Acum că a venit sigur (primă)vara, am zis că se poate face și bilanțul energetic al acestei prime ierni petrecute în casa de lemn de la moșie. Deși am oprit centrala de la Paște (adică din 24 aprilie), au fost câteva nopți destul de reci după aia, de ne-am mai întrebat dacă nu cumva ne-am pripit, dar n-a fost cazul s-o repornim totuși. Oricum, în aprilie centrala nu funcționase non-stop, ca în celelalte luni, ci numai câteva ore pe noapte, adică atunci când tempratura interioară scădea sub 22 de grade, cât era setat termostatul.
Unul dintre pisoii lui Negrilă, inspectând instalația de încălzire
Ne-am mutat efectiv în casă pe la mijlocul lui noiembrie 2021, după ce a fost gata și încălzirea în pardoseală (în prima săptămână din noiembrie) și s-a uscat cât de cât și șapa turnată peste ea (în a doua săptămână). Până atunci am stat în rulotă, unde am folosit soba cu butelie, dar am mai băgat și o aerotermă electrică peste noapte. Norocul a fost că noiembrie a fost o lună de toamnă destul de blândă. În timp ce noi ne mai încălzeam și cu un vin în rulotă, în casă era o atmosferă tropicală: centrala duduia la temperaturi mari, ca să se usuce șapa, iar apa evaporată din ea transpira pe geamuri. Ziua mai lăsam geamurile deschise, iar un dezumidificator sugea și el apa non-stop din aer.
A durat cam o săptămână distracția asta, în care ieșeam dimineața din rulotă în promoroaca de afară și dădeam fuga în casă să vedem dacă s-a umplut rezervorul de la dezumidificator și dacă s-au mai uscat podelele. Înăuntru era ca la saună și părea o completă irosire de resurse, toată căldura aia de care nu beneficia nimeni, în afara unui pui de mango pe care-l crescusem dintr-un sâmbure, dar asta era procedura pentru uscarea forțată a șapei, care altfel și-ar fi impregnat toată umiditatea în pereții din rigips ai casei.
Pentru că avem casă din lemn și nu am avut încredere că reușim să construim în ea o sobă pe lemne suficient de sigură, am decis că vom folosi pentru încălzire numai curentul electric, cel puțin în această primă iarnă, până când vedem cum se comportă casa și dacă își fac treaba numeroasele straturi de izolație pentru care ne-am pus în cap atâția ingineri-arhitecți și meseriași. A ajutat, ce-i drept, și contractul făcut cu Hidroelectrica, pentru că am avut măcar garanția că nu ni se schimbă prețul per kw până în iulie 2022.
Am cumpărat o centrală electrică de 9 kw și un boiler care să încălzească apa menajeră. Practic centrala e menită să încălzească apa din instalația de încălzire în pardoseală – adică la maxim 30 de grade – iar boilerul o preia de la temperatura asta și o încălzește mai departe pentru spălat. Cam așa a gândit domnul inginer dotarea noastră termică pentru această primă iarnă, urmând să vedem dacă ne permitem pe viitor să înlocuim centrala cu o pompă de căldură. De permis nu prea ne permitem acum, că e scumpă în draci o pompă de căldură, dar la prețurile care se prefigurează la energie probabil că va fi musai de investit într-una.
În iarna asta centrala electrică nu a funcționat niciodată la mai mult de 2kwh. Doar câteva zile din săptămâna în care s-a uscat șapa și a trebuit să urcăm temperatura din țevile de încălzire în pardoseală până la 45 de grade, și atunci am dat-o la 5 kwh maxim. De atunci, toată iarna, necesarul de încălzire a casei, la o temperatură ambiantă de 22-23 de grade, a fost asigurat doar cu 2kwh și o temperatură în podea de 25-26 de grade. Asta când nu pusesem nimic pe podea, nici gresie în baie, nici parchet prin restul casei. Șapa se încălzea suficient de bine din cele 25 de grade ale apei din țevile care o traversau și reușea să facă 22 de grade în casă. Senzația de aer cald uniform e foarte plăcută atunci când intri în casă, singurul incovenient în acea perioadă în care șapa era neacoperită era praful care se ridica din pardoseală.
După ce am pus gresia prin baie și mai ales parchetul în dormitor și living, ca să obținem aceleași 22 de grade în casă a fost nevoie să mai creștem temperatura din țevi cam cu un grad-un grad jumate, pe măsurate. Înainte să alegem parchetul, domnul inginer a măsurat temperatura șapei prin comparație cu temperatura de la suprafața plăcilor de parchet, puse provizoriu pe șapă.
Am optat în cele din urmă pentru un parchet flotant, pentru că oricât am căutat informații pe Internet nu am găsit ceva concludent privind modul în care se lipește și se comportă parchetul lamelar pe încălzirea în pardoseală. În plus, după ce am pus cu mâinile noastre gresia și faianța în baie, am chituit și șmirgheluit îmbinările rigipsului de pe pereți și tavane și am zugrăvit, eram suficient de frăgeziți încât să nu mai vrem să lipim și parchet, așa că varianta parchetului click a fost preferată. Cu o folie dedesubt, care teoretic transmite și ea destul de bine căldura.
Oricum, a fost ceva muncă și la parchet, dar am dat-o gata într-o săptămână și cu rezultate spectaculos de bune chiar și pentru niște începători. Practic am ajuns cu parchetul fix sub tocurile ușilor montate de unguri, fără să fim nevoiți să le mai ajustăm. Asta ne-a arătat că socotelile domnului inginer, privind grosimile straturilor de pus sub placa de beton și peste ea (polistiren, șapă și parchet), au fost nu numai corecte, dar chiar teribil de precise 🙂 Dintr-un noroc porcesc am nimerit chiar ca grosimea gresiei plus adezivul să fie fix la fel cu grosimea parchetului plus folia de dedesubt, astfel încât îmbinarea dintre gresie și parchet de la ușa din baie, de exemplu, să fie perfectă și la același nivel. Așa precizie ne-a făcut să ne gândim la o posibilă reorientare profesională, pă Anglea sau similar 😉
În funcție de cât de frig a fost afară în iarna asta, și nu prea a fost, am ajuns și la 30 de grade temperatura apei din țevi, dar în general a stat cam la 27-28 de grade. E drept că nici iarna nu a fost iarnă, cu foarte puține zile cu temperaturi sub zero. Dormitorul pare să fie cel mai călduros, iar livingul, care are și doi pereți cu geamuri de sus până jos, e mai răcoros, dar de îndată ce vine soarele spre după amiază și bate direct în geamuri (iarna soarele e mai jos și bate fix în living la amiază) se face atât de cald încât uneori e nevoie să oprești centrala pentru câteva ore.
Singurul inconvenient a fost faptul că atunci când am gătit, în bucătăria open space pentru care arhitecții au așa un cult în ultima vreme, a trebuit să deschidem ușa de la bucătărie spre afară, și chiar și așa mirosul de mâncare nu se ducea prea ușor, dat fiind că în afară de cele două uși de acces în living/bucătărie nu există alte geamuri care se deschid în living sau bucătărie, iar aerisirea permanentă prin geamul de la cămară pare să fie suficientă doar după o noapte. Pe viitor trebuie să ne gândim la o metodă de extragere a mirosului printr-o hotă, dar asta ar însemna să găurim peretele bucătăriei, care ar crea o breșă în învelișul exterior al casei care este atât de important pentru izolare. În plus nu suntem convinși că hotele extrag chiar tot mirosul, ca să merite riscul unei găuri în perete.
Altfel, per total, se pare că geamurile tripan, cei 25 de cm de vată izolatoare din pereți plus cei 30 de cm din tavan și cei 20 de cm de polistiren de sub podele și-au făcut bine treaba iarna asta, pentru o atmosferă caldă și plăcută în casă, obținută cu un minim de energie consumată. În tabel aveți consumurile lunare de energie, însumate per total casă, adică: încălzire, apă caldă, pompa care trage apa din puț, hidroforul, cuptorul electric, frigiderul, plita cu inducție, mașina de spălat, iluminatul.
În luna septembrie a fost un consum normal, să zicem, înainte de finalizarea casei – pompa de apă, sculele meseriașilor, pompa piscinei care a mai funcționat până la mijlocul lunii – în luna octombrie am avut un consum sporit pentru că ne-am mai încălzit și noi în rulotă cu aeroterma, iar din noiembrie este consumul casei full time. Pe martie și aprilie nu am primit încă facturile de la Hidroelectrica, dar estimez că vor avea acele valori cu galben din tabel. De asemenea, în tabel se vede o creștere de factură între 2021 și 2022, la consum comparabil, pentru că a avut loc o creștere de tarif. Practic tariful pe kw a rămas același (0,250), dar s-au scumpit tarifele de extragere, injectare, distribuție și alte servicii în rețea.
Nouă ni s-a părut acceptabilă cheltuiala, pentru confortul obținut. Cu mențiunea de care spuneam că ne gândim la o pompă de căldură care probabil ar reduce factura la jumate, dacă presupunem că trei sferturi din consumul actual s-a datorat încălzirii. Nu știu să fac o comparație cu un consum de încălzire pe lemne sau gaze, la o casă de aproximativ 70-80 de mp ca a noastră, pentru că diferă și prețul lemnelor de încălzit și prețul gazelor, și mai ales diferă izolația. Asta cred că face diferența masiv.
Așadar, cam asta a fost prima noastră iarnă aici. Au fost un pic de emoții chiar în primele săptămâni, când a plouat mai mult și a început să picure pe la îmbinarea dintre plăcile de policarbonat cu care e acoperită terasa, fix pe minunații căpriori din lemn. Fusese făcută treaba greșit de meseriași, așa că a fost nevoie de intervenția domnului inginer care a dezvoltat o adevărată paranoia cu privire la infiltrările de apă prin acoperiș. V-am povestit meciurile avute cu echipa care a pus tabla pe casă, iar domnul inginer le poartă o vie amintire, încât chiar în ziua de azi îi pomenim numele șefului, ori de câte ori sună ca o mitralieră jgheabul casei, când bate vântul mai tare. Și pentru asta a trebuit să se urce domnul inginer pe casă și să pună niște bureți între jgheab și șorțul de tablă care coboară în el de pe casă, pentru că acolo vibrează tablă pe tablă și scoate acel sunet de mitralieră. L-am contactat pe meșter ca să-l întrebăm de ce face așa și a zis că „e un mister” 🙂
În rest, nu am avut alte neplăceri notabile, și știți că nu suntem ușor de mulțumit – unii dintre noi 😉 Viața în curte și prin împrejurimi e mișto, ceea ce confirmă încă o dată alegerea locului. Bine, mai sună manelele când și când și miroase a plastic ars pus pe foc, dar în general acum avem numai triluri de păsărele și miresme florale. Încă meșterim la amenajări, am reușit să mobilăm cât de cât (un pat, o canapea, un dulap), dar mai avem de făcut bucătăria. Plus de făcut deck-ul pe terasă, de care ne întreabă arhitecta de fiecare dată când ne mai trimite vreun mesaj, ca să ne verifice pulsul: ați pus deecking-ul, când îl puneți?
Am rămas de pe urma construcției cu o seamă de etrieri (fier de băgat în fundație sau în stâlpii casei, gata fasonat) de care vrem să scăpăm din curte – în caz că e cineva suficient de nebun să înceapă acum construcția unei case. Îi dăm la prețul la care i-am luat noi anul trecut, ceea ce înseamnă jumătate din cât e acum. Dacă mai sunt alte întrebări la care nu am răspuns, puneți-le și răspund în comentarii. Dacă nu ați citit deja celelalte episoade, nici nu știți ce ați pierdut…
Citește și celelalte episoade despre construcția casei:
Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)
Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)
Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)
Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)
Perla Harghitei din Călărași (V)
Recapitulare: acte, taxe și avize pentru construcția unei case în România (VI)
Ce parchet și cum se pune peste încălzirea în pardoseală (VII)
Să vină să ne numere fosele (IX)
Se poate pune hota fara gaura in zid.
Hotele moderne pot functiona cu un asa-numit „filtru de carbon” care trebuie schimbat cam o data pe an.
E destul de eficient.
In schimb casele astea, mai noi, au (trebuie sa aiba) un sistem centralizat de ventilatie: in camerele „umede”, adica bucatarie si baie ai un fel de gaura in perete care suge aerul din incapere. Daca nu ai asta, e drept ca e cam nasol …
Vom face și noi un sistem de ventilație, momentan ne bazăm doar pe ferestre.
cred ca mai bune ar fi niste panouri solare, la pachet cu statutul de prosumator.
Of of, pasul ala la tevile de incalzire in pardoseala. Se vede ca n-ati lucrat cu un inginer care sa va faca un proiect baza pe echilibrare hidrodinamica si calorica. Firmele care vand materiale si mesterii va vor spune ca „asa trebui” dar asta numai pt ca vand ei mai multa teava. Modul corect e cu un ps foarte mic langa geamuri si pereti exteriori dar apoi pasul se mareste pe masura ce circuitul se apropie de centrul camerei.
Proiectul a fost făcut de un inginer de instalații, dar și inginerii au voie să fie de mai multe feluri, ca în orice meserie 🙂 Iar firma care l-a executat ar fi trebuit să fie Rehau, căci de la ei am cerut oferta, doar că probabil am avut o casă prea mică pentru ambițiile lor așa că ne-au pasat la o firmă parteneră, firmă care și ea avea „specialiști”, dar și ăia erau ocupați cu vile mai impozante, așa că ne-au trimis un meșter bun la toate (cu două ajutoare necalificate), care a făcut totul, de la încălzirea în pardoseală la instalațiile sanitare. Deocamdată nu avem a ne plânge în exploatare, totuși.
Servus, Dollo,
Oare ce parchet ați pus? Că nu reușesc să îmi dau seama din blogurile citite? Mulțumesc mult că ați scris sespre experiența voastră, ne ajută mult și pe noi
Egger lamelar de 8mm, am ales în final varianta fără lipici pentru că am reușit să-l montăm mai ușor. Am pus dedesubt o folie Arbiton parcă, cu un coeficient de transmitere a căldurii mai mare și rezultatul e bun. E o diferență de 1 grad între temperatura podelei când aveam doar șapa și temperatura de acum cu parchetul.
Mulțumesc frumos. Și noi suntem la pasul acela și motivul pentru care nu am fi pus cu lipici e și cantitatea de vapori/chestii nu așa sănătoase degajate. Foarte util să vezi că e numai 1 grad diferența. 8mm deci. Bun, să vedem și noi ce punem.