Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei

Ultimul club de pandemie, întâiul de război. 9 cărți pe care le vom citi anul ăsta la clubul de carte.

Dacă am supraviețuit pandemiei și celor 15 clasici pe care i-am citit în timpul ei, am zis s-o lăsăm mai lejer tura asta la clubul de carte, așa că am cerut propuneri de cărți mai relaxante. N-a fost să fie, că jumătate din lista cărților propuse a fost despre pogrom, război și alte anxietăți, de parcă cineva ar vrea să ne pregătească și pentru ce urmează după pandemie. Am votat în necunoștință de cauză, lăsându-ne păcăliți de PR și promisiuni deșarte, cum se face întotdeauna, și iată rezultatul votului:

Cărțile pe care le vom citi sunt cele care au primit cele mai multe voturi, adică câte 5 și 6. Ordinea e întâmplătoare. Dacă aveți chef de citit, vă așteptăm online la oricare vă face cu ochiul din lista asta:

  1. Copiii de pe Volga – Guzel Iahina –  25 martie
  2. Lizoanca – Doina Ruști – aprilie
  3. Epoca întunecării – Catherine Nixey – mai
  4. America de peste pogrom – Cătălin Mihuleac – iunie
  5. O dragoste – Dino Buzzati – iulie
  6. Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee – august
  7. Vârstele jocului. Strada cetății – Claudiu M. Florian – septembrie
  8. Patul lui Procust – Camil Petrescu – octombrie
  9. Inocentii – Ioana Pârvulescu – noiembrie

Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:

  • cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
  • cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, în ultimul an, și-și manifestă intenția de a mai veni;
  • cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
  • când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți. De când suntem în pandemie îl ținem online, pe gmeet, deci e și mai ușor de participat pentru cei care nu trăiesc în România sau la București. Click pe link și intrați la club;
  • ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club.
  • întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă

Tags: ,

One Response to “Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei” Subscribe

  1. Stefan Brăgărea 18/03/2022 at 09:22 #

    Mult succes Clubului de Carte !
    Două dintre cărțile din listă nu le-am citit! Se comandă și se citesc. Clubul este util și neparticipanțillor prin excelente recomandări.
    Cu bune urări

Leave a Reply

Oldies but goldies

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor