De 10 decembrie, în fiecare an de vreo 70 încoace, lumea sărbătorește drepturile omului. Pică imediat după Ziua patiseriei (9 decembrie) și înainte de Ziua muntelui și a tăițeilor (11 decembrie). 10 decembrie mai e și Ziua berii la halbă, dar nu despre asta vom vorbi acum, ci despre ce ne lipsește nouă, oamenilor în general, ca să ne putem bucura pe bune de drepturile astea.
Ca să o tai mai scurt, că mi s-a reproșat că și așa rar când scriu p-aici, scriu prea mult și n-are lumea răbdare să citească, părerea mea e că ne lipsește empatia. Adică acea capacitate de a ne pune în locul celuilalt atunci când judecăm ceva, ca să vedem dacă am mai judeca la fel din papucii lui. Nu e ușor și nici la îndemâna oricui empatia asta, se antrenează, se educă, iar atunci când începi s-o exersezi ajungi să-ți dai seama că ai fost dobitoc de multe ori în viață până atunci. Asta nu înseamnă că nu vei mai fi dobitoc după, ci doar că vei începe să-ți pui tot mai des întrebarea dacă știi cu adevărat ce credeai că știi sau cel mai bine știi că nu știi nimic de fapt. Știu, a zis-o unul mult mai deștept ca mine acum câteva sute de ani, mai pe scurt…
Ca să vă spun cum am ajuns eu la conluzia asta trebuie să explic mai pe lung, așadar consider că am oferit un rezumat suficient grăbiților, care se pot retrage de aici ca să scroll-eze mai departe pe facebook.
Cât de negru e rasismul
O să pornesc de la cea mai recentă indignare publică – gestul unui arbitru român UEFA care, întrebat de colegul lui, arbirul de centru, cine este persoana care a greșit și pe care trebuie s-o sancționeze, într-un meci dintre francezi și turci, a zis „ăla negru”, referindu-se desigur la un jucător de culoare de pe banca echipei turce. Negrul a luat foc, la fel și colegii lui și mapamondul, meciul s-a întrerupt și arbitrul nostru este acum cel mai rasist din toată lumea, făcut de ocară pe toate site-urile. Instituții oficiale și ministere de resort s-au delimitat de arbitru, el însuși s-a delimitat de el însuși, spunând că-i pare rău, că de fapt n-a vrut să fie rasist, ci doar să-l arate pe vinovat, care întâmplător era cel mai negru de pe banca turcilor etc.
Marea problemă a apărut însă în rândul populației băștinașe care, ca de fiecare dată, s-a împărțit în două tabere: ăia care consideră că arbitrul este un rasist nenorocit care ne face de râs și ăia care sunt de părere că nu trebuie să umbli cu cioara vopsită, negru îi, negru îi zici, ia mai lăsați-ne cu corectitudinile astea politice, că de aia am ajuns unde am ajuns. S-a scos de la naftalină cu ocazia asta tot arsenalul de ambele părți. Supărarea neaoșă a conservatorilor, că nu mai poți să dai o bășină, că te face lumea terorist, și datul ochilor peste cap al progresiștilor, care văd în fiecare astfel de gest încă o ocazie de exprimări docte: lipsă de awarness language, rasism structural, polisemantisme… ce mai, nu există educație!
Am dat întâmplător peste un lung cârnat de comentarii pe pagina unui intelectual pe care-l urmăresc, cadru universitar, băiat inteligent, care se declara scârbit de lipsa de educație a altuia, mare influencer, care încerca să scuze gestul arbitrului printr-un comentariu alambicat. Lumea a venit la intelectual pe pagină și a început să-și spună părerea, pro și contra. Răspunsul intelectualului era același, persiflant și superior la adresa tuturor celor care se încăpățânau să nu vadă lucrurile ca el. Chiar și la întrebarea umilă a unei doamne, care i-a cerut să-i explice de ce el consideră că gestul arbitrului e rasism, pentru că vrea și ea să înțeleagă, intelectualul a găsit cu cale s-o trimită să citească cărți de la edituri academice serioase sau dacă aveți Internet, căutați informații despre rasism când credeți că nu știți... A revenit apoi, spunând că nici el nu știa până nu a ajuns la facultate, dar că odată ajuns acolo a fost luminat. Educația și cititul erau singurele leacuri pentru vindecarea de rasism, în viziunea intelectualului nostru.
Desigur că în esență el are dreptate. Educația și cititul stau la baza lucrurilor bune întâmplate în lumea asta, deși dacă o întrebam pe mamaie ea ar fi zis că unde e carte multă, e și prostie multă. Doar că, cine mai citește în ziua de azi „cărți de la edituri serioase, academice”, când lumea are attention span-ul (ca să folosesc și eu cuvinte mari) de maxim o poză cu pisici pe Facebook? Apoi, și cărțile astea serioase trebuie explicate de cele mai multe ori pe înțelesul maselor. Un fel de prelucrare ideologică pentru analfabeții funcționali, care suntem tot mai mulți pe lume.
Și m-a lovit în exemplul de mai sus evidența asta a prăpastiei căscate între noi. Altfel să știți că am fost și eu pe la tot felul de conferințe și seminarii despre radicalizare și cauzele ei, însă parcă nu am înțeles niciodată mai bine una din cauzele acestei polarizări, până când nu am văzut răspunsurile înțepate ale acestui intelectual la comentariile audienței sale. Sunt mulți ca el, cei care vor să impună agenda progresistă și drepturile omului într-un ritm prea grăbit și fără să țină cont de nivelul de educație, de așteptările sau de capacitatea celorlalți de a accepta schimbarea. Graba e explicabilă. Toți vrem să trăim mai repede mai bine, să nu așteptăm o viață întreagă să se schimbe lucrurile în societate așa cum ne dorim. Dar nicio turmă nu poate să alerge mai repede decât cel mai încet membru al ei. Decât cu prețul sacrificării acelora mai înceți. În goana asta, însă, să nu ne mirăm că înceții ajung să ne urască. Pentru că nu ne înțeleg și se tem pentru viețile lor.
Dar de AUR vă e frică?
Și așa ajung la al doilea subiect legat de temă: intrarea noului partid minune în Parlament. Așa e că vă sperie perspectiva venirii AUR la putere? Vă sperie ideea că un partid ultranaționalist, cu doctrină religioasă, ar putea să aibă la un moment dat influență decisivă asupra unor politici pronataliste sau discriminatorii la adresa femeilor, a ateilor, a homosexualilor sau a oricui nu cadrează cu doctrina creștină? Mie mi se pare ocazia perfectă care ni se oferă, ca să aflăm cam cum îi sperie pe conservatori agenda progresistă. Veți spune că nu e același lucru, că progresiștii nu impun ceva cu de-a sila, ci predică numai drepturi și libertăți, lapte și miere. Dar așa predică și conservatorii de la AUR. Dacă le citești programul îți vine să-i și votezi. Cu câteva excepții, mare parte din programul lor pare de bun simț. Nu discut de membri și de părerile lor, că acolo e ca la viețile sfinților 😉
Toți cred că vor de fapt binele celorlalți, singura problemă e că-l vor cu forța. Unii vor să ne bage mințile în cap ca să ne dăm seama că civilizația modernă ne-a smintit rostul pe pământ, alții nu pricep de ce stăm ca proștii în fața trenului și nu ne urcăm în el. Cei care mă citesc de multă vreme știu că am avut și eu luptele mele cu inerția maselor, mi-am propus și eu de câteva ori să salvez lumea. Îmi place să cred că am ajuns într-o etapă mai calmă, în care-mi dau seama că oamenii nu pot fi trecuți strada cu forța, ci cel mult convinși că e mai bine pe partea cealaltă. Decizia trebuie s-o ia singuri.
E, ce vreau eu să spun cu acest expozeu până la urmă e că lumea ar fi un loc mult mai frumos și pașnic (nu sunt sigură că facebook ar mai exista în lumea asta) dacă oamenii ar avea empatie și răbdare. Empatie ca să vadă lucrurile și din perspectiva celuilalt. Răbdare să le explice și altora ce e rasismul și de ce e nașpa să identifici oamenii după culoarea pielii, de ce drepturile minoritarilor nu le afectează pe ale majoritarilor, de ce egalitate de gen nu înseamnă că femeia nu-i va mai găti bărbatului sau nu-i va mai face copii, dacă vor dori amândoi asta, de ce dreptul homosexualilor de a avea o familie nu distruge familia heterosexuală, de ce uneori cuvinte nevinovate pentru unii pot avea mai multe sensuri ascunse pentru alții și că a te exprima politicos nu-ți știrbește libertatea de exprimare. Până la urmă corectitudinea asta politică e în esență o politețe la adresa celorlalți.
Dacă mă întrebați pe mine, cred că arbitrul ăla nu știa că a făcut un gest rasist, a aflat cu ocazia asta, dar modul în care lumea i-a băgat această învățătură în cap nu-l va face să înțeleagă, să accepte și nici să-i placă pe negri, dacă cumva avea ceva cu ei până acum. Dacă nu avea nicio părere despre rasism, acum are și urăște cu siguranță progresismul și corectitudinea politică. Și împreună cu el, cu ocazia asta progresismul a mai pierdut niște oameni indeciși, care se simt disprețuiți că nu înțeleg de ce nu mai au voie să-i zică negrului că e negru.
Eu cred că e rolul oamenilor „ajunși” la un nivel de înțelegere superior să le explice și celor rămași în urmă care sunt beneficiile acelor drepturi pe care ei nu le văd. Să le explice în limbaj simplificat că drepturile astea sunt pentru toți, nu sunt în exemplare puține, nu se epuizează dacă li se oferă unora în detrimentul altora. Cred că Ziua Internațională a Drepturilor Omului ar putea fi o bună ocazie pentru deștepții planetei să se coboare la nivelul proștilor ei și să le explice în cuvinte simple și puține calea progresului. Asta dacă sunt cu adevărat deștepți și nu au înghițit pe nemestecate niște concepte ale căror sensuri nici ei nu le înțeleg.
Pe de altă parte, putem foarte bine să bem o bere la halbă de ziua asta și să lăsăm lucrurile astea complexe pe seama intelectualilor fini. Oricum ce poți să faci și cu drepturile astea dacă n-ai apă caldă?!
putea folosi „ala cu geaca verde si caciula”, se putea duce pana la el si sa il arate cu degetul de aproape, putea spune „antrenorul secund al echipei turce” – toti arbitrii porimesc foi cu numele jucatorilor si staffului, face parte din pregatirea lor sa ii invete, putea multe lucruri, dar in capul lui a preferat sa catalogheze oamenii ca niste galeti de vopsele ca acasa la el la Craiova. in mod normal, putea sa il astepte pe arbitrul de centru sa se apropie si sa vorbeasca mai incet cu el in romaneste, mai ales ca stadionul era gol si se auzea orice, sau sa foloseasca limba engleza ca doar era un meci international.
si PSD avea un program de pus in rama in 2016 si apoi au intors foaia 🙂 asa si cu programul Aur, ramane de vazut ce hram poarta
Am impresia că toți cei de pe banca turcă erau îmbrăcați la fel, de aici dificultatea identificării după echipament.
ok, dar erau doar trei persoane de culoare pe banca, gasea ceva cum sa ii diferentieze.
„Dar Colțescu habar n-are pe cine arbitrează, dacă s-ar fi documentat, ar fi văzut că pe banca turcilor, în afara secundului, mai sunt doar doi fotbaliști de culoare…. Dar credeți că a avut Sebi curiozitatea să se uite pe foaia de joc, să vadă cine sunt cei de pe teren sau de pe bănci?”
https://wesport.ro/stiri/coltescu-le-a-luat-fata-lui-leo-si-cr7-6436
si de fapt cum ar fi trebuit sa procedeze, nu sa tipe ca in curtea scolii
https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/judecator-roman-la-tas-iesirea-lui-sebastian-coltescu-nu-poate-fi-explicata-are-un-impact-devastator-unde-a-gresit-arbitrul-1415404
Am înțeles și eu că domnul nu e o lumină în meseria lui, deci cu atât mai mult, la lipsa de politețe se adaugă și neprofesionalismul. Că o mai fi și rasist deja e bomboană pe colivă 🙂
Povestea e mai complicată: brigada aceea de arbitri români e una super-coruptă. Face toate jocurile dorite de UEFA, astfel încât să nu permită accesul săracilor la masa bogaților, de asta obține atât de multe delegări.
Turcii erau conștienți că n-au nicio șansă, așa a izbucnit scandalul, din pură frustrare. Nu aveau cum să acuze UEFA de corupție fiindcă ar fi rămas fără niște milioane de euro pe care le primesc chiar și ca învinși, deci n-au acuzat arbitrajul vădit defavorabil lor. Dar pe arbitri puteau să-i acuze de rasism, ca să-și verse frustrarea.
Evident că asta nu le-a folosit la nimic, în final au pierdut meciul cu 1-5, cu altă brigadă de arbitri. Un scor mai defavorabil decât cel corect, 0-3 la masa verde, printr-o decizie bazată pe regulament. Asta ar fi partea care ar trebui remarcată, UEFA și-a încâlcat propriul regulament, i-a dat satisfacție lui Webo, dar rezultatul final de pe teren a fost tot cel la care lucrau arbitrii români corupți 😛
Dnă Benezic
Ca orice femei (și destui bărbați) cădeți în capcana sentimentalismului. Iată de ce:
– Arbitrul Colțescu a avut o exprimare nefericită și făcută în grabă. Nu am remarcat însă ca fotbaliștii (și arbitrii lor) să se fi distins vreodată prin cultură
– La cele de mai sus, există o excepție – Cornel Dinu – care se exprimă atât de ”cultivat” încât devine ridicol.
– AUR este un partid mai ciudat, dar rezultatul alegerilor are semnificația faptului că destul de multă lume așa gândește. Din fericire, sunt departe de a fi majoritari.
– Există în România tragedii cu mult mai m-ari decât fenomenul trecător AUR: subdezvoltarea economică, incompetența și promovarea pe criterii politice, subevaluarea meritocrație, învățământul distrus de populism sau de subaprecierea im portanței sale pentru viața reală, corupția endemică, ș.a.m.d.
-@ Ronnie consideră că PSD a avut un program de pus în ramă. Posibil, este ușor de făcut programe minunate, dar cu punerea în lor practică stăm rău de tot
Altfel ”S-auzim numai de bine!”
Cât de negru e rasismul
Despre fenomenul politically correctness mi-am spus odata parerea intr-un comentariu la „Intre libertatea religioasa si aia sexuala”. Nu reiau exemplul meu preferat cu Churchill, dar acum o rog pe Dollo sa ma ierte, pentru că urmează să ii critic breasla.
Cineva spunea ca aceasta corectitudine politica este pur si simplu o inventie a presei (vorbea despre marile si lacomele trusturi de presa) o gaselnita mare producatoare de bani. A fost creata o lista de tabu-uri (rasism, Holocaust, LGBH, etc.) care ofera presei posibilitatea sa gaseasca subiecte grase, de „mare rasunet” in orice moment, si in orice loc.
Cea mai buna dovada este cazul de față.
M-a frapat in primul rand faptul ca tot scandalul a avut loc cu tribunele goale. Pareau penibili cum se certau, cu tot atatia spectatori ca la o miuță pe maidan acolo unde sare cate unul „Ce mă, m-ai facut țigan? poate îți trag un pumn in nas!”.
Daca n-ar fi fost implementată in creierul oamenilor atitudinea de „politically correctness” nu i-ar fi trecut nimanui prin cap sa se formalizeze la vorbele arbitrului roman. Ca sa nu mai spun ca reactia insasi e ciudata, daca cineva ma face alb, zic da, sunt alb si sunt mandru ca sunt alb. De ce un negru reactioneaza „Sunt negru, dar mi-e rusine ca sunt negru, nu ai voie sa-mi spui negru.”? Pentru ca a-l anunța ca e negru este incorect politic, dupa cum stie absolut toata lumea, si este o infractiune penală!
Si in final ma intreb cum ar fi putut parasi turcii un stadion cu 50.000 de spectatori agitați, pentru ca un obscur antrenor al lor a fost facut negru, nici macar negrotei!
Si iata cum presa din toata lumea traieste (si inca bine) de cateva zile de pe urma unui „De ce ma faci, mă, țigan?”.
Albii nu au stigmatul ăsta sclavagist în spate, deci nu au sensibilități legate de identificarea prin culoarea pielii. Ba dimpotrivă aș zice, culoarea pielii le-a dat un statut privilegiat, deci de ce s-ar simți jigniți?
Pe de altă parte nu sunt de acord că presa a inventat corectitudinea politică. Supraestimezi presa. A fost/este cel mult un mijloc de propagare a acestei culturi. Ba chiar îi face deservicii după cum se vede și în acest caz.
Păi, și dacă strămoșii noștri europeni i-au asuprit pe strămoșii lor africani, ceea ce a fost un exces și a transmis ecouri d-astea asupritoare până în zilele noastre (vezi cazul George Floyd), e cazul să supracompensăm printr-un exces de political correctness? Că, din câte văd eu, în loc să studiem istoria și să studiem istoria și SĂ STUDIEM DRACULUI ISTORIA CU TOȚII, ca să vedem unde s-a greșit și ce e de făcut, ne-am apucat de inventat o Nouvorbă și să-i ostracizăm pe toți cei care nu sunt de acord cu ea, deoarece, nu-i așa, e mai simplu să-ți schimbi vocabularul și să te lauzi că ai devenit astfel antirasist, decât să lucrezi autentic la combaterea rasismului.
Mostre de Nouvorbă politically correct:
https://en.wikipedia.org/wiki/Master/slave_(technology)#Terminology_concerns
https://en.wikipedia.org/wiki/Blacklist_(computing)#Controversy
https://www.zdnet.com/article/github-to-replace-master-with-alternative-term-to-avoid-slavery-references/
Orwell cred că se întoarce în mormânt.
Mda, nu știam de astea, într-adevăr unele chestii au cam luat-o razna.
Statutul privilegiat al albilor nu e dat de culoarea pielii, ci de civilizația tehnologică pe care au creat-o, iar asta derivă direct din IQ.
Există țări în Africa unde IQ mediu e 60, asta în condițiile în care la un IQ sub 65 omul nu e capabil să învețe să citească. Valoarea IQ depinde de părinții biologici, iar la scara a zeci de mii de ani e oarecum explicabil ca în clima rece a Europei selecția naturală a operat mai sever decât în Africa, favorizând inteligența. Asta a dus la statutul privilegiat al albilor.
Dacă africanii ar fi avut printre ei destule exemplare cu IQ de 130 pe la anul 1600, ar fi venit ei cu nave în Europa, să recruteze sclavi. Exact cum făceau vikingii la anul 1000, de exemplu.
Sa o dau si eu cu un pic de empatie. Cand esti ocupat cu greul vietii zilnice, ori ca e de castigat existenta, ori de supravietuit in jungla aceasta numita Romania, nu mai ai energie, timp si deschidere sa te ocupi de politeturi.
Politetea e sus pe piramida Maslow.
Cand om avea si noi nivelul celor mai din Vest, om mai discuta, pana atunci, om mai vedea din acestea, ba chiar si mai grave.
Cat despre problema elitelor noastre, sunt prea bun pentru tara asta care nu ma merita, e mai adanca. E adanca in ideea ca noi producem olimpici sau pleava. Educatia, la fel ca in economie, se bazeaza pe clasa de mijloc. O piramida educationala face ca geniile sa produca inovatie, olimpicii sa faca planul integrarii inovatiei in ceva practic, cei din mijloc sa produca acel ceva practic si sa explice omeneste celor de la baza piramidei, care vor folosi acel ceva practic in baza de zi cu zi. Geniu bun tehnic si cu abilitati sociale sunt o combinatie rarisima. La noi, geniile ajung adesea in Vest sau la ratati, alcoolici, la spitalul de nebuni ca nu se inteleg cu nimeni, neavand decat rareori partener de discutie la un nivel cat de cat apropiat de ei.
Nu discutam aici de pseudo-elite care se simt mai bine doar daca umilesc pe cineva mai jos dect ei ca sa para mai valorosi, prin comparatie.
@ Corneliu Moisei
Stimate domn, nu pot decât să fiu întrutotul de acord cu dvs
Cu bune urări
Eu vreau sa se interzica filmele porno cu …. (nu spun cu ce sa nu fie discriminare). In mod clar si pe fata discrimineaza barbatii albi… 🙂
Pe logica din acest scandal, daca eu zic „fac” si un strain de langa mine intelege „f*ck” sunt bun de plata ca l-am insultat.
Si dupa aceea ne punem poalele in cap ca de ce castiga „iliberalii” alegerile.
Ca romanasul nostru nu „le are” cu exprimarea politicoasa, e una, dar sa vii sa-l faci rasist si sa-l supui la un linsaj mediatic pentru asta, e din categoria „1984”.
Stirile cu rasismul arbitrului ar trebui catalogate ca „fake news” pentru ca pur si simplu nu corespund adevarului.
Sau „fake news” e doar cand stirea nu convine gandirii progresiste?
Si ca tot e la moda multiculturalismul, eu inteleg de ce baiatul ala cu jacheta verde s-a inflamat la cuvantul „negru”, e o intrega istorie in spate care il face sa se simta umilit atunci cand e adusa in discutie culoarea pielii sale, dar din perspectiva aceluiasi multiculturalism, si el trebuie sa inteleaga ca din perspectiva limbii si culturii romane a numi pe cineva „negru” nu implica o depreciere, pentru ca noi nu am avut colonii, sau scalvii de prin Africa asa ca nu ne-am aflat intr-un raport de putere care sa implice o depreciere fata de cel care poate fi descris ca „negru”. De ce background-ul lui cultural e mai important decat background-ul romanesc cultural? Nu e in fapt asta o discriminare? UEFA, fara sa faca nicio ancheta si fara sa dea dreptul la aparare practic l-a acuzat pe romanasul nostru de rasism schimband brigada de arbitri. Ca tot ne ocupam cu apararea drepturilor omului, nu e aici „ditai” incalcarea drepturilor omului? Si nu e vorba de o vorba „proasta” aruncata nefericit in context, ci prin actiunile sale UEFA a facut dintr-un om victima fara putere de a se apara. Nu se ocupa APADOR de drepturile omului, ca uite ce caz interesant are?
Lasă că și românul putea să dea dovadă de niște maniere și scutea tot tărăboiul, dar dacă nu sunt, carevasăzică nu le are. Când trăiești la tine în limbă/curte, poți să vorbești fără grijă, dar când mergi în vizită la alții trebuie să fii atent ce scoți pe gură. Eu zic că doar la asta se reduce. În rest, da, tot scandalul e disproporționat și nu face bine nimănui, cu atât mai puțin drepturilor omului. APADOR se ocupă, dar nu poate să apere chiar toate prostiile.
Te contrazic ca e o prostie. Problema a produs mare emotie in public. Inclusiv domnia ta te-ai gandit sa profiti un pic, si sa cresti vizibilitatea blogului cu o postare pe aceasta tema, iar eu am postat aici desi sunt genul care nu prea imi exprim opinia pe net.
Daca astepti ca agenda ta sa fie sustinuta de public trebuie sa te ocupi de ceea ce pasioneaza publicul.
Si aici ajungem la esenta: de fapt totul e relatie de putere. Cine are putere isi impune agenda.
Acum agenda „progesista” (folosesc ghilimelele pentru ca desigur sub acest cuvant poate fi orice, iar intelesul cuvantului poate fi deturnat) pare sa fie la putere. Unii cred ca asta e viitorul. S-ar putea sa nu fie.
Agenda aceasta presupune costuri foarte mari, pentru ca transforma societatea intr-un camp de lupta. Singurul mediator al societatii devine Statul, iar Statul costa din ce in ce mai mult, tocmai pentru ca trebuie sa se ocupe de orice ca sa asigure pacea sociala in acest camp de lupta, aruncand cu bani , si se pune problema daca nu cumva costa insuportabil de mult. S-ar putea ca la un moment dat cineva care conteaza sa considere ca nu mai e rentabil, si atunci sa vezi cat de distractiv o sa fie….
Presa profita cel mai mult de pe urma „corectitudinii politice”. Nu mai este nevoie de investigatii si cercetari profesionale si profesioniste urmarind informarea corecta a publicului si eventual educarea lui. Este suficient un foare mic derapaj verbal intr-un grup de barbati pe gazonul unui oarecare stadion gol de spectatori, pentru ca tirajele ziarelor din absolut toata llumea sa-si acopere fara munca suprafete intinse de pagina, iar media sa strecoare printre reclame texte foarte lungi care comenteaza cu înverșunare… nimic. Sau un eveniment de nimic.
Ce să facă și presa, la ce resurse are e de mirare că mai există. Nu mai vorbim de profesionalism demult în cazul presei main stream de la noi cel puțin.
Dnă Benezic, aveți desigur dreptate. Surprinzător este faptul că la inflamație a participat și președintele Erdogan. Pentru explicitare, turcii din clasa conducătoare aveau părul de culoare castanie și ascendență anatoliană( v. Ataturk); bruneții și cei cu ten mai închis la cujloare sunt kurdo-iranieni (Erdogan).
Iar în ceea ce privește obligativitatea folosirii limbii engleze, ar fi fost cu mult mai decent să-l desemneze prin ”that crow”!
Eh, Erdogan se bagă în multe în ultima vreme, de ce ar fi ratat asta?
Eh, în opinia lui Erdogan, cel puțin frântura de discurs care a ajuns la urechile mele, e vina Franței că arbitrul român e rasist. Așa că m-am lămurit cam cât cântărește amestecul tovarășului sultan.
Interesanta si foarte corecta abordarea incidentului din punctul de vedere al multiculturalismului.
Daca ar ajunge omul in jacheta verde prin vreun sat pierdut in muntii nostrii, unde n-a pus piciorul niciun om de culoare de la Facerea Lumii (ma rog, nu stiu ce culoare avea epiderma Neanderthalienilor, nici daca vreo legiune romana in trecere nu avea încadrați si legionari tuciurii, dar să avansăm), va asigur ca in urma lui s-ar strange imediat un card de țânci si babe care ar muri de râs si i-ar cînta: „Hăăă, hăăă, uiteee un niegruuu!!”, si asta in ciuda faptului ca mai vazusera fenomenul la televizor.
Evident, reactia lui imediata si corecta politic ar fi sa inceapa sa urle „Rasism!” si sa alerteze Comunitatea Europeană, trupele NATO, echipele BLM-eilor, și de ce nu, pe Musulmanii Negri conduși de spiritul lui Muhammad Ali. Si bineînțeles Romania ar fi imediat tăiată de pe lista cu ajutoare pentru Covid19.
🙂 Te asigur ca una dintre cele mai mari ale a Imperiului Roman (unitate de cavalerie) era stationata in Dacia. Era formata din mauritani, adica africani de pe unde e astazi Algeria si Maroc. Erau stationati aici pentru ca trebuia sa faca politia frontierei cu saramatii, care erau buni calareti, deci cel mai util era sa ai o unitate care sa poata raspunde rapid si cu aceleasi mijloace pentru aparare. Dar sa nu spui asta la cei care se lauda ca se trag direct din Traian si Decebal…..
Domnul e arbitru internațional, ar trebui să aibă mai multă educație decât babele și copiii dintr-un sat uitat de lume. Chiar dacă lumea fotbalului nu se remarcă prin educație, după cum mai zicea și altcineva pe aici.
Până la urmă dacă UEFA ar face niște cursuri de conduită cu arbitrii s-ar evita astfel de incidente.
Dollo, ai pretentii prea mari, chiar de la un arbitru international. Omul nu a fost rauvoitor, tu zici ca a fost insensibil. Pai nici prea sensibil sa fi, nu e bine:
https://youtu.be/TVmCwmC5-kQ
Sigur, putea sa spuna doar “ala” si sa-l arate cu degetul, dar cica nici aratatul cu degetul nu e “gest civilizat”. Banuiesc ca mama ta foloseste cuvantul “tigani” iar tu “romi”. Banuiesc ca te deranjeaza expresia mamei tale, dar o accepti. Oricum, toata chestia asta nu merita atatea discutii.
Mie cel mai mult mi-a placut poza. Cea cu sageata de lemn fixata pe un par. Daca lumea asta are vreun sens (si, daca ne luam dupa sageata, trebuie sa aiba), atunci el (sensul) nu poate fi decat unul foarte umil (si cine nu stie astazi ca Dumnezeu iubeste lemnul…).
Daca n-as anticipa mici ridicari de spranceana laica (sau, mai rau, banuieli de AURificare), as spune ca, mai mult decat empatia, ne lipseste umilinta.
Chiar asa, daca tot e ziua drepturilor omului, protestez (umil) impotriva confiscarii acestui cuvant de catre biserica. A-ti cunoaste lungul nasului, a nu crede ca adevarul tau e mai adevarat decat al altuia, a-ti trata aproapele necunoscut ca si cand l-ai cunoaste de-o vesnicie, a fi, cu alte cuvinte, prost de bun – asta ar fi intr-adevar un pas inainte spre „locul mult mai frumos si pasnic” visat de Dollo (si de noi toti, in fond).
Amin! 🙂
Conform definiției oferite de Webster rasismului, putem specula asupra reacției negrului vexat de utilizarea termenului de negru de către arbitrul român. Având in vedere vehemența cu care negrul respectiv proclamă că unui alb i-ar fi interzis -de cine, de către ce cod legal/moral?- să distingă intre persoane in baza unui criteriu fizic cred că putem vorbi de un caz de rasism periculos, din păcate lăsat nesancționat de către o presă decerebrată care acceptă cu seninătate proclamarea de către un negru a unei presupuse superiorități rasiale a negrilor. Simplu fapt că un individ îndrăznește să proclame public intangibilitatea culorii sale naturale -pe care doar cei de-o culoare cu el o pot percepe și utiliza in limbajul comun- este, in opinia mea, o formă clar de rasism, după definiția de manual, căci in mintea negrului este clar formulată o ierarhie rasială in care doare negri pot distinge public intre culorile raselor, nu și albii.
Încercați să vă imaginați că un alb somează un negru să nu care cumva să îndrăznească să-i spună alb că altfel o să-l facă praf și pulbere in massmedia, pe care el, albul suprem, o stăpânește. Este rasism, nu-i așa? Căci altfel, despre ce vorbim, domnilor? Inventăm termeni și definiții după placul nostru și le schimbăm după culoarea celui ce folosește termenii? Definiția rasismului este clară: nu are nicio legătură cu modul in care se percepe o rasă sau alta (nu spune nimic de complexul rasial al negrului ce-l determină să incalece agresiv albul), nici cu principalul element de identificare rasială și nici cu prezumatul caracter peiorativ al identificării, ci se referă exclusiv la modul in care o persoană își proiectează propria rasă in ordinea politică/culturală a lumii.
Cât despre ‘privilegiul albului’…o aberație cât casa albă. Ce privilegiu? de a fi înrobit de negustorii de sclavi arabi și turci? de a răpit și făcut ienicer? de a fi luată cu japca și aruncată in harem? de a fi măcelărit și aruncat in ceaun? de a fi prigonit, jefuit și violat (precum se întâmplă astăzi in Africa de Sud) in numele unui aberant drept colectiv la reparații morale? Sau astea nu se pun in cântarul istoriei? Reținem doar ce le convine negrilor -acelor negri rasiști care se victimizează strident in presa emasculată- anume sclavia dintr-o singură direcție rasială? păi asta tot rasism se cheamă…
Privilegiul albilor e real și e legat de IQ, am explicat mai sus.
Echilibrarea balanței, în sensul dorit de negri, ar presupune cerințe mai reduse pentru ei, întrucât nu le pot îndeplini pe cele valabile pentru albi. Interesant e că asta a dus la discriminarea asiaticilor, în universitățile americane, fiindcă asiaticii au IQ mai mare și decât europenii, în medie.
Daca urmaresti filmul intreg incepusera sa-i apostrofeze pe arbitri ca de ce vorbesc in romana, ca nu au voie sa vorbeasca in romana.
In mod sigur arbitrul nu s-a comportat profesionist, dar de aici la acuzatia de rasism e cale lunga.
Cel mai rau e cum s-a comportat UEFA. Daca cineva a gresit, acela urmeaza sa fie judecat si sanctionat de o instanta (comitetele de disciplina UEFA, o instanta de judecata), nu pleci tu jucator de pe teren, Mai ales ca delegatul uefa pare sa fi propus sa aduca arbitrul de la arbitraj video sa ia locul lui Coltescu si sa continue jocul. Nu faci dreptate singur, si scandal de dragul scandalului.
Totul este extrem de exagerat, si asta nu va duce la scaderea rasismului, ci invers.
Daca inainte de acest incident romanii erau practic oarecum neutri fata de cei cu origini africane (se mai facea ceva bascalie, dar fara agresivitate) sa vezi ce va fi pe stadioanele romanesti de acum incolo. Sa te tii ce „cra-cra” va fi si huiduieli fara oprire. Pentru ca acum publicul sesizează ca s-a facut o mare nedreptate unui roman, si va reactiona in consecinta. Abia de acum incolo vom putea vorbi de rasism fata de africani in Romania.
Traiasca corectitudinea politica dusa la extrem.
Nu sunt foarte incantat de mine ca trebuie sa dau dreptate cuiva (distinsului Domn eu, de exemplu) de doua ori la aceeași postare a lui Dollo, ma consideram mai combativ, totusi, azi m-am gandit toata ziua ca antrenorul de culoare cel nervos si sensibil, daca are impresia ca s-a facut dreptate pentru el, poate sa fie sigur ca a facut un mare deserviciu rasei sale, cel putin in Estul Europei, pentru ca si vecinii maghiari si albi, antiimigranti declarați, au profitat de ocazie si au publicat ieri „Je suis român”, apărându-l pe arbitrul nostru.
Cred ca tovarasii de aceeasi culoare al initiatorului scandalului ar trebui mai degraba sa-l tavaleasca un pic pe nervos, nu sa-l felicite pentru victorie, pentru ca multa vreme de acum inainte romanii vor manifesta atitudini zgomotos rasiste cand pe strazile din țară vor vedea negru în fața ochilor.
In general sunt de acord cu articolul dvs., insa exista ceva ce nu reusesc sa inteleg. Ati spus ca dupa parerea dvs., Coltescu nu a stiut ca a spus ceva rasist, dar a aflat cu ocazia asta. Eu nu reusesc sa inteleg de ce acest cuvant e atat de ofensator. Poate cineva doreste si are timpul sa imi spuna si mie, chiar sunt sincer curioasa. Asta deoarece eu gandesc asa: toate cuvintele ofensatoare sunt cele care au conotatii negative, nu cele care au conotatii pozitive. Daca a-i spune cuiva ca este negru este ofensator, asta presupune ca de fapt este un defect sa fie negru. Ca a fi negru are conotatii negative. Ca e atat de rusinos sa fii negru, incat cel mai bine nici nu mentionam asta, ascundem sub pres lucrurile rusinoase. Invers, ‘esti alb’ nu este ofensator, ceea ce inseamna ca e ok sa fii alb, esti cum trebuie.
De aceea ma intreb, rasismul nu e de fapt sa eviti folosirea cuvantului ‘negru’, dar e bine deghizat? De ce nu e politicos sa spunem ca cineva e negru? Pentru ca ii aruncam in fata un ‘defect’? Dar poate daca ar fi politicos sa ii spunem unui negru ca e negru, am arata mult mai mult respect fata de el – alb, negru, irelevant, tot aceeasi valoare are ca om. E diferenta dintre ‘black and proud of it’ si ‘black, but so ashamed of it’ incat mai bine nici nu mentionam, intr-atat de rusinos e sa fii negru.
Interesantă teoria dumneavoastră din a doua parte a comentariului. Nu cred însă că s-ar putea ajunge așa de departe cu raționamentul, dar nu se știe niciodată cum evoluează lucrurile 🙂
Ca să lămuresc ce am zis eu în text (că arbitrul nu știa că a fost rasist) o să mă ajut de un comentariu interesant și cred că lămuritor pe care l-am citit azi în Libertatea, scris de un antropolog: Radu Umbreș. El zice la fel că nu crede că Colțescu știe că a fost rasist modul în care a comunicat despre respectivul antrenor, pentru că el de fapt nu a gândit rasist și rasialist. Diferența dintre cele două ar fi, în opinia lui Umbreș, că în general e firesc să cataloghezi oamenii după însușiri = gândire rasialistă, dar nu e OK să consideri că unii sunt mai presus decât alții datorită/din cauza acestor însușiri = gândire rasistă. Cum faci diferența dintre cele două? Păi destul de greu, după cum s-a văzut în cazul Colțescu 🙂
El mai degrabă nu a fost rasist, ci a păcătuit prin a vorbi înainte să gândească în concordanță cu normele sociale, adică a spus în gura mare că el l-a identificat pe acel antrenor după culoarea pielii. Și antrenorul însuși, ca și alții sensibili la subiect, au considerat că în spatele acestei vorbe nu stă o simplă identificare, ci o prejudecată istorică.
Cuvântul „negru” nu are conotații negative în sine, ci în funcție de modul în care e folosit. Din câte am citit a existat o evoluție în ultimele decenii în privința folosirii acestor cuvinte pe care lumea le cam încurcă azi: black, afro-american, persoană de culoare etc. La un moment dat black a devenit ofensator și a fost înlocuit cu afro-american, apoi și afro-american s-a considerat insuficient de acoperitor, pentru că negrii din SUA de azi consideră că deși strămoșii lor provin din traficul de sclavi africani, ei sunt azi cetățeni născuți, crescuți în SUA, deci nu mai există rațiune pentru care să fie numiți afro-americani. Deci înțeleg că s-a trecut din nou la black.
În fine, revenind la cuvântul nostru, este posibil ca el să fi rezonat în urechile antrenorului turc ca fiind ofensator prin similitudine cu alte cuvinte din alte limbi, dar care au conotații rasiste, negative. Dacă de aici s-a pornit tot scandalul nu este decât încă o demonstrație a faptului că românul nostru a greșit folosindu-l, într-un context în care cu siguranță că există niște proceduri de adresare tocmai pentru evitarea unor episoade de acest gen. Chiar dacă nu a fost rasist, el trebuia să evite să se refere la o persoană folosind o însușire a acesteia, într-un climat sensibil ca ăsta pe care-l trăim.
Dacă mai mulți negri spun că se simt jigniți că sunt identificați după culoarea pielii, atunci politicos este să eviți să mai faci asta, chiar dacă ție nu ți se pare nimic ofensator în cuvântul ăla. Dar tu nu ești în locul lor ca să știi mai bine – de aici nevoia aia de empatie 😉
Cam atât mă pricep eu să zic despre subiect… Eu nu cred că e rușinos să fii nici negru, nici alb, nici gras, nici slab, nici bărbat, nici femeie.
Ce te faci , insa, ca si eu, ca est-european, sunt foarte sesibil cand mi se stabilesc standarde de exprimare.
Si eu ca est-european am un background istoric si standardele de exprimare sunt asociate cu dictatura (unde trebuia sa folosesc un limbaj accetabil din punct de vedere al ideologiei comuniste).
Inj momentul in care mi se impun standarde de exprimare am tot dreptul sa ma simt agresat.
Si daca deschidem „1984”, exprimarea dupa sablon e unul dintre aspectele dictaturii. Ceea ce insemana ca nu e vorba numai de susceptibilitățile mele, ci chiar am de ce, în mod obiectiv, să fiu îngrijorat.
@Dollo – dpdv politic, problema e alta: puterea se exercită prin a impune oamenilor limbajul pe care au voie să-l folosească. Și noi eram obligați să ne adresăm cu ”tovarășe” până în 1989.
Într-o anumită etapă, ”afro-american” era un termen nou, numai bun de a fi impus pentru exercitarea în practică a puterii. Ulterior, după ce termenul s-a generalizat, evident că nu mai putea fi folosit la exercitarea puterii, deci trebuia găsit din nou un alt termen.
Un antropolog ar trebui să explice oamenilor și genul ăsta de lucruri despre exercitarea puterii, iar ideologia neomarxistă exact cu asta se ocupă, cu a obține și a exercita puterea. Confiscarea limbajului fiind una dintre metode.
Cu atâtea sensibilități a fi empatic devine foarte obositor. De aici nevoia aia de…umilință (că altfel nu știu cum să-i spun).
La urma urmei, empaticul, deși rezonează cu aproapele lui, nu poate renunța la propriile sensibilități. Umilul, în schimb, vede limpede că toate „sensibilitățile” nu sunt decât mofturi.
Vorba ceia, viața, pentru el, e în altă parte 😉