Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei

Ultimul club de pandemie, întâiul de război. 9 cărți pe care le vom citi anul ăsta la clubul de carte.

Dacă am supraviețuit pandemiei și celor 15 clasici pe care i-am citit în timpul ei, am zis s-o lăsăm mai lejer tura asta la clubul de carte, așa că am cerut propuneri de cărți mai relaxante. N-a fost să fie, că jumătate din lista cărților propuse a fost despre pogrom, război și alte anxietăți, de parcă cineva ar vrea să ne pregătească și pentru ce urmează după pandemie. Am votat în necunoștință de cauză, lăsându-ne păcăliți de PR și promisiuni deșarte, cum se face întotdeauna, și iată rezultatul votului:

Cărțile pe care le vom citi sunt cele care au primit cele mai multe voturi, adică câte 5 și 6. Ordinea e întâmplătoare. Dacă aveți chef de citit, vă așteptăm online la oricare vă face cu ochiul din lista asta:

  1. Copiii de pe Volga – Guzel Iahina –  25 martie
  2. Lizoanca – Doina Ruști – aprilie
  3. Epoca întunecării – Catherine Nixey – mai
  4. America de peste pogrom – Cătălin Mihuleac – iunie
  5. O dragoste – Dino Buzzati – iulie
  6. Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee – august
  7. Vârstele jocului. Strada cetății – Claudiu M. Florian – septembrie
  8. Patul lui Procust – Camil Petrescu – octombrie
  9. Inocentii – Ioana Pârvulescu – noiembrie

Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:

  • cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
  • cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, în ultimul an, și-și manifestă intenția de a mai veni;
  • cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
  • când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți. De când suntem în pandemie îl ținem online, pe gmeet, deci e și mai ușor de participat pentru cei care nu trăiesc în România sau la București. Click pe link și intrați la club;
  • ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club.
  • întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă

Tags: ,

One Response to “Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei” Subscribe

  1. Stefan Brăgărea 18/03/2022 at 09:22 #

    Mult succes Clubului de Carte !
    Două dintre cărțile din listă nu le-am citit! Se comandă și se citesc. Clubul este util și neparticipanțillor prin excelente recomandări.
    Cu bune urări

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point