Postarea mea de ieri, cu funcționara de la DITL și certificatul fiscal, a adunat un val de comentarii de genul „asta e nimic, să vezi ce mi s-a întâmplat mie”, pentru că dacă nu ai o pățanie cu sfânta birocrație românească se cheamă că nu ești botezat întru cretinismul kafkian. De departe, cea mai tare mi s-a părut povestea asta, pe care mi-a trimis-o în privat un prieten virtual de Fb. Personajele și întâmplările sunt cât se poate de reale, și orice asemănare cu viața noastră nu este deloc întâmplătoare. Să luăm aminte, dară:
„O conjunctură oarecare a făcut ca la începutul acestei luni, chiar înainte de alegerile parlamentare, să ajung cu prietena mea la Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor, (SPCLEP) ca să-și facă buletin cu domiciliul aici, în Otopeni.
Făcusem un contract de închiriere, pentru că locuința e deținută pe firma noastră, l-am semnat și am mers cu toate actele la SPCLEP. Mă gândeam că tocmai datorită alegerilor o să meargă mai repede.
Când colo, femeia de la ghișeu (de vârstă incertă și o vechime în sistem de-o seamă cu democrația) a văzut imediat că ne lipsește esențialul: ștampila! Îi zic că nu mai trebue ștampilă, că în 2015 s-a dat ordonanța care elimină ștampila din actele astea. Ea se urzică toată și mă acuză că ce, acuma o învăț eu pe ea legea?
Zic pardon, mă scuzați, și mă retrag strategic, ca să mă uit mai bine pe telefon, că poate țineam eu minte greșit. Nu țineam. M-am dus înapoi și i-am explicat, citindu-i din Ordonanța 17/2015 că nu avem nevoie de ștampilă pe contractual de închiriere și apoi i-am citit și partea cu abaterea disciplinară.
După asta doamna n-a mai fost așa vehementă și l-a sunat pe unul de la sediul mare, de pe Ilfov. Ca să înțelegeți, că m-am documentat și eu mai târziu, acest SPCLEP este un copil cu trei moașe. Doamna e angajata consiliului local Otopeni, a primăriei deci, însă are șefi din Consiliul Județean Ilfov, iar procedurile și metodologia de lucru vin de la Ministerul Afacerilor Interne, Dircția de evidența persoanelor, admnistrarea bazelor de date etc.
Vă dați seama, cu trei șefi pe cap, i-am venit și eu cu ordonanța cu ștampila, al patrulea. După discuția cu șeful ei de la județ, doamna a rămas pe poziție și ne-a zis că nu se poate fără ștampilă. Așa că i-am lăsat actele acolo ca să ne răspundă în scris că nu se poate și să ne dea temeiul juridic.
Asta se petrecea joi, înainte de alegeri, cum spuneam. Când am ieșit de la SPCLEP Otopeni, în apropiere e biroul parlamentarului de Ilfov, deputatul Daniel Gheorghe, băiatul primarului de la Otopeni, pe care-l știam că e OK, dacă poate, te ajută. Îi zic prietenei mele: hai să vezi cum se rezolvă treaba în România.
Îi povestim tărășenia deputatului, omul e empatic, zice „vai, dar nu se poate așa ceva, hai că vorbesc și rezolvăm!”. A încercat el ceva, mi-a dat și pe un consilier de-al lui să încerce să rezolve, nu s-a putut.
A doua zi, vineri, l-am tot sunat pe presedintele Consiliului Județean Ilfov, Hubert Thuma. Penelist tânăr, destul de arogant cât să mă certe când în sfârșit mi-a răspuns, că de ce insist atâta, că dacă am văzut că mi-a închis de atâtea ori, n-am înțeles că are treabă? I-am zis că da, am înțeles că are treabă, dar nu toată ziua. După asta mi-a dat block și nu mi-a mai răspuns nici după ce l-am sunat de pe număr ascuns 😉
Sâmbătă, cum stăteam eu așa și meditam, și nu-mi venea a crede cum se pișă niște funcționari pe o lege, zic: bă, am vorbit cu deputatul nostru. Băiat bun, dar n-a rezolvat nimic. Am vorbit cu șeful de la CJ. Ăsta, mai arogant, tot n-a făcut nimic. Zic ia să vedem, Orban face ceva?
I-am găsit numărul de telefon pe Internet și l-am sunat. N-a răspuns. I-am scris un mesaj în care i-am povestit pe scurt care e problema. M-a sunat imediat.
Zice: păi și, ai vorbit cu Silviu? (Ăsta e primarul nostru din Otopeni)
Zic: nu, că n-am vrut să-l deranjez pe el cu asta, că nu cred că e treaba lui cu legile, dar cu o OUG care nu se respectă, ar cam fi și treaba guvernului, și a deputaților, nu?
Zice: stai un pic să-l sun pe Hubert (adică pe președintele CJ Ilfov)
Am zis în sinea mea că asta e, a vorbit frumos, m-a dat cu var și la revedere. Poate că nu-i răspunde nici lui, Hubert 😉
Dar, ce să vezi, după juma de oră m-a sunat Orban înapoi, că a vorbit cu Hubert și că să-l sun.
L-am sunat tot cu numar ascuns 🙂 De data asta a răspuns.
Zic: știți că m-ați blocat ieri…
Zice: păi da, nu m-am gândit că îl sunați pe primul ministru…
E, și Hubert a vorbit cu șefa de la SPCLEP Ilfov. Apoi m-a sunat șefa de la SPCLEP și a încercat să mă convingă că nu am dreptate. Nu-mi venea a crede! Îmi tot zicea că hai să găsim o soluție. Ce soluție, frate, ea există, scrie la lege! Am vorbit câteva ore cu ea la telefon, până când am reușit eu s-o conving că am dreptate.
A zis că da, am dreptate, dar că metodologia de lucru o fac ăia de la Ministerul de interne de la departamentul ăla de evidența populației. Și că ar fi de mare ajutor pentru ea dacă i-aș convinge pe ăia, să-i sun, să le scriu, că ei au o grămadă de situații ca asta cu ștampila, dar că nu pot trece peste metodologia făcuta de ăia.
Aici m-a pierdut. Vă dați seama că tot efortul ăsta a fost consumator de nervi. Noi deja ne uitam pe hartă prin Europa ca să vedem unde ne-ar fi mai bine.
În tot acest timp eu aveam ștampila firmei. Era deja duminică și obosisem. Pe după amiază, când mi-am dat seama că e degeaba țara asta – și am mai vorbit cu un prieten a cărei soție e medic ATI și mi-a dat el niște exemple de cum mor oameni pentru că nu se respectă legea – am zis OK, chestia asta e măruntă. Îmi consumă sănătatea, fuck this country!
Am pus nenorocita aia de ștampilă și într-o oră am avut buletinul.
Ce zice SPCLEP
Motivarea lor scrisă e de tot râsul. Pur și simplu se fac că nu înțeleg legea. Zice că numai în relația cu instituțiile statului nu trebuie ștampilă, ceea ce e complet fals. Ordonanța spune că nu trebuie ștampilă nici între privați. Mai zice că în caz de contract de închiriere, trebuie ștampilat și semnat de ambele părți, dar nu zice din ce lege au scos ei aceste condiții.
E o acoperire cu acte până la absurd. Sigur că ar fi trebuit să mă duc și la Ministerul de interne și poate, cu și mai multe insistențe, ar fi mers, dar probabil că ei mizează pe faptul că nu o s-o faci, că miza pare mica, ceea ce, iată, n-am facut. Am vorbit până la urmă și cu directoarea de la juridic din direcția aia din Minister. Nu vă mai povestesc, vai de capul nostru…
Ceea ce mai trebuie spus e că oamenii ăștia au niște salarii din care i-ar da lecții despre ștampilă oricui. Șefa asta de la SPCLEP Ilfov, soție de polițist, are în jur de 10.000 de lei pe lună. Net. Ceilalți șefuleți de la Consiliul județean au și ei cam 8.000 de lei pe lună. M-am uitat pe declarațiile lor de avere. Prin comparație, un profesor bun, cu 15 ani vechime și două facultăți, la o școală privată are 3.500 de lei net. Știu exact pentru că am în familie.
Eu mă consider cât de cât un om care-și cunoaște drepturile și care luptă pentru ele, dar mă întreb, dacă mie mi se întâmplă asta, ce fac funcționărașii ăștia cu bătrânii noștri sau cu oamenii fără carte?
Pentru că mulți se duc la ghișeu cu căciula-n mână, că de aia și ghișeul ăla are un gemuleț, e un pic mai jos, ca să te APLECI. Iar ștampila aia își are originea în vechea pecete, simbolul puterii. Și de-asta probabil nu vor să renunțe așa ușor la ea.
Singura parte bună din povestea asta, a fost pentru mine faptul că Orban a răspuns la telefon unui necunoscut și a vorbit frumos și a și încercat să rezolve. E mare lucru, chiar dacă de fapt n-a rezolvat nimic. Ștampila a fost mai tare.”
Semnează – un ștampilat oarecare…
Problema există chiar și în Statele Unite, administrația publică face ce vrea ea și își stabilește propriile reguli, fără să răspundă în fața nimănui.
România are și o problemă specială proprie, birocrația a rămas de tip sovietic, destinată să umilească cetățeanul în fața autorităților.
Zilele trecute comentam despre desființarea cărților de identitate, la fel ca în UK, Irlanda sau Danemarca. În general, cărți de identitate obligatorii au doar țările care au trecut prin regimuri totaltare și au uitat să mai iasă din ele. Da, mult-slăvita Germanie se încadrează și ea aici.
Fara pecete, aiasta nu se poate! Asta-i pohtit ce-am pohtit!
Noroc ca au scos obiceiul de a se bate un copil pe brazda la incheierea actului, e totusi un semn de progres.
Suedia are carte de identitate, dar domiciliul deținătorului nu apare pe ea, exact cum nu apare nici în pașapoartele românești. În felul ăsta, problema schimbării cărții de identitate la schimbarea domiciliului e inexistentă.
Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care conservatorii din UK au abrogat în 2010 obligativitatea cărții de identitate, introdusă de laburiști în 2006: cărțile de identitate ar fi trebuit înlocuite la fiecare schimbare de domiciliu, iar amenda pentru nerespectarea obligației era substanțială. Polițiștii n-ar mai fi făcut altceva decât să vâneze cetățeni care nu-și schimbaseră domiciliul în cartea de identitate.
Conservatorii au fost atât de hotărâți, încât hard-disk-urile pe care începuse să fie creată baza de date cu întreaga populației a UK au fost distruse fizic, pentru a garanta imposibilitatea recuperării datelor. UK a avut cărți de identitate numai în perioada celor două războaie mondiale, dar au fost de fiecare dată desființate după.
Cum fac sa dau si eu de numarul sefului de CJ sau al lui Orban?
Oare ma asculta si pe mine, om simplu din popor, ca pe „stampilatul NE-oarecare” cand le povestesc tot ce patimesc cu ai statului functionari?
Google + încercare = love.
ia vezi Gogule, iti raspunde? (bine, asta daca ai sange in instalatie sa suni, ca de altfel pe net, multi zmei am vazut).
https://ripostapenet.ro/2017/03/13/asta-inseamna-sa-fii-liberal-ludovic-orban-si-a-publicat-numarul-de-telefon/
Pai n-are uatzap, ce ne facem… Pe pariu ca mai are si un alt numar, pentru premianti :D…?
Eu cred că e după sufletul omului, pe cuvânt. Nu mai am ștampilă de niște ani și in afara de leasing nici nu m-a întrebat nimeni de ea.
Deci el a fost de vină, că a mai păstrat ștampila 🙂
😀 evident. Dacă nu el, atunci cine? 🙂 Că e ghinionist. De aia e de vină. 🙂
Mai serios, eu chiar sunt mulțumit în ultimii ani de cum se mișcă statul român. Adică am rezolvat chestii prin poștă, m-au sunat la un moment dat să îmi dea niște bani, una peste alta nu am avut probleme sau experiențe nasoale. Poate sunt eu mai relaxat, dar na. N-am avut de-a face decât cu statul nostru și cu ăla american. Al nostru e mai ok. Sau poate am fost eu ghinionist acolo și e vina mea 🙂
Buna Ziua la Craciun Dollo !
Cred ca ar merita sa strangi aceste articole / topicuri( cum vrei sa le spui ) intr o sectiune “ Razboiul Stelelor cu Autoritatile “ ( cu timpul iti voi trimite spete similare in relatia cu Primaria Sector 3 ( de la ADP, Consiliul Local, salubritate, intretinerea strazilir, locuri de parcare, am un “pogon “ de mailuri cu diverse raspunsuri ale “autoritatilor” sector 3 ) astfel, cititorii tai, comentatorii vor fi motivati sa se implice in Comunitatea Lor sau sa urmeze acele “pilde” publicate de Tine ! Practic, Autoritatile ( oricare de la ministere la primarii ) nu au o “procedura” de lucru cu Publicul/ Contribuabilii….am putea schimba mentalitati