Nevoi de moșiereasă – pool boy sau niște clor?

Piesa de rezistență de la moșie 2020 este o piscină supraterană pe care am cumpărat-o online de la Dedeman în starea de alertă și am apucat s-o montez abia în starea de relaxare, din pricină că imediat după ce am cumpărat-o a urmat aproape o lună de zile ploioase sau răcoroase, de ajunsesem să mă gândesc dacă mai apuc să mă bucur de piscina aia sau am fost prea optimistă.

Dotări

Până la urmă au venit zilele călduroase și am purces la desfacerea imensului pachet de 134 de kg, pe care șoferul de la Dedeman  abia l-a rostogolit din camion în mijlocul bătăturii, și acolo l-a bătut vântul și ploaia. Piscina este Intex 26352NP (dacă vă interesează) și a costat vreo 3.500 de lei cu tot cu transport și niscai plasă verde de umbrire, pe care o cumpărasem inițial ca să acopăr gardul cu ea, să pot face nudism la mine în curte ;), dar ulterior s-a dovedit utilă la altceva. Văd că acum piscina nu mai e în stoc la Dedeman și în alte părți e mult scumpită.

Piscina are 5.40 m lungime, 2.70 m lățime și cică 1.30 m adâncime, dar realitatea e că nu o poți umple până la 1.30 m, adică până în buză, așa că apa vine cam până la pieptul unei persoane ca mine, de 1.70 m înălțime. Ca volum de apă are 17 mc, ce mai, e suficientă ca să te răcorești într-o zi caniculară, cum sunt astea de acum, să dai de câteva ori din mâini dintr-un capăt în altul, să te bălăcești cu doi-maxim trei prieteni în același timp în ea. A venit și cu pompa de filtrare inclusă, minus nisipul care se pune în pompă, altă chestie greu de cărat de la magazin, pentru că vine în saci de 25 de kg.

Ca orice chinezărie, are și minusuri: are o prelată chipurile de protecție, de pus dedesubt, ca să protejezi piscina de ce iese din sol, dar e o plasă ordinară de rafie, în care pisicile moșiei și-au lăsat deja ghearele și prin care văd că pe margini mai crește iarba. Apoi cealaltă prelată, de acoperit piscina, e o chestie nepractică, pe care până la urmă din experiență am învățat că e mai bine să n-o pun pe piscină, că mai rău fac. Piscina mai are și cele două găuri de intrare-ieșire pentru filtrarea apei, dispuse destul de sus, aproape de margine, ceea ce diminuează oarecum eficiența filtrării – adică nu știu cât de mult în adâncime se duce filtrarea aia, câtă vreme pare că recircularea apei are loc la suprafață.

Montarea

Montarea propriu zisă a fost destul de anevoioasă, pentru că m-am încăpățânat să o facem in house, sau în curte, pe principul „cât de greu poate să fie?”. Am cumpărat niște nisip pe care s-o așezăm, dar înainte de nisip a trebuit să decopertăm un strat generos de pământ cu iarbă ca să nivelăm terenul. Și am muncit ceva la decopertarea aia, pentru că a fost al naibii de greu să sapi, să scoți pământul, să tasezi, să măsori cu nivela cu apă dacă cele patru colțuri și toate laturile sunt cât de cât pe același nivel. Asta cu suprafața perfect plană cică e un must, de asemenea nu se montează pe beton.

În fine, după o zi jumate de chin doar pentru asta am zis: fie ce-o fi, punem nisipul și prelata și gata! Am început să desfacem piscina din cutie, să asamblăm cadrul, să montăm picioarele, să punem apa. Așa s-a mai încheiat o zi, destul de plină, dar montatul propriu zis s-a făcut destul de ușor în doi. A mai durat câteva ore umplerea cu apă, cele 17 tone nu se adună chiar repede.

În final, rezultatul a fost satisfăcător, apa îmbietoare și cristalină, niciun picior strâmb sau înclinat periculos astfel încât să pericliteze echilibrul construcției. Tocmai văzusem pe youtube cum unor americani le-a căzut piscina într-o parte și li s-a îndoit cadrul pentru că unul dintre picioare nu avusese suficient loc să se depărteze de peretele piscinei și se oprise într-o terasă de beton. Din fericire, la moșie nu e beton, că nu a ajuns PSD-ul să ne scoată din noroaie. Încă.

Au urmat câteva zile minunate de scăldat, în care s-a rostit inclusiv expresia: casa ca casa, vedem dacă o mai facem, dar o piscină îngropată musai să facem! Apoi am constatat că totuși e nevoie să punem și clor în apă, că deși e curată și bună de băut, nu ține la bălăceală, adică nu rămâne la fel de limpede și cristalină ca la început.

Întreținerea

Inițial am cumpărat granule speciale de clor, dar părea că o cupă de 30 grame – așa zisa doză de șoc – nu avea vreun efect asupra bălții noastre. Am mai achiziționat un set de întreținere a piscinei care conține aspirator și un mincioc pentru curățat diversele gunoaie care cad în apă. Asta a mai costat încă vreo 150 de lei, plus încă 50 de lei un skimmer, care se montează și el într-o parte a peretelui, la gaura de filtrare, și absoarbe diversele impurități de la suprafața apei. Bine, aspirator e un fel de a spune, de fapt toată treaba de aspirare o face pompa piscinei, setul de curățare are doar niște filtre, o tijă telescopică de aluminiu și un furtun. La fel și skimmer-ul. În skimmer de asemenea se poate pune clorul, sub formă de pastile, nu granule cum luasem noi inițial.

Întâmplarea a făcut ca pentru vreo două-trei săptămâni să plecăm de la moșie, cam pe fugă, așa că am lăsat-o acoperită cu prelata ei, fără alte precauții. Când m-am întors – oroare! Apa era cum era, dar pereții piscinei erau acoperiți cu un strat verzui și zgrunțuros, o grămadă de sare se depusese la fundul piscinei, cel puțin un stup de albine moarte în apă și câteva roiuri zumzăiau în toate cele patru colțuri, de pe care se retrăsese prelata, care se îngreunase de la ploaie și se lăsase pe mijloc, în apă. Un miros neplăcut emana din apă și/sau de lângă apă, din stratul de nisip lăsat ca un soi de plajă la baza scării, pe care-l botezasem în amintirea celei mai frumoase plaje din Cuba – Cayo Coco, și pe care pisicile vecinului îl transformaseră în litieră. Ajunsese mai mult o Plaja kaka.

Am aflat cu ocazia asta că la patru case distanță, pe aceeași stradă, preotul satului are stupi de albine și face miere. Cred că numai eu cu piscina mea i-am decimat câteva generații. Dar piscină mai are și vecinul, așa că am aflat de la el câteva trucuri pentru cum să țin la distanță, cât de cât, albinele. Altfel, piscina devine de nefolosit.

De exemplu, unul dintre trucuri este să acopăr piscina cu o plasă, nu cu prelata ei, care mai degrabă a constribuit la crearea acelui aer de baltă stătută verde, decât a protejat piscina. Așa că am transformat plasa aia de umbrire, de care ziceam mai sus că o luasem pentru gard, într-o învelitoare pentru piscină, care are rolul de a proteja suprafața apei de albinele însetate. O iau când vreau să fac baie și o pun la loc seara, așa că până se prind albinele că acolo e apă, reușesc să folosesc și eu piscina cât de cât.

Operațiunea de curățare a piscinei a fost anevoioasă și în timpul ei am fost înțepată, evident, de albine. În total, de când a început aventura asta acvatică, am avut pe rând: palma dreaptă umflată până la cot –  imposibil de folosit la ceva, inclusiv la condus, mâncat sau, vorba mamei, șters la fund – apoi brațul stâng, de două ori umflat de la două înțepături cam în aceeași zonă, și un deget de la mâna stângă, care nu s-a umflat decât el singur, fără alte urmări. Între timp am învățat să împart piscina cu albinele, dar probabil e o chestiune de timp până când o să-mi intre vreuna pe gât și o să auziți la știrile de la ora 5 de o femeie găsită sufocată cu burta în sus într-o piscină dintr-un sat oarecare. Ciudat, deși apa îi venea până la piept și știa să înoate, ea s-a înecat…

Dar oricât ar părea de dureros, nu înțepăturile de albine au fost cel mai greu de gestionat, ci curățarea propriu zisă a pereților piscinei, cu peria, pentru îndepărtarea stratului zgrunțuros, apoi cu aspiratorul, de strâns toată sarea rezultată. Aspiratorul este și el o operă de artă chinezească. Nu poți să aspiri cu el mai mult de o jumătate de piscină, că se înfundă pompa și nu mai trage. Așa că trebuie oprită pompa, scos filtrul aspiratorului, curățat, repornită pompa, eventual curățat și filtrul de nisip al pompei, continuat operațiunea etc. Toate astea având grijă să nu scoți din apă furtunul aspiratorului, care trebuie să fie plin cu apă, fără bule de aer, că iar nu mai trage pompa…

În perioada în care am muncit la curățarea piscinei mi-am pus serios problema dacă merită atâta efort și timp pentru o baie-două, câte faci pe zi, și uneori nici atât. Mă gândeam că mi-ar fi trebuit un pool boy musculos care să facă toate astea, iar eu, ca o moșiereasă ce mă aflu, să stau în piscină sau pe lângă, cu un pahar în mână, imaginându-mi ce i-aș face individului 😀 Bine, asta după încheierea programului de lucru în care trebuia să fac bani ca să plătesc și pulboiu și substanțele pentru întreținerea piscinei…

Până la urmă, precum femeia din bancul ăla care nu are prealabil și întreabă dacă se poate spăla în lighean, negăsind nici eu un pool boy prin sat, am cumpărat niște pastile sănătoase de clor, care se pun în skimmer la o săptămână, și văd că deocamdată dau rezultate mai bune decât granulele. Filtrez apa destul de des, cât să o întrețin la nivelul ăsta din poză de claritate. Pentru asta trebuie și aspirată cam la două-trei zile, și frecați pereții periodic de depunerile calcaroase. Dar ce altă treabă ai când te bagi în piscină – între un plivit de buruieni dintre roșii, un email sau o ședință online – decât să dai cu peria pe pereții piscinei? Se cheamă aqua-gim și costă cât nu face în oraș. Aici la mine la moșie e gratis.

Epilog

Uitasem să menționez dușul de vară, amenajat în aceeași perioadă cu piscina, din aceeași plasă verde de umbrire. Am îmbrăcat picioarele cubului de apă din fundul grădinii, care joacă rol de turn de apă pentru udat și nu numai, și sub el am montat un duș. La duș apa curge din cub, însă în paralel mai am un furtun cu un duș în capăt, care stă toată ziua la soare, iar când trebuie să faci duș apa e atât de fierbinte încât trebuie s-o lași să curgă ceva timp ca să se răcească, nu ca la București unde o lăsam să curgă și o jumătate de oră ca să se încălzească. Bine, când era apă caldă, că aud că nu prea mai e la București, zilele astea.

Așa că, dacă nu vă place că nu aveți apă caldă, sfatul meu e să vă luați o moșie, cu duș de vară în fundul curții și piscină. Una din două sigur o să aibă apă caldă.

 

Epilog 2

Zilele astea am adus-o și pe Regina Angliei la moșie, ca să treacă mai ușor peste caniculă. A stat la umbră, a mâncat prune direct din pom, a savurat beneficiile dușului din fundul curții, dar nu a avut curajul să se cațere și în piscină, motivând că ar fi apa rece. Azi, însă, când termometrul arată 39 de grade la umbră iar apa din piscină e practic la fel de caldă ca aia de la duș, s-a hotărât. Așa s-a născut poza asta care cică ar fi bună de pus pe cruce. Cu explicația „Doamna Benezic descoperind viața bună pe ultima sută de metri”.

Dat fiind că am reușit să ieșim și din piscină după asta, suta aia de metri se mai lungește un pic.

După poza de cruce a vrut și un selfie, așa că am executat și această dorință 🙂

Etichete: albine în piscină, aspirator piscină, clor pentru piscină, curățare piscină, mama la piscina, piscina, piscină Intex 26352 NP, piscină Intex supraterană, slider