Următorul an și ceva vom citi (sau reciti în cazul unora) doar clasici. Am decis asta la ultima înâlnire virtuală a clubului de carte și le-am cerut cititorilor să ne ajute cu propuneri. La apelul nostru, de altfel destul de clar formulat – cărți clasice care v-au marcat existența, o propunere de persoană – am primit răspunsuri la care nu mă așteptam. Recunosc că îmi place să-mi imaginez că cititorii mei sunt mai deștepți decât mine, iar cei care urmăresc blogul pentru clubul de carte și/sau sugestiile de lectură ar trebui să fie cei mai dintre ei. Așa credeam eu.
S-a dovedit că și ei sunt tot oameni. Mai puțin de jumătate dintre cei care au propus cărți pe blog au respectat regula de o singură carte, restul au simțit că nu se pot decide care e acea CARTE așa că au propus mai multe. Ba unii au propus și autori contemporani. Nu-i vorbă că termenul ăsta de „clasici” e destul de elastic, totuși…
Două au fost motivele care au stat la baza acestei rugăminți: 1. să nu avem o listă prea lungă din care să trebuiască să alegem, pentru că întotdeauna ne e greu să o facem – drama omului modern cu prea multe opțiuni în viață – și 2. să primim sugestii de lectură remarcabile, care au constituit cărțile de căpătâi ale unor oameni.
Recunosc că am fost dezamăgită. Nu că oamenii sunt comozi și nu respectă reguli în general, fie că sunt importante sau nu, dar mă gândeam că oamenii care intră aici și cărora le place să citească sunt un pic diferiți.
Mi-ar fi plăcut ca acest exercițiu să vă pună pe gânduri. Or se pare că cei care nu au putut să se rezume la acea unică propunere nu și-au luat răgazul să se gândească un pic care este cartea vieții lor. Pentru că, desigur că ne plac mai multe, poate că în fiecare etapă a vieții ne-a marcat alta, însă la momentul bilanțului trebuie să fie una aceea care se desprinde dintre toate. Cartea fără de care nu ați putea trăi pe o insulă pustie, cartea pe care ați salva-o din foc într-un Fahrenheit 451, cartea pe care ați lua-o cu voi dacă ați emigra pentru totdeauna… în fine, ați prins ideea.
Până la urmă nu m-a lăsat inima să nu iau în calcul vreo carte, așa că am supus la vot toate propunerile primite, și aici pe blog și pe Facebook (asta a fost altă regulă nerespectată, când am distribuit postarea pe Facebook am rugat oamenii să facă propunerile doar aici pe blog, ca să-mi fie mai ușor să le centralizez. Aș!) și am decis să păstrăm 15 cărți din cele peste 50 propuse. Le-am programat pentru următoarea perioadă, câte un titlu pe lună, deși unele dintre ele au mai multe volume, așa că probabil le vom citi într-un timp mai lung, iar pe altele le vom da gata mai repede de o lună. Așadar, aveți în minte că programarea e orientativă.
Dacă vreți să participați la vreuna dintre întâlnirile următoare, încă le vom ține online, pe skype.
Așadar, rezultatul votului cenzitar de la clubul de carte, asupra propunerilor populare de clasici și nu prea, pe care le-am primit de la cititori:
Necunoscuta de la Wildfell Hall, Anne Bronte – septembrie
Noaptea de Sânziene, Mircea Eliade – octombrie
Un veac de singuratate, Gabriel Garcia Marquez – noiembrie
Trei într-o barcă, Jerome K. Jerome – decembrie
Pe aripile vântului, Margaret Mitchel – ianuarie 2021
Germinal, Émile Zola – ianuarie 2021
Viata ca o pradă, Marin Preda – februarie 2021
Pe culmile disperării, Emil Cioran – martie 2021
La răsărit de Eden, John Steinbeck – aprilie 2021
Fructele mâniei, John Steinbeck – mai 2021
Insuportabila ușurătate a ființei, Milan Kundera – iunie 2021
Maestrul și Margareta, Bulgakov – iulie 2021
Arhipelagul gulag, Aleksandr Isaievici Soljenițîn – noiembrie 2021
Zbor deasupra unui cuib de cuci, Ken Kesey – decembrie 2021
Casa Buddenbrook, Thomas Mann – ianuarie 2022
O să fie, deci, o tură lungă asta. Spor la clasicit!
Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:
- cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
- cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, în ultimul an, și-și manifestă intenția de a mai veni;
- cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
- când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți, într-un local ales de comun acord și anunțat aici pe blog înainte de întâlnire cu o zi-două. La ore rezonabile pentru clasa muncitoare, ori în cursul săptămânii seara după 19.00, ori sâmbăta. De când suntem în pandemie îl ținem online, pe skype, deci e și mai ușor de participat pentru cei care nu trăiesc în România sau la București – doar îmi trimiteți ID-ul vostru de skype și vă introduc în grupul magic al cititorilor de cărți;
- ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club. Dar ar fi bine ca dacă ai zis că vii sigur sigur și nu ai venit, să fie dintr-un motiv serios, de exemplu te-a călcat metroul sau ți-a murit cineva drag, pentru că altfel ești un neparolist trist care m-a făcut să rezerv masă de x persoane și să stau cu x-z la ea.
- întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă
simt o muscă pe căciulă cât un avion. airbus transatlantic. 🙁
Las că zboară 🙂
O singura observatie am. Soljenitin 3 tomuri ce sar de 1.000 de pagini intr-o luna va fi greu de dovedit. Nici La rasarit de Eden nu-i departe ca volum de pagini. Dar la un moment dat te prinde rau si greu s-o lasi.
O lista de lectura (sau relectura) tare interesanta si destul de eterogena, putind satisface multe gusturi.
Da, ăla ne va pune la încercare, dar cel puțin eu una îl aveam de mult timp pe listă.
Imi pare rau ca ai fost dezamagita, dar dupa parerea mea e greu sa gasesti oameni care sa aiba o carte a vietii lor fix din categoria literatura, si mai mult, scrisa de un clasic.
Cred ca in general sunt sanse mai mari ca oamenii sa isi ia pe o insula pustie Biblia sau vreo carte de filosofie, psihologie, literatura SF sau de-a unui scriitor contemporan…sau doar o carte despre supravietuirea pe insule pustii.
Păi nu era musai să comentee toată lumea, că de unde nu e, vorba aia, nimeni nu cere 😉
Soljenițîn NU ESTE LITERATURĂ !
Ba chiar INVERS !
Adică realitatea bate ORICE imaginație.
Vezi și blogul meu.
Știm că nu e, dar poate fi o carte care a marcat pe cineva, probabil cu asta suntem de acord.
buna ziua
sunt novice aici, ma bucur ca exista acest forum de discutii carturaresti, vreau sa particip in conditiile date.
singura problema este de unde pot procura cartile gratuit pe net.
unele le-am citit in tinerete, as vrea sa le recitesc.
recunosc, nu-mi permite buzunarul sa le comand sau sa le cumpar.
in rest, numai de bine, sa fiti iubiti,