Uniunea de la moșie
Citeam ieri știrea asta despre impactul aderării la UE asupra României și Bulgariei, după 15 ani, și m-am întrebat cum mi-a schimbat mie personal viața această aderare. Mi-am dat seama că mi-e greu să mă întorc atâta în timp – 15 ani – mai ales că atunci nu foloseam memoria mea zilnică (google calendar). Dar îmi amintesc cum am petrecut Revelionul spre 2007 – în Piața Universității, înghesuită între mama și tipul cu care încercam atunci să am o relație, presați toți trei între miile de oameni ieșiți în stradă ca să-l vadă pe Băsescu cum bea o șampanie în cinstea intrării noastre în 2007 și în UE. Cu șampania lui Băsescu am rămas în ochi, că pe a noastră n-am prea reușit s-o ducem la gură, atât eram de înghesuiți acolo.
În fine, de atunci până acum nu mă pot plânge, mi-a mers bine, tot mai bine pe toate planurile, deși nu a fost un proces liniar. Câțiva ani mai târziu mi-am dat demisia de la EVZ crezând că voi intra în PR, nu a fost imediat, mai întâi am luat o mega țeapă de la un patron de firmă care-mi promisese marea cu sarea. Am revenit în presă, ca freelancer, timp de câțiva ani, până când m-am retras încet-încet și am rămas definitiv în comunicare și PR. Am cam făcut foamea în anii ăia de frelancer, până când am reușit să mă echilibrez cu două-trei colaborări stabile care mi-au asigurat un venit decent.
Am călătorit destul de mult în perioada asta, raportat la veniturile mele, multe ieșiri în afara țării au fost mai întâi datorită job-urilor – de exemplu chiar în 2007 am colindat Portugalia în căutarea românilor, ca să aflu de la ei cum au trăit în UE înaintea țării și am scris câteva articole despre asta. Apoi am prins gustul colindatului prin lume și dacă e să fac un top 3 avantaje personale ale aderării la UE aș pune pe primul loc această libertate de mișcare, fără vize, fără controale, fără stresul de a nu fi acceptat în vreo țară pentru că vii din România. Am apreciat încă o dată mai mult această libertate când am călătorit prin America de Sud și m-am lovit de absurdele controale și reguli de la granița Argentina-Chile.
Mă întreb, firește, dacă viața mea ar fi fost la fel fără UE și nu am un răspuns. Probabil dacă aș fi fost moldoveancă sau ucraineancă aș fi aflat. Poate că progresul socio-economic era inevitabil și oricum am fi dus-o mai bine (după cum zice Rosling, singura cale e spre mai bine), poate că PIB-ul pe cap de locuitor n-ar fi crescut așa ca în UE, dar oricum ar fi crescut. Corupția ar fi fost mai mare, poate, deși nu pot să zic că mai cred acum în lupta anticorupție, așa cum credeam în anii ei de glorie. Dar cu siguranță că fără bau-baul UE în față nu s-ar fi făcut multe reforme, chiar și așa de formă cum s-au făcut pe la noi. Vine el și fondul la un moment dat, că nu poți să mimezi la nesfârșit.
Pe locurile doi și trei din topul ăla personal vin așadar bunăstarea și stabilitatea, siguranța că apartenența asta la UE, așa cu birocrația și bubele ei inevitabile, e cea mai bună variantă posibilă de viață la momentul ăsta. Din păcate siguranța asta mi se pare că se cam crapă pe la margini, pe măsură ce crește valul euroscepticilor și mă întreb dacă voi apuca niște bătrâneți liniștite, să colind și eu lumea ca pensionar cu pașaport UE sau o să mor îngropată în Grădina Maicii Domnului, condusă pe ultimul drum de un popă aurit, prevăzut în pachetul de bază oferit de primărie, pentru contribuție până la moarte la pensiile speciale ale șmecherilor.
Oricât m-am gândit nu am găsit nimic rău adus de UE mie personal. În analiza spaniolilor se zice că rău ar fi exodul forței de muncă și braindrain-ul, dar eu n-aș blama UE pentru asta, căci oamenii au început să plece la mai bine încă dinainte de 2007. Da, s-o fi plecat mai ușor după, dar cine a vrut sau vrea să plece o face în pofida oricăror piedici birocratice, iar plecarea oamenilor la mai bine se pune tot la plusuri, personal și chiar național până la urmă, căci cu banii plecaților s-au făcut multe pe aici.
Îmi dau seama, însă, că sunt o privilegiată, o norocoasă, căci sunt mulți oameni în țara asta care o duc încă rău. Din păcate sunt și manipulați ca să creadă că asta e din cauza UE. Că UE vrea să fim slugi, s-o ducem rău ca s-o ducă alții bine etc.
Așa că vă întreb și pe voi, dacă e să puneți degetul pe unul sau două-trei lucruri bune/rele pe care vi le-a adus UE, personal, care ar fi alea?
Și hai să facem și un sondaj, pentru ăia cărora le place doar să dea click, nu să și scrie 🙂
Cam la fel dnă Benezic. Perioada 1990-2000 a fost sinistră, iar apoi treptat lucrurile au evoluat în bine.
Ceea ce nu înseamnă că în conducerea UE nu se fac tâmpenii sau că n-ar fi invadată de birocrație și populisme de doi bani.
Oricum, bătrân fiind, am devenit mefient la oricine își câștigă traiul făcând politică; la noi și aiurea…
Oricum Best thoughts and wishes!
pe primul loc as pune faptul ca se traieste bine in ro, cu un salar mediu, sigur trebuie crescut salarul minim, politicienii se ocupa !
apoi libertatea de a calatori, a munci, a invata, a te muta unde ai chef.
nu in ultimul rand ma bucura democratia asta a noastra in care nu stii pe cine sa dai vina pe politicieni, sau pe cei ce ii aleg
la bine as pune si presa care este libera, …uneori sa anunte si fake news !
rau esta ca au crescut mult disparitatile intre bogati si saraci, (indicele gini), dar cred ca de vina este si latinitatea sau balcanismul din noi
rau este aceasta putere necenzurata a serviciilor, judecatorilor si militarilor, vezi si pensiile acestor categorii
parerea mea !
In momentul de fata pot sa spun ca mi-am trait jumatate din viata in afara UE si jumatate in UE. Imi amintesc vag de Romania gri din anii 90, dar eram copil, alta realitate nu stiam si desi tanjeam dupa jucariile vazute prin reclame nemțești, aveam strictul necesar cat sa ma pot bucura de copilarie. Imi amintesc in schimb de incertitudinea adusa de emigrare inainte de 2007. Nu am avut rude apropiate care sa fi plecat in vremea aia in Occident in cautarea unei vieti mai bune, dar auzeam povesti de prin sat si constanta lor era frica familiilor celor plecati(cred ca majoritatea plecau in mod ilegal). Apoi a venit aderarea si multi au plecat legal si chiar si acum ma pot gandi la zeci de oameni(poate chiar si mai multi) din sat care lucreaza pe undeva prin Europa, dar care tot catre „acasa” din Romania trag. Mie cu siguranta imi e mai bine in UE decat mi-ar fi fost in afara ei si ma sperie curentul asta eurosceptic. Ce imi vine in minte acum si apreciez cel mai mult e libertatea de a calatori atat de ușor. Sunt conștienta si eu ca sunt privilegiata si ma pot bucura de aceste beneficii. Scriind, mi-am amintit de supararea mea imediat dupa aderare: cand am intrat in NATO am avut o zi libera de la școala, dar pe 1 ian 2007 eram deja in vacanță si am pierdut ziua libera extra 🙂.
Cel mai mare bine – libertatea de a calatori oriunde daca ai suficienti bani in buzunar, si chibzuita fiind asa cum ma stiu si asa cum am fost toata viata, am reusit astfel incit sa ma declar multumita. Si de aici deecurg multe alte lucruri benefice…Deschidere spre alte culturi, oameni, tari, obiceiuri…
Am citit multa literatura americana, engleza, franceza si a altor tari, literatura , mai ales, a unor scriitori contemporani…Imi e foarte bine in UE si nu mi pot imagina cum ar fi sa traiesc fara… Si chiar daca s au facut si greseli economice nu UE a fost de vina ci oamenii nostri politici care sunt asa cum sunt…
Eu in acea perioada lucram deja in Italia pentru o firma de la noi. Primul lucru de care m-am bucurat a fost ca ma puteam duce la ghiseele de granita din aeroport marcate cu sigla UE (mult mai multe si mai libere decat cele non-UE), ceea ce-mi scutea 10-15 minute bune de stat la coada.
Cat despre exodul de forta de munca, cine a apucat sa mearga in excursii afara inainte de aderarea la UE stie ca de fiecare data inapoi in tara ajungeau mai putin turisti decat erau la plecare, deci nu cred ca a contribuit major, poate doar a accelerat tendinta de emigrare.
Si da, posibilitatea de a calatori mai usor (inclusiv in tari non-UE ca Norvegia si Elvetia) mi se pare un mare avantaj.
Ca dezavantaj vad ca nu am mai putut cumpara din duty-free la preturi mai mici, cum era inainte de aderare 🙂
Lasă că la duty free încă mai poți găsi parfumuri făcute pentru vest, chiar dacă la prețuri normale 🙂
Salut D. Cel mai probabil nu vei avea o varietate prea mare de raspunsuri pentru simplul motiv ca UE e un proiect bun, prost implementat. Usurinta de a calatori e cel mai vizibil beneficiu si printre putinele castiguri. Insa prea putini ii vad cu adevarat valoarea. Ma tem ca beneficiile ratate care i-ar fi facut pe oameni mai increzatori in proiectul UE sunt mai numeroase. Vorbesc de fondurile care ar fi adus infrastructura, relocari de businessuri, institutii ale statului informatizate si functionale. Daca toate astea ar fi fost un obiectiv pentru clasa politica, oamenii simpli ar fi inceput sa simta bunastarea si sa calatoreasca cu scopul de a cunoaste si a invata. Sunt prea putini care fac asta. Cei care calatoresc sau au plecat au facut-o fie pentru ca simt ca viata li se scurge si fereastra de oportunitati pentru copiii lor se inchide fie pentru ca vor sa-si faca (sau repare) o casa mica la sate in care sa traiasca si sa moara „mai” linistiti. Asadar, as zice ca UE a avut intentii bune dar cand n-ai cu cine …
P.S: Faina casa ti-ai facut. Sa va tihneasca! O sa fiu nesimtit si o sa-mi permit un gand: stiu ca banii-s numarati dar pune-ti jaluzele exterioare la toata casa. O sa simti si vara si iarna „investitia” asta.
Da, eram curioasă dacă vor comenta și unii dintre cititorii mei pe care-i știu eurosceptici. Dar se pare că nu au ajuns încă să citească sau poate că nu își găsesc cuvintele 😉
Într-adevăr, beneficiile UE sunt multe, iar noi ăștia care le vedem de multe ori alegem să tăcem comod în fața discursurilor denigratoare. Cred că așteptăm prea mulți ca lucrurile astea să se vadă de la sine și rău facem.
Mulțumesc pentru sfatul cu jaluzelele. Ne-am gândit și noi la asta, dar nu am ajuns încă la o soluție convenabilă. Deocamdată căutăm soluții de plase anti insecte.
Si cu plasele tot un fost partener de dans te va ajuta.
I-auzi, cine ar fi persoana?
Aron
Eu sunt eurosceptic de mai bine de cinșpe ani, dar cu toate astea am votat nici/nici.
din păcate -in special pentru eurofilii naivi și idealiști- ceea ce a fost bun in Uniune e deja pe ducă, iar șocul întâlnirii cu realitatea brutală o să fie groaznic pentru ei (unii incă se amăgesc că in Europa mai există libertate de mișcare, sunt așadar in faza de negare).
De ce nu exista libertate de miscare in Europa? Eu, unul, ma misc fara nicio opreliste, ce ii impiedica pe altii sa faca la fel?
Eu lucrez in UK si locuiesc majoritatea timpului tot acolo. Nu pot sa va spun ce le-a adus UE, dar peste cativa ani pot sa va spun ce le-a luat. Inca nu-mi dau seama acum, ca s-a suprapus Brexit-ul cu pandemia.
Pragmatic privind, UE a adus Romaniei oportunitati economice. Majoritatea acestor oportunitati s-au manifestat inainte de aderare, sub forma fondurilor structurale. Din pacate, am pierdut trenul pentru ca nu am fost in stare sa facem o autostrada pana la unguri si sa intram in Schengen. Altfel aveam azi inca 2-3 fabrici de marimea Dacia Mioveni, care ar fi echilibrat balanta exporturilor.
Dupa aderare, marele avantaj a fost cadrul legislativ comun, care a mai temperat ipocrizia politicienilor pe care ii voteaza romanii.
E discutabil ce rol are UE in cresterea standardului de viata in Romania. Multe tari in curs de dezvoltare au evoluat in aceeasi perioada fara sa adere la o uniune. Si probabil ca ar fi evoluat mult mai mult in Romania daca nu am fi emigrat vreo 3-4 milioane in astia 15 ani. Dar asta e alta poveste..
Exemplul UK e bun, din păcate, însă, am impresia că e luat în seamă doar de cei care oricum apreciază UE, nu și de eurosceptici, care îi consideră pe englezi un soi de eroi. Cum s-ar zice și la națiuni e la fel ca la oameni, nimeni nu învață din greșelile altora.
Imho euroscepticii sunt categoria aia de oameni pentru care s-a inventat zicala „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”. 😉
Dupa ce scapam de Bojo, cel mai probabil se va ajunge la o intelegere gen EEA (Norvegia). Din ce vad pe la stiri, nationalismul inca este in floare peste tot, deci proiectele astea de uniuni si federatii nu au sustinere populara. Dar e suficient sa ai o intelegere care elimina piedicile evidente – vize, tva, taxe de import.
Largirea UE a esuat pentru ca s-au grabit sa accepte tari care nu erau pregatite, economic si social, de asa ceva. Romania cu doua viteze s-a integrat pe jumatate… ce facem cu cealalta jumatate? O dam afara?
De obicei, când spun că Uniunea Europeană este cel mai bun lucru care s-a întâmplat acestui petrec de pământ, mi se spune că exagerez.
Asta e. Mai exagerez odată și aici.
Rosling nu zice ca singura cale e spre mai bine. Zice ca in ultimele sute de ani am experimentat un progres constant si ca, de multe ori, acest progres nu e recunoscut (de exemplu, noi avem si acum unii nostalgici ai comunismului care se refera la tot felul de impresii personale dar nu inteleg niste statistici simple, de exemplu faptul ca mortalitatea infantila era de 7 ori mai mare decat acum). Dar asta nu inseamna ca nu ne putem faulta masiv in viitorul apropiat. De fapt, este si posibil sa ne faultam daca incepem sa luam in serios ideea cu „UE a facut rau”. Vom avea ocazia sa aflam foarte repede cat rau a facut daca ramanem pe aici de capul nostru, condusi doar de politicieni locali si avand Rusia drept cel mai important partener extern.