oraș mama îl pune doar la salate, după ce îl spală și îl curăță de coajă înainte. Zice că coaja îi provoacă arsuri la stomac. Așa că am deprins și eu obiceiul ăsta la mine acasă, deși mie nu-mi provoacă nimic coaja de castravete.

Apoi, ce înțelegem azi prin gustare? Deschizi frigiderul, plictisit, și nu te inspiră nimic. Un snack, ceva procesat, un fruct exotic poate? În niciun caz nu ți-ar trece prin cap să tai un castravete.

Azi, la moșie, după ce am rupt un castravete din vrej, i-am văzut țepii și i-am simțit căldura în palmă, l-am spălat și am început să-i curăț coaja. M-a inundat mirosul de apă, de pământ și de crud de pe pragul bunicii și mi-am adus aminte de castraveții ei tăiați în patru și dați cu sare. Sufletul Aritinei s-a întors și a plutit pentru câteva minute în aerul nemișcat al unei după amieze de vară în Bărăgan. Altă curte, alt timp, același castravete cald, țepos, mâncat de data asta de una singură: o felie eu, o felie cu gândul la ea, o felie eu…

Ah, și cu sare de Himalaya, că din asta am pe „priciul” rulotei 😉

Etichete: , , , , ,

5 comentarii la “Castravete cu sare” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 24/07/2020 at 13:57 #

    Foarte frumos!

  2. Cristiana Maiorescu 24/07/2020 at 18:37 #

    Cei dusi traiesc prin amintirile noastre. Scrieti foarte frumos.

    • Catalina 24/07/2020 at 19:34 #

      Ha! Când ți-e foame umpic, sau doar sete, scoți un castravete din frigider sau un morcov, un kapia…. E rece, e zemos, e dulce, ți-ai făcut pofta. Ești la keto? Iaca snack. Ești la intermitent fasting? Iaca snack. Vrei o bere în miezul zilei? Ia întâi un castravete și mai vezi după….

      • pehash 26/07/2020 at 21:18 #

        Daca esti la keto, lasa morcovul in frigider.

  3. mircea 25/07/2020 at 10:36 #

    Frumos…
    [Pe vremea copilariei mele, de multe ori mancam de pe jos sau doar sterse de haine: mere, pere, caise, dude (numai sa nu fi cazut in gainat) rosii… Nu ma imbolnaveam mai mult decat copii de azi – sau nu mai tin eu minte?
    Amintirea mea (placuta) cu „gustarea” din copilarie este cu o bucatoaie de paine unsa cu untura, presarata cu sare si boia intr-o mana si ceapa verde in cealalta, alergand in „Botanica veche” unde ma asteptau ceilalti colegi de joaca – de-a v-ati-ascunselea sau pinca sau de-a hotii si vardistii sau…]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.