În vacanța la Roma
Acum câteva zile am sunat-o pe mama și am aflat cu stupoare că înainte cu multe ore căzuse în casă și credea că și-a rupt vreo coastă. Nu-mi spusese pentru că știa că am alte probleme destul de complicate în perioada asta și a zis să nu mă mai complice și ea. M-am dus val vârtej la ea, speriată și cu tot felul de planuri în cap, cum și unde s-o duc la medic, radiografii, prim ajutor etc., dar așa încât să nu o expun și riscului de Covid 19, știut fiind faptul că mai bine te ferești de spitale în perioada asta decât să apelezi la ele.
Când am ajuns la ea, stătea pe fotoliu și se lamenta că nu mai poate să se aplece ca să se joace cu Toshiba, care cere mângâieri și e din ce în ce mai adaptată la noua ei viață. Mai mult, când căzuse se împiedicase și rupsese și una dintre jucăriile preferate ale pisicii, și îi era ciudă.
Altfel părea vioaie, nimic despre coastele rupte și vocea pierită de la telefon.
Bineînțeles, a refuzat categoric să meargă la vreun medic și a zis că de fapt nici nu o doare așa de tare, că o să ia un calmant pe seară și o să fie bine. Că așa fusese și mamaie la vârsta ei, tot cădea și o dureau coastele o vreme, după care îi trecea.
– Lasă că ai tu destule pe cap, nu te mai îngrijora și cu mine acum, mai bine apleacă-te și hârjonește-o pe fii-ta că eu nu pot.
I-am verificat spatele, coastele, membrele, aparent se putea mișca liber, o ținea un pic omoplatul, dar în rest era vioaie ca de obicei. Pentru că îi promisesem că îi dau un card ca să-l folosească în loc de cash când se duce pe la magazine, am profitat de ocazie că ajunsesem la ea și i-am explicat și cum se folosește cardul. Cumperi de până într-o sută de lei nu e nevoie să-ți bați capul cu PIN-ul, doar așezi cardul pe ecranul aparatului și gata.
După ce am plecat am mai sunat-o seara și dmineața, ca să verific cum se simte și cum mai e cu coastele. Toate bune, aparent. A treia zi după asta îmi vine pe telefon mesaj că a fost folosit cardul cu suma x, pentru cumpărături la Mega. Apoi la Lidl. Apoi sună mama. Veselă ca un cintezoi:
– Ce faci?
– Bine, tu? Cumpărături văd…
– Ha, ha, de unde știi?
– Păi mă anunță pe telefon cât ai cumpărat și de unde.
– Și ce am cumpărat nu zice?
– Nu, dar sunt sigură că o să-mi zici tu…
Și uite așa, de atunci am început să-i monitorizez mișcările mamei cu cardul. Azi mi-a apărut iar că a mai cumpărat ceva de 24 de lei.
– Am fost la piață și mi-am luat cafea, să știi că nu m-am înghesuit cu lumea, am stat la distanță. După care am cumpărat și niște fructe.
– Am văzut că ai luat ceva de 24 de lei…
– Da, numa cafeaua am luat-o cu cardul, restul am plătit cu bani.
Cardul e deocamdată ceva abstract, nu neapărat bani, dar ceva magic cu care poți totuși să cumperi una alta. Când o să afle că se poate plăti și cu telefonul o să fie și mai distractiv. Oricum, eu sunt mulțumită că atâta vreme cât primesc pe telefon mesaje că a mai cumpărat ceva, asta înseamnă că e vie și se mișcă liber. Un fel de parental control, dar pe invers 😉
Daca are un telefon Android ceva mai nou, instalezi Google Family Link si poti sa activezi location tracking.. Un pic extrem, dar extrem de practic si usor de folosit.
Scuze ca ma bag in discutie insa… Family Link poate fi activat pe mai mult de un dispozitiv al aceluiasi…copil? De ex., telefon si tableta…
Multumesc.
Dar daca ai mai multi copii?.. 😉
Da, „familia” poate avea mai multi membri si fiecare cont Google poate controla mai multe dispozitive.
Faci un singur cont google pentru copil, asociezi toate dispozitivele copilului acestui cont, iar contul copilului îl supervizezi prin Family Link.
Cand isi va da seama ca poate sa-si faca propriul card, desi sunt convins ca il are deja, deranjata fiind de controlul parental pe invers, veti ajunge intr-o stare de disperare parentala pe invers. Nu este bine sa ne subestinam parintii chiar si atunci cand este vorba despre tehnologie.
Si ANAF stie ca mama ta e bine 🙂
https://www.digi24.ro/stiri/economie/finante-economie/organele-fiscale-capata-acces-largit-la-conturile-din-banci-635942
De aceea nu ne mai intreaba de sanatate, ci ne pune sa raportam singuri (ne-au pus „autoimpunere”).