Dreptul și vocația de a avea apă caldă

Ce legătură are neeliberarea condiționată a lui Dragnea și faptul că nu avem noi apă caldă?

Văd că se dă lumea de ceasul morții cu Dragnea, căruia i se face o nedreptate că nu e eliberat anticipat, și zic să pun și eu puțin gaz pe foc, că am câteva minute libere și tot n-am mai dat demult pe aici cu părerea.

Am discutat în lunile astea cu diverși directori de penitenciare și cu deținuți. Toți s-au plâns că în ultimul an judecătorii au refuzat pe bandă rulantă eliberările condiționate. Nu se știe oficial cauza, dar un director de penitenciar zicea că ar fi frica de a nu fi învinuiți pentru eventualele fărădelegi pe care le comit eliberații – au fost câteva cazuri grave în anii din urmă. Iar o categorie la care se refuză cu obstinație eliberarea condiționată este cea a condamnaților pentru corupție. Și aici directorul zicea că nu i se pare normal ca tot ce are DNA la dosar să fie refuzat la eliberare automat, că ăia n-ar reprezenta un pericol public.

Asta se întâmplă în ciuda faptului că toți cei intrați în comisiile de liberare condiționată îndeplineau, ca și Dragnea, toate condițiile: fracție de pedeapsă executată, comportament ireproșabil, recuperarea prejudiciului, muncă prestată pe perioada detenției etc.

Am discutat cu deținuți care se află deja la a treia amânare, o femeie închisă la Craiova primise chiar o amânare de opt luni, în condițiile în care de regulă amânările astea sunt ceva mai mici. Toți erau nervoși din cauza asta și e firesc să fie așa. Condițiile de detenție în pandemie au fost ceva mai aspre decât în mod normal, iar dacă ți se mai refuză și eliberarea condiționată, după ce tu consideri că ai bifat toate condițiile, te simți nedreptățit.

Totuși, pare că și ei și noi, comentatorii de pe margine, uităm un lucru esențial. Și anume că eliberarea condiționată e o vocație a deținutului, nu un drept. În limbaj simplificat asta înseamnă că judecătorul nu e obligat să te elibereze înainte de termen, chiar dacă ai mers pe apă și ai trasformat-o în vin cât ai stat la pușcărie, ci poate s-o facă doar dacă vrea sau e convins că te-ai îndreptat.

E, dacă vreți, similar cu situația noastră, a bucureștenilor: ni s-a promis în campanie, dar nu e suficient că l-am ales pe Nicușor, că plătim și că vrem apă caldă, trebuie să mai vrea și el să ne dea și să fie convins că o merităm. Sau nu e suficient că ți-ai luat mașină și vrei să parchezi în fața blocului, trebuie să mai existe și locuri de parcare libere, construite de primărie… În fine, cred că ați înțeles ideea.

Nu știu cum e dosarul de eliberare condiționată în cazul Dragnea și oricum nu sunt nici avocat, nici judecător, dar intuiesc că dacă de un an de zile există această reticență a judecătorilor la nivel national, de a elibera condiționat, ar fi fost ciudat ca tocmai lui Dragnea să i se facă o favoarea. Urmăream de ceva vreme cazul și am așteptat decizia definitivă a instanței ca să văd dacă ceea ce mi-au spus deținuții se confirmă și în cazul lui sau sunt unii mai cu moț pentru care justiția e mai blândă. Se pare că nu sunt. Vor fi în seara asta mulți deținuți în penitenciarele din România care se vor culca mulțumiți că nici măcar Dragnea nu a fost scutit de amânare.

Nu știu dacă asta ne ajută cu ceva pe noi ăștia care diseară tot apă rece vom urmări curgând pe țeava de apă caldă…

Etichete: , , , , , ,

8 comentarii la “Dreptul și vocația de a avea apă caldă” Subscribe

  1. pehash 27/05/2021 at 17:16 #

    Art 100. Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii
    (1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

    d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

    Eterna forma fara fond..
    Obiceiul fractiilor de pedeapsa este atat de bine impamantenit incat nici nu se mai discuta despre adevaratul motiv pentru care exista posibilitatea liberarii conditionate – iertarea in cazul in care exista CONVINGEREA ca cel pedepsit s-a indreptat.
    Sa-l vad si eu pe ala care este convins ca Dragnea iese din inchisoare si, regretand o viata de bugetar corupt, renunta la tot ce a acumulat ilegal, chiar daca nu poate fi dovedit de procurori. Pana atunci, nu merita nici o zi redusa din pedeapsa.

    • Ady 27/05/2021 at 17:44 #

      și ”poate fi dispusă”, nu ”trebuie dispusă/este obligatoriu a fi dispusă”.

  2. Vlad Slăvoiu 27/05/2021 at 20:39 #

    Aia cu nu e un „drept”, e o „vocație” deoarece îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la liberare mi se pare tare – adică un judecător o putea oare să spună: „Domnule, omul și-a făcut fracția, are și regimul, a plătit și tot ce i-am cerut, plus că eu unul sunt convins că s-a îndreptat și se poate reintegra…da’ să moară Veta-n Franța dacă am să-i dau drumu’ înainte de termen! ” …chiar așa să fie oare?…

    E ca și cum ai spune că proprietarul n-are „dreptul”, ci doar „vocația” de a-și vinde bunul deoarece nu poți să vinzi decât dacă găsești pe unul care să vrea să cumpere (adică elementul subiectiv corespunzător condiției 4 de la liberare).

    Nu mai spun că asta cu percepțiile cuiva (convingerea judecătorului blabla) nu înseamnă arbitrar, ci o anumită idee, o gândire bazată pe ceva… nu că vii tu din Lună cu satelitul și ghicești în globul de cristal ca Mama Omida… Elementul subiectiv e un element subiectiv, nu unul irațional, arbitrar.

    Deci, pe scurt, „poate” nu înseamnă „nu e obligatoriu, chiar dacă”; „poate” înseamnă „se face numai dacă”.

    • mihai 28/05/2021 at 15:08 #

      Ceea ce este subiectiv pentru unul (judecător) poate apărea drept arbitrar pentru altul (deținut).

      Referitor la ultima dvs frază, nu sunt de acord. „Poate” înseamnă ambele sintagme simultan: „se face numai dacă, fără a fi obligatoriu”

  3. Stelian 28/05/2021 at 17:08 #

    Nu am luat la citit si puricat Codul Penal, dar de bun simt, eu cred ca:
    1. Daca ai mai fost condamnat (cu suspendare) la a doua condamnare trebuie sa faci si cea cu suspendare (se anuleaza suspendarea) si fiind recidivist nu mai beneficiezi de eliberare conditionata.
    2. Daca ai mai fost condamnat si eliberat conditionat si in timpul perioadei de proba ai mai fost condamnat o data, firesc ar fi sa faci si perioada restanta si ca mai sus, nu mai beneficiezi de eliberare conditionata.

    Firesc ar fi sa fie data sentinta cu suspendare numai pentru pedepse de maxim 17 de luni si 29 de zile.

  4. Vlad Slăvoiu 28/05/2021 at 19:20 #

    @mihai: Nu. Când cele 4 condiții se îndeplinesc, liberarea devine posibilă și obligatorie, căci, dacă ar deveni doar posibilă, ar însemna că pronunțarea ei ar fi arbitrară, ținând și de altceva (umori, mofturi, prejudecăți, opinii politice etc) decât niște condiții clare, limpezi și dinainte cunoscute.

    Sigur că, pe de altă parte, povestea cu „convingerea” e așa cum e. Există ciudați care, după ce că bat câmpii că liberarea ar fi despre „iertare” (Băi, Teodosie, calmează-te…), își închipuie că penalul condamnă „viața” unui om sau că, dacă ei au o convingere, clar tot Universul trebuie să le-o împărtășească… de aceea trebuie să recunosc că, uneori, nici nu e foarte fals că apa caldă nu e un drept, ci o vocație. Pe care, dacă mă întrebați pe mine, eu am convingerea că, deocamdată, n-o au…

    Așa că să nu se mai plângă. 🙂

  5. mircea 29/05/2021 at 08:29 #

    „Toți erau nervoși din cauza asta și e firesc să fie așa.”
    Asta depinde de nivelul de indulgenta cu care s-au obisnuit. Mai cu o cercetare, mai cu o carte, mai cu indulgenta, ajung sa faca un an jumate in loc de trei – cam la atat se ridica condamnarile pentru coruptie; „se merita” pentru vreo zece milioane (dovedite), nu?
    Interesant este ca sunt nervosi ca sunt tinuti sa faca (toata) condamnarea (de fapt asta spune ceva despre cainta), dar nu au fost (ba, eu as paria ca au fost chiar veseli), atunci cand au furat, luat mita etc, dupa caz…

  6. Catalina 27/08/2021 at 17:06 #

    Vine iarna curand, o luam de la capat…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?