Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei

Ultimul club de pandemie, întâiul de război. 9 cărți pe care le vom citi anul ăsta la clubul de carte.

Dacă am supraviețuit pandemiei și celor 15 clasici pe care i-am citit în timpul ei, am zis s-o lăsăm mai lejer tura asta la clubul de carte, așa că am cerut propuneri de cărți mai relaxante. N-a fost să fie, că jumătate din lista cărților propuse a fost despre pogrom, război și alte anxietăți, de parcă cineva ar vrea să ne pregătească și pentru ce urmează după pandemie. Am votat în necunoștință de cauză, lăsându-ne păcăliți de PR și promisiuni deșarte, cum se face întotdeauna, și iată rezultatul votului:

Cărțile pe care le vom citi sunt cele care au primit cele mai multe voturi, adică câte 5 și 6. Ordinea e întâmplătoare. Dacă aveți chef de citit, vă așteptăm online la oricare vă face cu ochiul din lista asta:

  1. Copiii de pe Volga – Guzel Iahina –  25 martie
  2. Lizoanca – Doina Ruști – aprilie
  3. Epoca întunecării – Catherine Nixey – mai
  4. America de peste pogrom – Cătălin Mihuleac – iunie
  5. O dragoste – Dino Buzzati – iulie
  6. Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee – august
  7. Vârstele jocului. Strada cetății – Claudiu M. Florian – septembrie
  8. Patul lui Procust – Camil Petrescu – octombrie
  9. Inocentii – Ioana Pârvulescu – noiembrie

Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:

  • cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, oricâte titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi sunt alea ce vor fi citite;
  • cine are drept de vot – cei care au participat la club de cel puțin două ori, în ultimul an, și-și manifestă intenția de a mai veni;
  • cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă;
  • când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți. De când suntem în pandemie îl ținem online, pe gmeet, deci e și mai ușor de participat pentru cei care nu trăiesc în România sau la București. Click pe link și intrați la club;
  • ce se întâmplă dacă am zis că vin și nu am ajuns – nimic, clubul nu e armată, e pe bază de afinități, cu cartea și cu oamenii din club.
  • întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă

Tags: ,

One Response to “Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei” Subscribe

  1. Stefan Brăgărea 18/03/2022 at 09:22 #

    Mult succes Clubului de Carte !
    Două dintre cărțile din listă nu le-am citit! Se comandă și se citesc. Clubul este util și neparticipanțillor prin excelente recomandări.
    Cu bune urări

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.