Fasole cu sirop de arțar

O nouă incursiune în universul canadian, de la trimisul special al lui Dollo la Montreal. Activități de week-end care îți mai ostoiesc dorul de casă

De Cristel

 

Astăzi mi-am propus să vă amuz cu activități de sâmbătă și duminică. Nu-s un amator de grădinărit, dar din când in când ne amuzăm cu ieșitul in natură să facem activitati agricole. In general cules de diverse fructe sau legume din fermele din zonă.

Aici aceste activitati sunt foarte cautate de familiile cu copii (partea de fructe) și de familiile de emigranti (partea de legume). De ce aleg emigranții legumele? – m-a întrebat Dollo. Cred că încearcă să-și păstreze obiceiuri din țara natală și felurile de mâncare. Varza murată de exemplu. Acum stiu câteva locuri cu varză murată OK, dar am luat o data varză murată cu oțet!

Aici s-a trecut mult la mâncare făcută rapid. Conservele făcute de tine sunt mai bune, gustoase, dar nu pot bate pretul conservelor industriale. Un dolar conserva de 1l de roșii taiate in suc de roșii sau tot un dolar sucul de roșii de 1/2 litru. Deși gasesti mai multe tipuri de zacusca, nici una nu e asa buna ca aia de o fac eu, cu vinete și ardei copt de mine, chiar dacă pun suc de roșii cumparat.

Am invitat o data la masa niste prieteni quebecoși și am pus pe masa salata de vinete cu ardei copti și pui fript, tot cu ardei copti. Le-a placut enorm, dar când am spus și cât e de munca…

Fiind mai la nord, clima e mai rece. Pentru o mai buna orientare pe harta, Montrealul este cam pe acceași paralela cu Brașovul. Ca sa fiu corect, undeva intre Predeal și Brasov. In plus, trebuie tinut cont ca aici are influenta curentul rece al Labradorului, perechea curentului Golfului, ce influenteaza clima europeana.

Culegi și plătești

Așadar, fiind asa la nord, plus clima ceva mai rece, perioada de gradinarit este scurta. Ea incepe pe la finele lui mai. Oficial week-end-ul lung din mai, care e ziua regalitatii, și se termina pe la sfârșit de septembrie.

Prima data am fost cu cineva la o astfel de activitate chiar in anul când am ajuns aici, și am găsit-o extrem de interesanta.

Coșul culegătorului amator

Ajungi la ferma, iei cosuri (câte crezi ca ai nevoie) de marimi diferite (2-3 marimi) și mergi în câmp sa aduni. In general fermele sunt cu diverse culturi și gasesti informatia pe net: ce au, care e stadiul de coacere și daca mai au și chiosc cu altele. Din ce imi amintesc, atunci am cules roșii, vinete și ardei gras.

Ce m-a uimit atunci și ma uimeste și acum, este ca parcelele nu sunt mari, maxim 4-5 hectare una, iar rândurile sunt de tip bilon, pe bilon punându-se inainte de a se planta o folie neagra de polietilena. Este foarte subtire, permitind sa fie gaurita cu usurinta pentru a planta ce ai de plantat. Are avantajul urias ca retine apa in sol, ca nu permite buruienilor sa creasca in cultura (cresc, evident, ca sunt unele destul de puternice sa rupa folia, dar sunt foarte putine), poti trece cu cultivatorul printre rânduri sa prășești iarba.

Dupa ce culegi vii inapoi, platesti ce ai cules și pleci. La astfel de ferme, in afara de ce ai cules gasesti și altceva. Acum stiu o ferma ceva mai departe de mine, dar unde merg la sfârșit de august, inceput de septembrie, și de unde culeg vinete (vreo 2-3 feluri), ardei de mai multe culori, roșii de 2-3 tipuri, ceva ardei iute, și asta fiind de câteva tipuri.

La sfirșit imi iau cele câteva kilograme de fasole uscată, care este foarte buna (fierbe repede și este untoasa), ceva pepeni galbeni, roșii, ceva ceapa. Ma mai amuz cu unu-doi broccoli (ca ticluiesc repede o supa crema cu broccoli tare buna) și ceva dovlecei. Am observat ca fermierii sunt receptivi la sugestii și ca acolo unde merg de câțiva ani au și gogosari.

Pe câmp nu esti supravegheat. Controlul și plata sunt la ieșire. Fermele astea sunt în asa fel organizate ca nu poti ieși decât pe unde ai intrat, chiar daca pe câmp mergi cu mașina. Sunt șanturi destul de adânci și nu poti trece, mai ales ca au și apa in ele. In plus, preturile sunt rezonabile incât nu stiu pe cineva care sa vrea sa fuga cu un portbagaj de legume ce nu valoreaza mai mult de 100 de dolari.

Poți vedea pe câmp familii intregi cu copii, toata lumea incercând sa se amuze cât poate. Sa umpli câteva cosuri (bushel se cheama aici), de cam 36 litri, nu ia cine stie cât timp, deși alegi ceea ce iti place.

E vreo diferență între legumele astea și alea de supermarket, în afară de distracția culegătorului? – mă întreabă Dollo. Diferenta esentiala este ca pe primele le-ai cules tu și după ce ajungi cu ele acasa, de a doua zi incep sa se strice. In timp ce cele din supermarket trec intai pe la depozite, unde sunt tratate nu stiu cum, ca rezista in frigider cu saptamânile. Bine, noi ne mai amuzam ca sunt mai bune fructele din Chile, ca au gust fiindca vin cu avionul, in timp cele din California sau Florida se coc in camion! In fermele bio sau eco preturile sunt mai mari chiar și la cules. Personal nu cred in asta, ca daca te iei dupa marfa de prin magazine ar fi cam multe ferme bio.

Și cum de e de acord fermierul să-i lase pe sălbaticii turiști să-i strice recoltele? – întreabă iar Dollo. Cred ca partea turistica vine dupa ce s-a trecut macar o data prin recoltă, ca sa fie vândută spre magazine, iar ultima trecere e pentru fabrici de conserve. Și nu toate fermele permit culesul de fructe sau de legume, e adevărat.

Mere și cidrul din ele

Mult mai placute și interesante sunt activitatile de cules fructe: in iunie-iulie capsuni, in septembrie mere.

Cea de capsuni e relativ banala, fiindca mergi, aduni, și cam atit. Îți dau ei niste cosulete in care sa aduni. Și mai fac și reduceri de genul un cosulet de 3 litri cam 7-8 dolari și atunci ai trei pentru 20 de dolari. Avantajul este burta de capsuni pe care o mănânci pe loc. În general activitatea asta am pus-o mereu la inceput de iulie și am ales o ferma mai in sud, legind-o de cautatul și culesul florilor de soc.

Interesanta prin amploare și diversitate este culesul merelor. Fermele ce permit culesul merelor se organizeaza și cu un spatiu de joaca pentru copii, inclusiv un labirint in porumb, apoi o zona de picnic cu mese, plus un magazin cu produse proprii sau din vecini: tarta de mere, mere cu zahar ars, cidru de mere, suc de mere, cidru de mere de gheata (cidre de glace) – asta e mai tare și mai scump. Se lasa merele sa inghete, iar in februarie-martie, când e dezghetul, apa – caci e prima ce se dezgheata – este aruncata. Asa ca iese un cidru fin cu 16-18 grade de alcool, in timp ce cel obisnuit nu depaseste 9-10 grade. O sticla de 350 ml de acest cidru incepe de la 20 de dolari. Pentru curioși, prețuri aici.

De asemenea, au și alte produse de sertar cum spun ei, sau cum făcea bunica. Acum trebuie sa recunosc, i-am incercat pe colegii de servici și prietenii canadieni cu placinta de mere. Au recunoscut ca e mai buna decit tarta, mai fina, mai eleborata.

Fermele de mere sunt destul de mari și suprafetele sunt impartite pe soiuri. Când ajungi acolo contra cost ti se da o punga in care aduni merele. Ce maninci sau ce mai iei in buzunare (sunt destui ce au buzunare mari) nu se pune.

Bucuria copiilor este plimbarea cu tractorul sau cu calul. Adica de la intrare până la locul de cules e o distanta ce se poate parcurge pe jos, in remorca unui tractor amenajata cu banci sau, la unele ferme, cu caruta.

In livada gasesti și scara daca iti face cu ochiul un mar mai pe sus. Am fost la ferme in asa fel amenajate incit aveau și un circuit al animalelor de ferma: gaini, capre, oi, iepuri, curcani… Asta e bucuria copiilor și o buna lectie de biologie, că așa vad că ceea ce manânca ei creste in ferme. Contra 4-5 dolari iei o galetusa de 3 litri cu nutret și le poti hrani. Pentru cai sau caprite merge cu o mâna de iarba, dar in zona tarcurilor respective iarba nu prea mai e, ca au adunat-o altii inaintea ta. Pe la foarte putine livezi am putut culege și pere sau chiar și prune. Exista livezi special pentru prune.

Apropos de ferme de animale, sunt multe organizate sa le poti vizita, in special cele cu animale mai exotice, ce s-au adaptat pe aici – alpaca, oi de o anumita rasa, dar nu numai.

Stiu ca exista și ferme viticole. N-am fost niciodata. Aici strugurii se coc tare tirziu.

De asemenea, exista intr-o zona renumita și ferme cu afine. Acolo produsele extraordinar de bune sunt tartele cu afine, dar, mai ales, afine in ciocolata. Sunt delicioase. Intr-o vacanta, locul din spatele cabanei inchiriate era plin cu afine salbatice. S-au adunat multe. S-au mâncat dimineata in cereale, iar acasa s-a facut și afinata și tarta, dar și in cicolata. Cele salbatice sunt mai gustoase, mai aromate.

Insa pentru Quebec, cea mai interesanta și deosebita activitate este acum, primavara, mersul la Cabane à sucre (Cabana de șirop de artar) – ferme unde se aduna și se face faimosul șirop de artar. Am fost de vreo câeva ori in acesti ani. E mai mult o curiozitate, meniul fiind dulce. La orice se pune din belsug șirop de artar.

Cum se face șiropul de artar

Este o munca teribila. Se incepe cu montarea de tuburi speciale in artari. In functie de grosimea și vechimea lui se pun un tub pâna la patru-cinci. Apoi de fiecare tub se agata o galeata pentru colectarea apei de artar. Acum, primavara, când ziua sunt temperaturi pozitive, iar noaptea negative, artarul se trezeste la viata și incepe sa pompeze spre crengi seva necesara. O parte din aceasta seva se colecteaza. Nu trebuie sa fii lacom sa iei totul de la un artar, ca se usuca repede. Seva este adunata și apoi pusa la evaporat. Pentru un litru se sirop este nevoie undeva intre 40 și 60 de litri de apa de artar.

La prima mea vizita am gustat apa colectata dintr-o astfel de galeata. Socul a fost teribil. Ca unul ce gustasem sfecla de zahar, ma gândeam ca și apa asta e cam pe acolo de dulce. Deloc. Vag, vag de tot se simte o dulceata. Eu am zis ca eu sunt la Bucuresti și dulceata pe la Ploiesti.

Perioada de recoltare a apei de artar este februarie – aprilie. Este adunata cu caruta și cu niste butoaie uriase (500 de litri unul), apoi pompata in rezervoare speciale. Când se aduna o cantitate importanta incepe procesul de evaporare, care dureaza mult. Este un proces bine controlat, ca se face la temperaturi sub 100 de grade.

Trebuie spus ca exista astfel de ferme modernizate, unde tevuștile de la arbori sunt legate cu furtune și apa e pompata direct in rezervoare.

Meniul la o astfel de ferma e clasic și cam același peste tot: un fel de pate de ficat, ca gustare, ceva jumari speciale, fasole cu sirop de artar (iahnie de fasole), jambon (ceea ce in Romania era odata sunca de Praga) și omleta. Toate stropite din belsug cu sirop de artar bun, gros, dulce. Ca desert tarta de sirop de artar care este foarte foarte dulce. Eu, care manânc dulce, nu pot mânca decât o portie extrem de mica.

Sigur, multe astfel de locuri s-au adaptat la cerintele pietei, recte masele de emigranti. Asa ca in multe locuri esti intrebat daca vrei cu sirop sau fara și se aduce pe masa și sare și piper. Am incercat și merge atât jambonul cu sirop cât și omleta cu sirop. N-a mers iahnia de fasole în schimb. Vorbesc de mine, personal.

Tradițional, dupa o masa asa de copioasa se indeparteaza mesele și scaunele și se trece la dans, pe muzica populara. O singura data, la o astfel de cabana, proprietarul și-a luat acordeonul și ne-a cântat câteva cântece.

Pentru copii nebunia mare este plimbarea cu caruta cu cai – sunt cai de povara care merg incet – și apoi facutul de acadele pe zapada. Se pregateste un jgheab special cu zapada bine batatorita, iar cineva vine cu sirop de artar gros și cald și toarna câte putin pe zapada. Iar copiii cu betisoare culeg acest sirop intarit cam ca o acadea. Nu e asa de tare, dar suficient sa-l pui pe bat.

 Acadele din sirop de arțar

Unele ferme au alături un fel de muzeu cu obiecte de acum 50-80 de ani: rachete de zapada de mers in padure, sfredele manuale, vechi tevusti, potcoave de cai, harnasamente, sei, schiuri.

Și mai mereu este un magazin de unde poti lua siropul fermei, serbet (ei ii spun unt de artar), tarta și alte chestii asemanatoare. Am luat și am mâncat, și este delicios, jambon fiert in sirop de artar ce nu e încă gata, ci cam la jumatatea procesului.

In Canada, multa vreme una din activitatile de baza a fost taiatul copacilor. Munca deosebit de grea. Asa ca pentru a avea energie mai totul se stropea din belsug cu șirop de artar.

Locul unde am mers de mai multe ori se cheama aici „munte”, dar de câte ori il vad, gândul ma duce la dealul din mijlocul Devei. Și de fiecare data am inceput sau am terminat excursia cu urcatul acelui munte cât un deal. Din vârf, daca e vreme frumoasă, ai o frumoasă priveliște a zonei care este o câmpie destul de intinsa.

Sigur, mai sunt și alte activitati. Este undeva in zona o ferma ce se ocupa cu cultivatul de levantica și produs ulei și altele de genul asta. Am vizitat-o. Interesanta ca informatii: ferma e impartita in opt portiuni, ei cultiva levantica importata din Australia,  ea s-a adaptat cel mai bine și trebuie replantata la fiecare șapte ani, de aia ferma e impartita in opt, în fiecare an unul dintre terenuri face pauză.

Mereu ma gândesc, când le vad, ca pe oportunitati și pentru fermele de la noi din România. Iar Romania este mai la sud și cu fructe mai multe și variate : prune, pere, caise, piersici.

Aici am facut impresie teribila cu dulceața de caise cu sâmburi in ele, adusă de la mama, sau cu dulceața de smochine impanata cu coaja de lamaie. Mai fac din când in când dulceață de petale de trandafir. O bunatate tare apreciata de cei de aici, mai ales ca le spun ca nu are decât apa, petale, zahar și sare de lamaie.

România are încă multe lucruri care ar face impresie: mă gândesc la tuica de pere in sticle ce au para inauntru, dulceața de nuci verzi sau negre, clatitele cu dulceață de vișine, dulceață de cirese amare…. Apropos, aici smochina se vinde la bucata și e minim 60 centi una.

Am invatat sa fac dulceață privind la bunica mea, mare maestra in asa ceva. Incepea primavara și termina toamna: trandafir, nuci albe și negre, caise verzi și coapte, smochine, vișine, cirese, struguri, melcisori din coaja de portocala, zmeura când aduceam de la munte, basca gemurile. Cu celofan ce se lipea și elastic stateau in borcane cu anii și tot bune erau. Aici au un singur cuvânt pentru dulceață și gem: confiture, ceea ce denota ca nu stiu diferenta. Dar le place dulceața de casa cu fructe intregi și fara conservanti.

Etichete: , , , , ,

6 comentarii la “Fasole cu sirop de arțar” Subscribe

  1. Ștefan Brăgărea 13/03/2021 at 08:09 #

    Extrem de interesant. Mulțumiri corespondentului dnei Benezic.
    Da, este într-adevăr păcat că nu se folosește/exploatează mai mult mica producție agricolă. În Franța am devenit un amator serios de Calvados (de fapt un rachiu de mere). Pe când și în Ro?

  2. dodoi 13/03/2021 at 10:59 #

    In privinta siropului de artar e o mafie sau ma rog un cartel in Quebec… Nu te apuci tu si produci dupa cum vrei… ti se aloca o cota etc.

    Cat despre fructe e un business (bun) pentru fermieri. Te costa la fel de mult sau mai mult ca in magazin ca sa culegi „ultima mana” sau ce mai ramane. Eu am luat niste must de la niste fermieri ca apoi sa-l descopar in magazin… mai ieftin. Cand am cules capsuni erau deja culese si rasculese, dar m-a costat la fel de mult ca in magazin si asta fara sa mai socotesc munca mea si benzina.

    • dodoi 13/03/2021 at 11:24 #

      A, inca ceva legat de tuica de pere in sticle ce au pere inauntru… Acum ceva ani de zile, prin 2006 daca-mi aduc bine aminte, am fost in Franta si am vrut sa fac cadou ceva mai neobisnuit unei familii de francezi. Sotia venea din Romania si am convenit sa le dam o sticla de tuica cu para in ea din Romania. Dupa ce le-am dat-o la cateva zile am vazut asa ceva si la ei in supermarket. Ba mai mult arata si mai bine decat sticla care le-o facusem noi cadou.

      Cat despre clatite drept sa spun ele sunt o specialitate quebecoasa… dulceata de cirese amare am vazut si pe aici mai rar, dar este. Sunt si cirese amare, dar mai rar. Smochine cu 60 centi (cam 2 lei) n-am vazut… poate sa fie cele proaspete. Ce sunt scumpe sunt gutuile. Cativa dolari ($4-5) bucata.

      Ce e bine in privinta fructelor si a legumelor e ca sunt tot timpul anului din SUA in special, din America de Sud (cand e iarna in Canada si toamna acolo) si Mexic (mai mult legume) plus importuri din Africa de Sud, Maroc, Italia (chiar am luat niste portocale), Spania, China, etc toate la un pret rezonabil nu cum am citit de ciresele din Tasmania ce se vand in Romania cu 240 lei/kg. Acum ceva ani o verisoara din Anglia ne-a vizitat in luna Decembrie si am luat cirese la un pret rezonabil ($11-12 cam pana in 40 lei) in luna Decembrie si s-a minunat. Dupa cum am spus in Canada e ceva obisnuit sa gasesti fructe la un pret accesibil. In plus mancarea daca nu e prelucrata nu are TVA.

  3. Ady 13/03/2021 at 12:59 #

    În ultimii ani am văzut postări de la ferme care aveau activități asemănătoare. Nu știu ce succes au pt că sunt relativ departe de orașele mari unde s-ar putea găsi „turiști” dispuși la astfel de activități și probabil pt că mulți români tineri încă au conexiuni în zona rurală și semi-rurală (niște părinți retrași la țară, bunici, unchi, etc).

  4. Elena 14/03/2021 at 01:00 #

    Și în BC mergem la you pick la căpșuni, afine, zmeură, cireșe, case, mere, roșii, castraveți, ardei, vinete… Avantajul este că le culegem coapte la soare și sunt mai gustoase. Cireșele le ținem la frigider și avem cireșe din ce in ce mai dulci vreo lună de zile. Nu se strică ci doar se deshidrateaza puțin. Roșiile le ținem în garaj și avem vreo două săptămâni de făcut salate și de gătit.
    Culegem șoc și facem socată. Culegem mure și afine de pădure. Am o colecție serioasă de afinată… la învechit.

  5. Maria 25/03/2021 at 10:48 #

    Am citit cu mare drag acest articol, mi-a dat aşa, o linişte. Viaţa acolo pare tihnită. Şi eu am învăţat de la mama mea să fac gemuri şi dulceţuri, şi încerc să profit de orice fruct. Nu ştiam că siropul de arţar se face atat de greu, iar de fasole cu sirop de arţar ce să zic,……… 🙂 nu am mai auzit. Am să încerc şi eu reţeta.
    Multă sănătate!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.