În timp ce România abia își revine după câteva luni de penurie de plastic, care au lăsat cetățenii fără icoana pe care ar trebui s-o parte la piept cu evlavie – clasicul buletin de identitate – într-o altă dimensiune, aceeași emisferă, oamenii trăiesc relativ normal și fără grija asta birocratică în plus. Nu că n-ar avea altele. Cu ce se legitimează canadienii, cum merg ei la farmacie ca să-și facă card de sănătate, sau cu ultima factură de curent la bancă sau la vot (în loc de buletin) sau cum își plătesc an de an, de ziua lor, „dreptul” de a conduce mașina și de a avea, evident, un card din plastic care demonstrează asta. Pare complicat? Nu știu ce să zic, s-ar putea ca noi să fim mai complicați, dar las că se rezolvă și la noi cu noul card de identitate care cică le va îngloba pe toate. La un moment dat…
Citiți o nouă incursiune în universul canadian, de la trimisul special al lui Dollo la Montreal.
de Cristel
Cu ce acte te identifici în Canada?
Romanii trebuie sa-si inceapa ziua prin lectura cartii de identitate, a cardului de sanatate si a permisului de conducere (cei care au). Asta deoarece niciunul din organele care elibereaza astfel de acte nu are vreo obligatie fata de posesorul lor.
Mai mult, conform legislatiei in vigoare (acum ceva vreme stiam numarul OUG ce stabilea asta) daca consiliul local hotaraste sa schimbe numele unei strazi, dorind sa onoreze o personalitate sau numai sa schimbe rangul strazii de la strada la bulevard, n-au nici o obligatie sa va anunte. In schimb „beneficiarii” schimbarii, desi nu sunt anuntati, sunt obligati ca in termen de 45 de zile sa-si schimbe actele pe cheltuiala lor. Iar daca cumva n-au aflat de la radio-șanț ca strada pe care locuiesc si-a schimbat numele, si la un control de rutina politistul isi da seama ca adresa nu mai corespunde, atunci vor mai primi si o amenda.
Asa cum am mai spus, traiesc de ceva vreme in Canada, unde n-avem Carte de identitate sau Buletin de identitate.
Dar ce aveti?
Pai carnet de conducere si card de sanatate. Singurul act pe care e scris domiciliul e carnetul de conducere. Locuinta nu este problema de stat si nici de primarie, ci este o problema pur personala. Asa ca acolo unde e nevoie (banca, servicii de telefonie, serviciul de electricitate, servicii guvernamentale – gen impozit sau ajutor de somaj) dau adresa si sunt crezut pe cuvânt, nefiind obligat sa probez cu ceva adresa. Sunt responsabil de asta si voi suferi consecintele, caci daca nu platesc factura trimisa la adresa indicata, serviciul respectiv va fi taiat.
Pentru servicii guvernamentale de multe ori ti se cere si numarul de asigurare sociala. Dar asta e foarte rar si in general stii.
Ce faci cind iti schimbi domiciliul? Pui mina pe telefon si anunti. E drept, ca pentru serviciile telefonice inchizi un cont undeva ca sa-l deschizi altundeva. La fel si pentru electricitate.
De asemenea, se poate intra pe site-ul guvernului să anunti asta. (Aici e bine ca daca anunti la provincial se face transferul de date si la federal si invers). Pentru corespondenta ce vine prin posta eu am luat un serviciu de redirectionare a corespondentei de la vechea adresa la noua adresa, pentru un an de zile. (Am constatat ulterior ca sase luni era suficient.) Asa ca in citeva luni am vazut unde uitasem sa mai dau telefon si am procedat ca atare, pe masura ce am primit plicuri redirectionate.
Ce se întâmplă când îți expiră actele?
Pai simplu, primesti un plic acasa, inainte cam cu 3 luni de data expirarii, in care ti se spune ce sa faci. In principiu completezi un formular ca nu ti-ai schimbat adresa sau ti-ai schimbat adresa, mergi undeva sa faci o poza, semnezi intr-un dreptunghi si astepti acasa actele. Platesti citiva dolari pentru fotografie. (Paranteza necesara sau nu, in afara subiectului, dar pe care o fac. Aici nimeni un mi-a cerut sa platesc ceva decit in dolari canadieni. Chiar si taxele si accizele sunt stabilite si platite in dolari canadieni. Asa ca raportul dolar Canadian dolar american sau EURO l-am stiut cind am calatorit si am avut nevoie de valuta respectiva.)
Auziti si voi ce tara anormala e asta: s-au gândit ca o data cu carnetul de conducere sa-ti schimbe si cardul de sanatate. Va dati seama? In loc sa faci coada la doua ghisee sau chiar trei pentru doua acte ei te trimit intr-un singur loc. Faci o poza si primesti doua acte!!!
Si da, de regula mergi la cel mai apropiat centru pentru carnete de sofer si inmatriculari auto si acolo depui formularul, ti se face poza si semnezi. Pleci de acolo cu o hârtie gen «dovada» si o tii linga carnetul de sofer in caz ca esti oprit.
Apoi, in cam doua saptamini primesti acasa doua plicuri din doua locuri diferite, fiecare continind un card diferit. Unul e carnetul de sofer, celalalt e cardul de sanatate. Esti rugat sa-l distrugi pe cel vechi si sa-l inlocuiesti cu cel nou.
Si inca un lucru si mai important. Ma duc la orice sucursala doresc eu. Nu trebuie sa ma duc la vreuna specifica, in zona unde locuiesc sau la cea care mi-a eliberat actul sau mai stiu eu ce alta inventie.
Pentru cei putini la numar ce nu au permis de conducere (e tara mare, cu distante mari, frecvent faci de la servici pina acasa 30-40 km) pentru cardul de sanatate se merge in general la orice farmacie ce are si un centru foto, se face fotografia si se trimite in plic alaturi de formularul semnat. Daca imi amintesc eu bine plicul e autoadresat si preplatit.
Cum schimbi domiciliul pe carnetul de șofer
Asa cum am spus mai sus, singurul act pe care e trecut domiciliul este carnetul de sofer. In caz ca iti schimbi domiciliul in perioada de valabilitate a carnetului dupa ce anunti asta telefonic sau pe net, in citeva zile vei primi un plic cu un abtibild cu noua adresa pe care il vei lipi singur-singurel pe dosul carnetului de sofer. Si atit.
Bine, aici mai trebuie mentionat ca pentru masini nu platim RAR si alte expertize, dar platim anual carnetul de sofer (sunt sadici, caci iti vine la plata in luna aniversara, adica an de an primesti „cadou” plata carnetului.) Si tot anual platesti placa (talonul). Acesta e defalcat pe litere pe durata anului. Plata se poate face fie direct de la banca din contul tau in contul lor, fie o poti face pe net, fie mergi la unul din birourile lor si o platesti acolo, fie le poti trimite cec cu suma respectiva.
La ultima schimbare de hirtii (de fapt de plastice) cel de la ghiseu m-a intrebat daca tot sunt acolo sunt de acord sa-mi platesc in avans si dreptul de conducere, adica carnetul de sofer? Adica in loc sa astept plicul acasa sa il platesc in avans. Sa fac trei lucruri o data la o singura prezentare la ghiseu!!!
Bine, bine, si cu ce va legitimati? Cu oricare din aceste doua acte. Rar de tot ti se vor cere doua, din care unul cu domiciliul.
Si daca n-ai carnet de sofer? Cazuri rare, dar exista. Atunci, cind mergi la banca, fiindca aici iti cere in general act cu domiciliul, pui alaturi de cardul de sanatate o factura ce vine si pe numele tau. Factura de curent sau de telefonie e tare rau de tot, tine cont de act de identitate, fiindca nu e casa sau apartament locuit fara cont de curent sau telefon.
Expiră doar actul nu și posesorul lui
Si la alegeri? Tot cu astea. Da, adica si cu factura de telefon sau electricitate. Ba mai mult, aici, spre deosebire de Romania poti vota cu actele expirate. A avea un act expirat nu inseamna ca si tu esti expirat si-ti pierzi dreptul de vot.
O nota pe care poate trebuia sa o pun mai sus undeva. Carnetul de sofer nu se elibereaza de politie. Exista o societate – Societatea de Asigurare a Automobilelor Quebec. Ei organizeaza exemenele teoretice si practice, ei iti elibereaza permisul, la ei il schimbi cind expira. Politia numai ti-l retine (cind e cazul) si te amendeaza.
Examenul e si el demn de povestit. In el este cuprinsa si vizita medicala. Ea consta in verificarea, cu ajutorul unui aparat ce seamana cu microscopul binocular, a capacitatii vizuale periferice de a percepe miscarea. Nimic in comparatie cu purcoiul de stampile si vize medicale ce trebuie in Romania.
La vremea cind am ajuns eu nu era nevoie de scoala de soferi. In general copiii invatau de la parinti. Acum vreo citiva ani s-a modificat legea si pentru tineri se pretinde scoala de soferi.
Examenul auto și școala de șoferi făcută cu tata
Examenul are o parte teoretica si una practica. O data ce ai luat examenul teoretic primesti carnetul de sofer ucenic (apprenti in franceza) cu care poti conduce cu cineva in dreapta ta, chiar daca masina nu are dubla comanda.
Examenul teoretic este fara limita de timp (dar un poti sta mai mult decit ora de inchidere). Este de tip test grila pe calculator cu 4 raspunsuri la alegere, dar numai unul corect. El are 3 sectiuni, 2 de cite 16 intrebari si una de 32 de intrebari. Examenul este trecut daca ai mínimum 75% raspunsuri corecte, respectiv 12, 12, 24. Daca ai atins numarul de raspunsuri corecte inainte de cele 16, respectiv 32 intrebari esti trecut la nivelul urmator sau se inchide sesiunea, diferenta fiind considerata raspunsuri bune. Adica daca ai raspuns corect la primele 12 intrebari esti trecut la cealalta sectiune cu un procentaj de 100%.
Daca nu iei toate sectiunile, la reprogramare vei da numai sectiunea sau sectiunile ce nu le-ai luat.
Carnetul de ucenic e valabil 2 ani cu un drept de prelungire o data pentru 12 luni.
Aici multi adolescenti de 16 ani se prezinta pentru a trece examenul teoretic, apoi invata sa conduca alaturi de parinti in general.
Asa cum am spus mai sus, s-a schimbat intre timp legea si pentru tineri acum e nevoie si de scoala de soferi.
Eu am avut bucuria sa-mi invat copilul sa conduca. Am inceput incet, in parcarile marilor magazine, duminica dupa amiaza, apoi pe stradute laturalnice, putin cite putin. A facut si citeva ore cu un instructor, dar manevrele tot cu mine le-a invatat, ca am aplicat metoda cu oprit masina, privit in jur, dat jos din masina, vazut cum s-a asezat masina, apoi inca putin din manevra, iar coborit si vazut cum s-a miscat… Asa a inceput sa priceapa locul si evolutia masinii in spatiu cind o manevrezi.
Examenul practic nu este dificil, dar nici foarte usor. Dureaza cam jumatate de ora din momentul cind ai urcat si pina te intorci. In masina esti tu si examinatorul si nimeni altcineva, iar masina e cu comanda dubla (o inchiriezi acolo in ziua examenului, sau o poti lua pe a instructorului, ca pe ea ai invatat). Aduni punctele pina la minim 75 din 100: ai verificat oglinda? ai X puncte. Te-ai asigurat cind ai plecat? Alte puncte. Ai pus semnal? Verifici des oglinzile?…. Aici este extrem de important verificarea unghiului mort. Cresc atitea in unghiul mort!!!! Faci dreapta si nu ai verificat unghiul mort e grav de tot, ca te poti trezi cu un biciclist de mai mare dragul… In jumatate de ora are timp sa te verifice si nu-s circotasi. Bine, sa recunoastem, fiind masini automate nu ai surpriza sa ti se opreasca motorul in intersectie sau sa nu poti pleca dupa loc de la semafor. Dar sunt altele ca viteza in zona scolara, oprirea la STOP, acordarea de prioritate la trecerea de pietoni, mersul si incadrarea pe strazile cu sens unic.
Există o mică diferență. În Canada, șeful statului e tot regina Elizabeth II, așa se explică lipsa cărților de identitate.
Și o mică inadvertență: nu e ”aceeași emisferă”, tocmai așa se explică multe lucruri. Canada e în emisfera vestică, pe care Statele Unite o consideră a lor.
@ Harald, offtopic însă nu mă pot abține: acum 10-15 ani cumva stăteai pe Roportal? Îl caut pe acel Harald și am zis că încercarea moarte n-are…
@Didi – da, în urmă cu 10-15 ani stăteam pe Roportal, eu sunt acela. Mea culpa 😛
Dnă Benezic
Referitor la minunata existență din Canada, întrebați-vă corespondentul cât de ușor este să-ți găsești un loc de muncă
Într-o țară cu 3-4 milioane de cetățeni plecați la muncă în străinătate, e oarecum deplasată o asemenea întrebare.
În Canada n-am fost, dar în orice țară pe care am văzut-o erau destule lucruri din care s-ar fi putut câștiga bani. Cele mai multe dintre acele lucruri rămâneau nefăcute fiindcă oamenii aveau din ce trăi și fără ele.
La gasitul unui loc de munca conteaza cat de bine vorbesti limba si cat de bine te prezinti la interviu. Sigur ca in conditiile pentru orice pozitie se primesc zeci (sute) de resume-uri (CV) un angajator prefera un candidat care a mai lucrat in Canada. Banuiesc ca acelasi lucru se intampla si in Romania unde candidatii locali ar fi preferati unora care ar venii din, sa zicem, Africa.
Depinde de pozitie pentru care aplici. In cele de marketing/comunicare desigur se prefera cei cu „limbarnita” si daca e posibil fara accent. In altele se pot cere cunoasterea unei limbi straine sau sa fii bi-lingual (EN si FR).
Pentru pozitiile care cer atat cunostinte cat si experienta in domenii tehnice, stiinte exacte, IT cunostintele de limba sunt importante in sensul a intelege (reading). Accentul este mai putin important: vorbitorul nativ repeta ce ai spus iar tu ii confirm sau nu.
Statul plateste cursuri de limba (engleza, franceza) la care sa fie „angajabili”.
Tot statul canadian organizeaza, pentru cei fara experienta canadiana exista forma de „co-op” prin care lucrezi 1-3 luni intr-o firma care te poate angaja sau sa-ti dea referinte pentru un alt loc de munca.
Ca fapt divers la telefonul de inscriere pentru vaccinare (toll free) se raspunde in 300 de limbi.
Suna bine, pana iti dai seama ca practic statul Canadian nu are nici o metoda clara de a tine evidenta domiciliului propriilor cetateni. Ai zice ca e libertate.. pana o patesti, in penal sau civil, si statul ridica din umeri si te informeaza ca nu stie unde poate fi gasit vinovatul. N-ai decat sa-l cauti pe cheltuiala ta.
Da, că în România absolut toți locuiesc la adresa din buletin 😛
Cărțile de identitate au ajuns obligatorii numai în țările foste totalitare sau în țările care au fost sub ocupație militară străină.
UK a avut cărți de identitate numai în perioadele celor două războaie mondiale, dar au fost de fiecare dată desființate după. În Europa, Danemarca și Irlanda nu au nici în ziua de azi cărți de identitate, iar Suedia are, însă fără a fi trecut în ea și domiciliul deținătorului.
Obligația fiecărui cetățean de a avea asupra lui un act de identitate, iar asta sub sancțiunea amenzii, este o manifestare tipică de stat totalitar. Iar mult-slăvita Germanie se încadrează și ea aici.
@pehash
Se vede ca vorbesti ca sa te afli in treaba. Incearca in alta parte.
In Canada regula principala este increderea in onestitatea declaratiilor: declari unde este adresa principala si o alta adresa (de exemplu cottage/casa de vacanta). Nu te verifica nimeni si nu-ti cere nimeni vreun act: de inchiriere, de proprietate, declaratie de primire in spatiu etc.
Reversul (declararea „in fals”) este o amenda usturatoare (sau inchisoare) pe care o tii minte toata viata. Amenzile sunt scrise in lege cu formula de calcul si nu in alte acte/regulamente elaborate de guvern la apstele cailor. Exemplu: depasirea cu 50 km/ora este pedepsita cu amenda pana la CAD10,000.00, retinerea masinii pentru o sapatamana(cu plata parcarii de catre faptuitor) si 6 puncte de demirit pentru asigurare, insemnand cel putin dublarea ratei de asigurare pentru urmatorii 6-10 ani.
Nu-ti fie teama ca vei fi gasit. Cu cat mai tarziu (din cauza de adresa incorecta) cu atit mai rau pentru tine
Daca nu stiai: mai exista si SIN (Social Insurance Number) care-ti da dreptul la minca.
Oriunde te-ai angaja, angaajatorul iti cere acest SIN Pana la 30 Aprilie anul urmator trebuie sa intocmesti „Annual Income Tax” pe anul precedent, unde trebuie sa-ti dai o adresa (chiar diferita de cele anterioare) pe baza unui formular completat de angajator emis in dublu exemplar (al doilea exemplar perge la CRA echuvalent IRS). Cei care angajeaza la negru sunt pasibili de sanctiuni”amenzi foarte mari pana la desfiintare companiei.
Daca esti pe ajutor social (welfare) evident, trebuie sa-ti dai o adresa si trebuie sa completezi „Annual Income Tax”.
La iesirea din tara esti intregistra la granita chiar daca nu ti se pune stampila pe pasaport.
La fel si daca esti pe somaj sau nu ai nici un venit o periaoda de timp trebuie sa facai aceasta declaratie. Si tot la fel nu esti iertat daca nu ai facut-o in termen.
Dupa cum observi exista metode de a te fi gasit. Ca sa nu vorbesc de intarzierela la plata a facturilor si a altor „dari” sunt inregistrate automat si constituie „credit history” care te ajuta sau dimpotriva can vrei sa faci orice imprumut de la banca (casa, masina, plata studiilor etc.)
Digitalizarea ete foarte avansata. Nici nu stii cate stiu ei despre tine !
In general, cele scrise in articol sunt valabile si pentru celelalte provincii anglofone (Quebec fiind unica francofona). Locuiesc de 26 de ani in cea mai mare ca populatie.
Ignorance is bliss…
Desigur, daca esti un cetatean exemplar, salariat cu SIN, statul are o gramada de informatii despre tine.
Dar daca nu te vrei sa muncesti legal? In ziua de azi, pe internet, poti oricand sa incepi o afacere fara sa te inregistrezi, fara sa platesti taxe.
Ca tot vorbesc „ca sa ma aflu in treaba”, ar merita mentionat si faptul ca sistemul actual de carti de identitate a aparut ca o necesitate dupa al doilea razboi mondial, in Europa. Scopul nu era evidenta propriilor cetateni, ci evidentierea celor care nu erau… Pentru tarile anglofone nu a fost o problema, data fiind izolarea geografica. De aceea nu au implementat sistemul.
Nici în Germania (aia de vest) nu te caută lumea la buletin. Pe mine mă cred pe cuvânt că stau unde stau (cu toate că am și reședință oficială, număr de plătitor de taxe, carduri bancare, de sănätate, dar buletin de RO cu adresa din RO).
M-am prezentat de nenumărate ori cu CI de România și adresa din Germania per verbatim și pe „mă jur pe mama, să crape crucea”. Având în vedere că statul mă găsește, facturile venite pe adresă (inclusiv interneți) sunt plătite, contul bancar e activ și percepe/plătește bani lunar, fluturașul de salariu de la angajator tot pe aceeași adresă vine…
Ca alt exemplu: apartamentul din RO e în chirie, cu contract. Plătesc taxe în RO pe el, dar chiriașii nu acolo stau, că nu și-au făcut flotantul. Așa că plătesc taxe pe un venit al unui apartament care generează bani, cumva, dar nu e locuit. Miracole se întâmplă.
Stimată doamnă, hai să mai lăsăm perdelele de fum: dacă aveți CI de România, înseamnă că sunteți cetățean român.
În propoziție era vorba despre cum își tratează fiecare țară proprii cetățeni: Canada pe canadieni, Germania pe germani, România pe români.
P.S. ”verbatim” înseamnă reproducere exactă, ”cuvânt cu cuvânt”. Nu ”pe vorbe”, cum se pare că aveți dvs impresia.
Stimate domn Harald,
nu știu cine v-a rănit în halul acesta, dar mă bucur că v-am putut fi de folos. Sper că refularea v-a ajutat.
În text era vorba despre cum țin diverse țări evidența locuitorilor (fie ei cetățeni născuți sau naturalizați, fie imigranți în proces de integrare) și cât de mult poate fi simplificat acest proces, fără alte bătăi de cap. Bineînțeles că sunt cetățean român. Locuiesc în Germania de doar 9 ani, așa că a durat ceva până am putut deveni și cetățean german. Pe durata acestui proces de integrare faptul că aveam doar CI de România (cu drept de rezidență) nu a fost un impediment, adresa de reședință din Germania fiind dictată de mine (sau scrisă), fără a avea nevoie de acte adiționale. Adică exact ce zice textul.
Totodată vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit definiția cuvântului „verbatim”. Pare că sunteți un adevărat Avenger al Internetului, tot așa cum și eu par în necunoștință de cauză. Aștept cu nerăbdare primirea altor explicații ale unor cuvinte grele. Un cuvânt necunoscut, care tot îmi dă târcoale, e „mot à mot”. Poate mi-l puteți explica întocmai, cuvânt cu cuvânt. V-aș rămâne recunoscătoare dacă mi-ați oferi și sinonime. Poate din latină (sic).
„mot à mot” e în franceză, iar ”verbatim” e în latină, ambele înseamnă exact același lucru.
Formula completă în latină era ”verbatim et litteratim”, asta însemnând ”cuvânt cu cuvânt și literă cu literă”
De când cu internetul, accesul la prostie e instantaneu și în culori. Nu mai găsești unul care să vrea să învețe ceva, fiecare vrea doar să se impună ”pe piață”, folosind pentru asta toate inepțiile prinse din zbor, dar insistând că așa e cum zice el. Chiar și atunci când Merriam-Webster zice altfel.
@Ralu: do not feed the troll
Montreal sux.
Cand am fost, prima si ultima oara, distractia mea preferata era sa aud vorbindu-se pocitura aia de quebecoise, care e pentru franceza ceea ce e pentru romana moldoveneasca vorbita de un om beat. Iar toti cei care o vorbeau se tineau cu nasul pe sus considerandu-se francezi 🙂
Iar clima … se situeaza undeva intre foarte prost si catastrofal