Recensământul în România și Canada – ce ne deranjează la numărătoare

România a amânat recensământul din cauza Covid, dar și pentru că recenzorii s-au speriat de niște tablete. În Canada, însă, întrebările le dau de furcă recenzaților, nu neapărat tehnica.

Mi-a scris Cristel din Canada despre experiența lui cu recensământul de acolo, inspirat de niscai știri de pe la noi în care se spunea că România a amânat recensământul preconizat anul trecut, din cauză de Covid. Și zicea omul din Canada, pe bună dreptate, că în era asta digitală e jenant că noi încă am rămas la plaivaz și hârtie, că nu poți pune chiar totul pe seama Covid când ai fi putut foarte bine să organizezi o autorecenzare pentru ăi mai deprinși cu „onlai”-ul și una prin poștă pentru ăia pentru care tot hârtia e sfântă.

Mi-am amintit cu ocazia asta de zilele mele de recenzoare de acum zece ani, și de toată experiența aia jumătate caragialescă, jumătate kafkiană. Cu amintirea de atunci sunt azi mai puțin înclinată să condamn statul că a amânat recensământul, pentru că în înțelepciunea lui, adesea subestimată, știe mai bine de ce suntem și nu suntem în stare noi, supușii lui.

Bunăoară am urmărit zilele trecute discuția asta despre recensămâmntul agricol în care șeful statisticii se plânge că în prima săptămână de recensământ a rămas fără „o bună parte” din recenzori, deoarece se speriaseră de tabletele în care trebuia să colecteze datele. Adică taman lipsa plaivazului și a hârtiei i-a speriat pe recenzori. Ce să mai aștepți de la populație, să se autorecenzeze online? Iar dacă ar primi plicul cu formularele, ca să le completeze și să le trimită prin poștă, chiar aș fi curioasă ce procent s-ar întoarce la statistică și câte plicuri ar sfârși pe la budele din fundul curții?

În fine, mi-am mai amintit și că la precedentul recensământ agricol îmi povestise cineva cum fusese recenzat de oamenii primăriei, din poartă și din ochi, și ceva mă face să cred că nici azi, după zece ani, nu s-au schimbat multe în „metodologia” aia de recenzare la botul calului 😉 Iar ceva-ul ăla se cheamă viața la moșie din ultimii doi-trei ani.

Dar să îl las pe Cristel să vă povestească cum s-a autorecenzat el în Canada și ce anume l-a deranjat din întrebările puse de canadieni. Mi s-a părut amuzant și m-am gândit cum va fi la noi de data asta, că acum zece ani ne-a deranjat numai că ne cere statul CNP-ul, de parcă nu-l avea. Să vedem cum ar reacționa românii dacă i-ar întreba recenzorul ce gen au și dacă sunt binari sau non-binari? 🙂

 

Vremea numărătorii

de Cristel

Acum citeva zile, ajungind acasa am gasit in casuta postala un plic verde pal cu steagul Canadei si anuntul ca vine de la partea de statistica. Au trecut deja 5 ani si a venit iar vremea numaratorii. Scrie mare pe plic, sa se vada de departe, ca trebuie sa completez chestionarul pina pe 11 mai. Deci mai am vreo citeva zile pina atunci.

Il desfac, gindindu-ma ca am ceva de treaba, sa completez ceva hirtii. De unde! E de completat pe net, la o adresa de web si unde trebuie sa bag un cod de 16 cifre, care code e si el mare si bine scris. Daca am intrebari, pot sa sun la un numar. Daca vreau formularul pe hirtie, sun la altul. Adica de la bun inceput alegerea imi apartine.

Am vrut sa-l completez chiar in ziua in care l-am primit. Nu de alta, dar sa scap de grija lui, ca am destule de facut. Am intrat pe site, am scris numarul din 16 cifre si m-am apucat de treaba. Prima pagina era deja completata cu numele meu, adresa si codul postal.

Intrebari ca la orice recensamint, privind persoana, (virsta, sex, religie, limbi, studii) casa si locul de munca. Aici mai sunt intrebari legate de limba vorbita si de origine. Si sunt multe, ca suntem din toate colturile lumii. Sunt cetatean canadian, dar sunt nascut aici? Dar unde? Data sosirii aici, daca sunt cetatean sau am ramas rezident?

Unele intrebari s-au inchis si n-am mai raspuns, fiindca nu mai aveau sens. De exemplu din moment ce sunt cetatean n-am mai raspuns la intrebarile legate de rezidenta. Plus intrebari legate de religie si de culoarea pielii. Astea nu sunt puse direct, ci in piezis. Ce origine am? Caucaziana, dar de care? Est-europeana? Asiatica, dar de unde?

Esti barbat, dar de ce gen???

M-au enervat cel mai tare intrebarile legate de sexul persoanei. Esti barbat, dar de ce gen??? Gasiti vreun sens? Ca eu nu. Daca sunt de sex masculin pot fi si de genul neutru???? Mintea mea retrograda nu pricepe.

Toata distractia asta a durat on line cam 40-45 de minute. La orice etapa ti se afisa cit din chestionar ai completat. Daca te plictiseai puteai salva ce ai facut si continua alta data de unde ai ramas.

A mai fost un recensamint, acum citiva ani, in care unii au primit prin plic un formular scurt, iar altii un formular lung. A fost o mare discutie publica si politica si s-a amendat legea, în sensul ca nu vom mai completa decit formularul lung. Si fiindca mi-am amintit de recensamintul din Romania, acest recensamint nu mi-a cerut echivalentul CNP-ului de acolo, NAS sau SIN (numarul de asigurare sociala, desi el este cerut si pus in fruntea fiecarei declaratii de venit.) Si nici altceva. Se subintelege ca daca am declarat ca am masina am permis de conducere.

N-au fost intrebari legate de salariu din ce imi amintesc. Dar au fost intrebari legate de locul unde lucrez, functia pe care o ocup, apoi cum ma deplasez acolo, care e distanta etc…

Cu exceptia chestiei cu sexul si genul, restul mi s-au parut intrebari normale pentru un recensamint. Cit timp le-o lua prelucrarea, nu am idee, dar nu foarte mult. Poate o luna, doua pentru datele generale : numar total si pe provincii, barbati/femei si altele, virste. Poate ceva mai mult pentru date mai aprofundate. Desi ma gindesc ca pentru cei care au completat direct pe net, datele deja au fost prelucrate. Va fi de lucru pentru cei ce vor completa formulare tiparite, ca sigur vor fi destui.

In felul asta cheltuiala este mínima. Si mai este ceva. Imediat dupa termenul ce-l aveam ca sa raspund mi s-a dat si o explicatie de ce e important sa raspund: ca datele vor servi pentru planificarea serviciilor, amintindu-mi ca totusi legea spune ca e obligatoriu sa raspund la chestionar, fie ca e pe net sau pe hirtie. Și aici lumea este obisnuita sa respecte legea.

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Recensământul în România și Canada – ce ne deranjează la numărătoare” Subscribe

  1. Ady 24/06/2021 at 21:10 #

    pot să-mi dau cu presupusul că diferența între sex și gen se referă la transexuali.

  2. Alexandru 30/06/2021 at 16:04 #

    Poti sa fii cetatean al unei tari dar rezident al alteia. Eu sunt cetatean roman si rezident belgian.

  3. Gica Contra 03/07/2021 at 04:22 #

    Prietene in ce parte a Canadei traiesti? Aproape de Cercul Polar? Ti-a inghetat unul dintre cei 2 neuroni pe care inca ii mai ai? Sunt cetean Canadian si locuiesc in British Columbia, Vancouver, mai precis, dar nici pomeneala de intrebarile pe care le mentionezi in Census 2021. Chiar astazi am vorbit cu reprezentanta de la Census care a venit in cladire sa completeze datele celor care nu au completat formularul online. Tot ceea ce ai expus este un hoax total, inventat doar pentru a avea si tu un locsor in peisajul, deloc magulitor, al jurnalismului romanesc. Si uite asa inca o stire…

  4. Miketa 04/08/2021 at 20:20 #

    2. What was this person’s sex at birth?

    Sex refers to sex assigned at birth.

    Male
    Female
    3. What is this person’s gender?

    Refers to current gender which may be different from sex assigned at birth and may be different from what is indicated on legal documents.

    Male
    Female
    Or please specify this person’s gender:

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.