În noiembrie 2020 am depus și eu la Primăria sectorului 3 o cerere de loc de parcare de reședință. Am făcut-o mai mult ca să testez sistemul online de gestiune a parcărilor, cu care se lăuda primarul, fiind convinsă că nu voi primi vreun loc, pentru că, nu-i așa, suntem mai mulți posesori de mașini în București decât locuri de parcare. În plus, după cum am mai spus, eu sunt împotriva acestui sistem de închiriere pe doi lei a domeniului public, și îmi doresc să avem un mod echitabil de parcare pe sistem primul venit, primul parcat, cu o taxă de parcare plătită anual de toată lumea care are mașină, că în fond fiecare parchează undeva pe domeniul ăsta public (dacă nu are curte proprie sau garaj sub bloc).
Am primit tot anul trecut – la scurtă vreme după ce am depus cererea și actele doveditoare – un răspuns automat descurajant de la primărie, în care mi se spunea că alocarea locurilor e suspendată până când se aprobă noul regulament al parcărilor. Regulamentul nou nu era mult diferit de cel vechi, încă un motiv de dezamăgire, după ce primarul Negoiță dăduse de înțeles la o dezbatere că va face mai echitabilă alocarea parcărilor Până la urmă n-am mai urmărit subiectul, pierzându-mi interesul pentru tema asta care e nerezolvată de 30 de ani și n-are nimeni curajul s-o tranșeze.
Anul ăsta, prin mai-iunie, am primit un telefon de la primărie. O doamnă mă ruga să-i trimit din nou actele mașinii ca să vadă dacă nu s-a schimbat ceva față de anul trecut când depusesem cererea. I le-am trimis, amuzată că uite, cineva chiar s-a apucat să ia la mână toate cererile alea depuse online la primărie de anul trecut. Doamna mi-a zis însă, prevăzătoare, că asta nu înseamnă că voi primi și loc de parcare. I-am zis să stea liniștită, că nu o să mă leg cu lanțuri de site-ul primăriei pentru asta.
Acum trei zile, exact în ziua în care Nicușor Dan anunța că va pune în curând în dezbatere publică noul regulament de parcare în București, primesc email de la Primăria sectorului 3 în care mi se trimite atașat decizia de alocare a unui loc de parcare, datată la începutul lunii. Practic, de aproape o lună eram posesoarea unui loc de parcare de reședință și habar nu aveam.
M-am uitat curioasă în programul de gestiune al primăriei, ca să văd și eu care e locul alocat. Când făcusem cererea găsisem unul liber chiar în spatele blocului, dar evident că nu mi l-au dat pe ăla, ci, oroare, mi l-au alocat chiar pe primul de lângă scară, adică acolo unde de ani de zile își parchează mașina cel mai vocal activist al ultimilor ani, supranumit de presă „Ceaușescu”.
La naiba!, ar fi zis Irina Margareta Nistor.
Suntem vecini de mai bine de 15 ani, omul își parchează mereu mașina acolo, ba am avut și discuții într-o iarnă, când împrumutasem o lopată de la el ca să-mi dau zăpada de pe mașina aflată undeva pe stradă, despre cum nu-și deszăpezesc mașinile oamenii ca mine, care nu au locuri plătite, de frică să nu-și piardă locul deszăpezit etc. În rest, mai mult de bună ziua nu am schimbat cu el, și ca tot omul care-l mai vede pe la TV mi-am făcut griji pentru reacția pe care ar putea s-o aibă când i-aș spune că locul lui e de fapt al meu. Și de fapt nu e nici al meu, ci ar trebui să fi al oricui care plătește o taxă de parcare într-un oraș normal la cap. Și când spun că mi-am făcut griji e un eufemism.
A parca sau a nu parca pe locul plătit la primărie, dar pe care e de ani de zile stăpân altcineva? Aceasta era întrebarea.
Exact pentru genul ăsta de frământări prin care am trecut eu zilele astea consider că e nevoie de o regândire a parcărilor în București, pentru că sunt convinsă că nu sunt singura care a primit legal un loc de parcare de reședință, dar are de înfruntat „stăpânul” de facto al domeniului public. Sigur că primăria se spală pe mâini de problemă zicând să suni la poliția locală, însă după ce pleacă poliția tu rămâi în bloc cu dușmanul și nu e normal să ne tăiem cauciucurile pentru atâta lucru.
În fine, când am revenit acasă vineri după amiază am găsit întâmplător locul gol. Să parchez, să nu parchez pe el? E drept că acum eu îl plătesc, dar omul care parcheză pe el de ani de zile consideră că e al lui. Mi-am luat inima în dinți, am zis un Tatăl Nostru în gând și am parcat pentru prima dată pe „locul meu” plătit la primărie. N-am apucat să simt nimic special, că eram prea îngrijorată de urmări. Am lăsat în parbriz numărul de telefon și am întrebat un vecin care s-a nimerit prin zonă dacă are numărul de telefon al numitului „Ceaușescu”. Zic să-l sun eu întâi, să-l previn, să nu cumva să aibă vreun șoc când vine acasă și-și găsește locul ocupat.
Îl am, zice vecinul, dar să nu-i zici că-l ai de la mine. Mi-a arătat ecranul telefonului cu numărul aflat la litera N – de la „Nebunul”. Toate semnele erau încurajatoare, ce să mai…
La apelul meu nu a răspuns, însă o oră mai târziu m-a sunat el, pentru că ajunsese cu mașina acasă:
– Bună ziua, ați parcat pe un loc plătit… m-a luat el prima dată.
– Bună ziua, v-am sunat și eu mai devreme, sunt vecina dvs, și am primit acest loc de la primărie. Știu că dvs parcați pe el de regulă și nu știu cum să procedăm, nu l-ați mai plătit sau ați omis să faceți cerere din nou la primărie pentru el?
(câteva secunde de descumpănire)
– Dar eu am gratuitate, conform legii, nu trebuie să-l plătesc.
(Cred că e revoluționar, dar nu sunt sigură care lege)
– Păi și nu ar trebui să aveți o hârtie în sensul ăsta de la primărie?
– Lăsați că mă duc eu peste ei la primărie, nu-i problemă.
– Bine, păi vă rog să mă anunțați ce rezolvați, nu vreau să creez animozități, eu cerusem de fapt alt loc, nu pe ăsta….
– Lăsați, doamnă, că mă duc eu peste ei. La revedere.
Am lăsat mașina acolo și am venit la moșie. Acum stau cu grijă că voi primi oricând un telefon de la primărie ca să eliberez locul ăla, că s-a produs o greșeală sau ceva. Și în felul ăsta pot să mă duc liniștită să-mi iau mașina de pe primul loc de lângă scară și s-o parchez cu două roți pe un trotuar, așa cum o parchez de 13 ani încoace, ca mulți alți șoferi din Capitală.
Și aproape că-mi convine mai mult, că nu stau cu atâta grijă și pot să-mi aleg un loc mai la umbră, pe când pe locul ăsta plătit sunt obligată să-mi las mașina în plin soare. Ce să zic, numai necazuri, dar oricum, tot răul spre bine, poate că va propune Nicușor în sfârșit regulamentul ăla nou de parcare în care va da toate parcările la liber și nu va mai fi nimeni stăpân pe bucata lui de domeniu public.
Sau poate că de fapt nu se va schimba nimic și la anul pe vremea asta va trebui să depun din nou acte la primărie ca să înnoiesc permisul de parcare, că poate până atunci îmi crește și mie organul ăla de stăpân de domeniu public și nu voi accepta ideea de a parca aiurea, pe unde găsesc loc, eu, care de la pașopt am avut primul loc de lângă scară…
@Dollo: Concret, cum îi împiedică “proprietarul” pe alții să parcheze când el e la muncă sau în concediu? Vine după ei? Blochează locul cu navete goale? Plătește un vecin pensionar să urmărească și să dea de veste? Că nu înțeleg…
Apoi, chiar așa dilii să fie cei care au locuri de parcare închiriate încât, la muncă sau în concediu, să-i vorba aia grija de cine parchează pe locul lor? Problemele cred eu că apar dacă nu îl găsesc liber când ajung acasă…
Și, indiferent câți obsedați or fi prin București, oare asta să fie soluția la problema lor? Distrugerea sistemului de parcări închiriate? Sincer, nu înțeleg de unde ideea asta că soluția la problemele practice cu care se confruntă un sistem în funcționarea sa (și încă la acele probleme care țin de utilizatorii sistemului, nu de structura acestuia) este desființarea sistemului…
@pehash: Și apropo, cum adică nu găsești loc de parcare pe strada ta pentru că au parcat alți rezidenți?… Că ăștia “alții” au și ei o stradă a lor, pe care presupun că nu au parcat pentru că parcaseră deja alți “alții” care nu găsiseră loc pe strada lor pentru că … și tot așa. Și toate străzile astea sunt din aceeași “zonă”, ceea ce înseamnă că zona are mai multe permise 24/24 decât locuri de parcare. Ceea ce mi-e greu să cred că se întâmplă. Sau dacă se întâmplă, chiar dacă e un sfânt model englezesc (și noi nu comentăm nimic ce ne vine din Occident, că ne trăznește…), e totuși ilegal. Și, mai mult decât atât, e pur și simplu o tâmpenie. Englezescă, de acord, dar nu mai puțin tâmpenie.
Iar soluția cu parcometre în timpul orelor de muncă e poate fix soluția la excesul de “proprietărism” al automobilistului bucureștean… Sau, în orice caz, un sistem informatic care să ia în calcul particularitățile de muncă/vacanță ale fiecărui locatar de parcare (în funcție de cum le declară acesta) și să includă în/excludă din circuitul parcărilor la liber (gratuite sau cu plată) locurile care fac altminteri obiectul unei închirieri de durată…
Cum îl atragi pe om să facă asta? Reducându-i corespunzător din costul chiriei sale anuale.
E greu? Nu cred. Cred că un sistem informatic (o “aplicație” dacă vreți) este posibil.
De exemplu, știu că lucrez luni-vineri 8-4, închiriez luni-vineri 4-8+sâmbătă-duminică non-stop.
Sunt răcit miercuri, 22 februarie, și nu merg la muncă? Intru pe aplicație și îmi închiriez locul și pentru 8-4, la prețul abonamentului.
Plec zece zile la mare? La fel, intru și eliberez locul, iar banii corespunzători mi se întorc pe card.
Chiar nu văd care e problema…
Sunt stradute mici. Gasesti la 100-200 de metri un loc. Oricum, se intampla rar. Realitatea este ca nu vin toti fix la ora 6 si nu pleaca toti la ora 6. Nu stiu daca au o limita de permise, dar inclin sa cred ca densitatea locuintelor in zona este suficient de mica incat sa nu fie o problema.
Sunt zone in Londra unde efectiv nu exista locuri de parcare. Realist vorbind, stii din start ca daca te-ai mutat acolo poti sa-ti permiti masina, dar sigur nu-ti permiti locul de parcare.
Eu nu sunt de acord din principiu cu rezervarea spatiului public pentru uz privat. Mai ales ca vine la pachet cu ideea alocarii locului „de veci”. Ionescu sta in bloc de 10 ani, deci are mai multe drepturi decat Popescu, abia mutat? Aberant. Vecinul tau nu are nevoie de loc de parcare doar cand esti tu plecat la mare.
Daca vrei neaparat sa le aloci nominal, atunci prefer sa le scoatem la licitatie! Castiga cine da mai mult.
@pehash: Nu, evident că Ionescu nu are mai multe drepturi decât Popescu: dacă Ionescu se urcă în autobuz și găsește loc pe scaun, iar Popescu, două stații mai târziu, se suie și nu mai găsește, înseamnă oare asta că Popescu are mai puține drepturi ca Ionescu, deși tot același bilet l-a plătit și el?
Soluția propusă? La fiecare stație, călătorii să joace scaunele muzicale … pe bune acuma. 🙂
Soluția reală este să mărești numărul de locuri de parcare. În București, soluția este posibilă în multe zone. E adevărat că ea presupune exproprieri și demolări, dar e posibilă.
Comparatia este absurda. Daca ai gasit loc pe scaun in autobuz, ramane al tau tot anul?..
Daca ramanem in aceeasi termeni, de fiecare data cand plecati cu masina, locul respectiv de parcare poate fi ocupat de altcineva. La fel ca scaunul din autobuz.
„Solutia reala” este sa rezervi si mai mult spatiu public cu masini? Prin exproprieri? Adica din taxele tuturor? Si cel care nu are masina?… Ce vina are?
In plus, pe cine expropriem si demolam? Va oferiti voluntar?
Sau vreti sa mai betonam niste spatii verzi? Orasul este pentru oameni, nu pentru masini.
Nu. Daca spatiul este limitat, locul de parcare personal este un lux. Luxul se plateste. Daca sunt 10 locuri de parcare la 100 de masini, parcheaza cine ajunge primul. Restul 90 isi fac rost de loc de parcare privat.
@pehash: Nu, rămâne al tău toată călătoria pentru că, asemeni lui Ionescu, te-ai urcat în autobuzul cu un număr de locuri pe scaune/te-ai mutat în blocul cu un număr de locuri de parcare înaintea lui Popescu.
Da, să știți că soluția reală e ca administrația să facă mai multe locuri de parcare. Și nu, nu vreau să mai betonăm niște spații vezi, vreau să găsim o utilizare mai bună a spațiului deja construit. Da, prin exproprieri. Și da, din “taxele” tuturor.
Oricum, soluția dumneavoastră cu renunțarea la sistemul închirierilor n-are absolut niciun sens: acum avem “a” persoane care închiriază “a” locuri de parcare și restul de “x” persoane care se bat pentru restul de “y” locuri disponibile. Dacă vom anula închirierile, vom avea “x+a” oameni care se vor bate pentru “y+a” locuri – matematic și economic, este fix același lucru. Maximum ce face e să-i omoare și capra lui Ionescu.
Dar dacă asta îl satisface pe Popescu, atuncea, hei, de ce nu?…
Iar aia cu licitațiile e o glumă proastră.
Matematic, se egalizeaza probabilitatea de a gasi un loc de parcare. Deci nu este deloc acelasi lucru.
Vi se pare o gluma proasta licitatia? Cum ar fi sa concesionam perimetrul de foraje marine din Marea Neagra pe acelasi principiu pe care se dau locurile de parcare – primul venit, primul servit. Concesiune pentru 80 de lei pe an…
Este un spatiu public dat in folosinta privata. Mi se pare normal sa cautam optimizarea beneficiului public.
Vecinul care nu are masina, ce castiga din faptul ca un spatiu la care in mod normal are aceleasi drepturi ca si mine, imi va reveni mie, pentru cativa lei care nu acopera nici costurile cu vopseaua? In plus, vreti sa-l mai puneti sa si plateasca pentru exproprieri? Asta este cu adevarat o gluma proasta..
@pehash: Ba e fix același lucru, că numărul locurilor de parcare rămâne același, deci tot același număr de oameni rămân pe dinafară. E adevărat însă că, de-acuma, rămân pe dinafară având “probabilitate egalizată” – ceea ce presupun că le face mai dulce somnul…
Da, mi se pare o glumă proastă licitația. Soluția sunt exproprierile.
Exproprierea unei persoane private in beneficiul altei persoane priavate este o aberatie.
Daca Vlad Savoiu nu are loc de parcare in buricul targului, trebuie sa punem toti banii din taxe, sa expropriem pe altcineva, sa-i facem loc de parcare?.. S-a urcat maimuta prea sus in palmier?
Daca exista acel spatiu, de ce nu vi-l cumparati singur?
Tare intamplarea, mi-a placut articolul.